Old/New Testament

David este prigonit de Saul

19 Saul a vorbit fiului său Ionatan şi tuturor slujitorilor lui să omoare pe David. ² Dar Ionatan, fiul lui Saul, care iubea^(A) mult pe David, i-a dat de ştire şi i-a zis: „Tatăl meu, Saul, caută să te omoare. Păzeşte-te dar mâine dimineaţă, stai într-un loc tăinuit şi ascunde-te. ³ Eu voi ieşi şi voi sta lângă tatăl meu în câmpul în care vei fi; voi vorbi tatălui meu despre tine, voi vedea ce va zice şi-ţi voi spune.” ⁴ Ionatan a vorbit^(B) bine de David tatălui său Saul: „Să nu facă împăratul”, a zis el, „un păcat^(C) faţă de robul său David, căci el n-a făcut niciun păcat faţă de tine. Dimpotrivă, a lucrat pentru binele tău; ⁵ şi-a pus în joc viaţa^(D), a ucis^(E) pe filistean şi Domnul^(F) a dat o mare izbăvire pentru tot Israelul. Tu ai văzut şi te-ai bucurat. Pentru ce^(G) să păcătuieşti^(H) împotriva unui sânge nevinovat şi să omori fără pricină pe David?” ⁶ Saul a ascultat glasul lui Ionatan şi a jurat zicând: „Viu este Domnul că David nu va muri!” ⁷ Ionatan a chemat pe David şi i-a spus toate cuvintele acestea, apoi l-a adus la Saul şi David a fost înaintea lui ca mai înainte^(I).

David, scăpat de Mical

⁸ Războiul urma înainte. David a mers împotriva filistenilor şi s-a bătut cu ei, le-a pricinuit o mare înfrângere şi au fugit dinaintea lui. ⁹ Atunci, duhul^(J) cel rău, trimis de Domnul, a venit peste Saul, care şedea în casă cu suliţa în mână. David cânta, ¹⁰ şi Saul a vrut să-l pironească cu suliţa de perete. Dar David s-a ferit de el, şi Saul a lovit cu suliţa în perete. David a fugit şi a scăpat noaptea. ¹¹ Saul a trimis^(K) nişte oameni acasă la David ca să-l pândească şi să-l omoare dimineaţa. Dar Mical, nevasta lui David, i-a dat de ştire şi i-a zis: „Dacă nu fugi în noaptea aceasta, mâine vei fi omorât.” ¹² Ea l-a pogorât^(L) pe fereastră şi David a plecat şi a fugit. Aşa a scăpat. ¹³ În urmă, Mical a luat terafimul şi l-a pus în pat; i-a pus o piele de capră în jurul capului şi l-a învelit cu o haină. ¹⁴ Când a trimis Saul oamenii să ia pe David, ea a zis: „Este bolnav.” ¹⁵ Saul i-a trimis înapoi să-l vadă şi a zis: „Aduceţi-l la mine, în patul lui, ca să-l omor.” ¹⁶ Oamenii aceia s-au întors şi iată că terafimul era în pat şi în jurul capului era o piele de capră. ¹⁷ Saul a zis către Mical: „Pentru ce m-ai înşelat în felul acesta şi ai dat drumul vrăjmaşului meu şi a scăpat?” Mical a răspuns lui Saul: „El mi-a zis: ‘Lasă-mă să plec ori te omor^(M)!’ ”

Fuga lui David la Samuel, la Rama

¹⁸ Aşa a fugit şi a scăpat David. El s-a dus la Samuel, la Rama, şi i-a istorisit tot ce-i făcuse Saul. Apoi s-a dus cu Samuel şi a locuit în Naiot. ¹⁹ Au spus lucrul acesta lui Saul şi au zis: „Iată că David este în Naiot, lângă Rama.” ²⁰ Saul^(N) a trimis nişte oameni să ia pe David. Ei au văzut o adunare^(O) de proroci, care proroceau cu Samuel în frunte. Duhul lui Dumnezeu a venit peste trimişii lui Saul şi au început şi ei să^(P) prorocească. ²¹ Au spus lui Saul lucrul acesta; el a trimis alţi oameni şi au prorocit şi ei. A mai trimis alţii a treia oară şi au prorocit şi ei. ²² Atunci, Saul s-a dus el însuşi la Rama. Ajungând la fântâna cea mare fără apă, care este la Secu, a întrebat: „Unde sunt Samuel şi David?” I s-a răspuns: „Sunt în Naiot, lângă Rama.” ²³ Şi s-a îndreptat spre Naiot, lângă Rama. Duhul^(Q) lui Dumnezeu a venit şi peste el şi Saul şi-a văzut de drum, prorocind până la sosirea lui în Naiot, lângă Rama. ²⁴ S-a dezbrăcat^(R) de haine şi a prorocit şi el înaintea lui Samuel şi s-a aruncat dezbrăcat^(S) la pământ toată ziua aceea şi toată noaptea. De aceea se zice: „Oare^(T) şi Saul este între proroci?”

David, înştiinţat de Ionatan

20 David a fugit din Naiot, de lângă Rama. S-a dus la Ionatan şi a zis: „Ce-am făcut eu? Care este nelegiuirea mea, care este păcatul meu înaintea tatălui tău, de vrea să-mi ia viaţa?” ² Ionatan i-a răspuns: „Ferească Dumnezeu! Nu vei muri. Tatăl meu nu face niciun lucru, fie mare, fie mic, fără să-mi dea de ştire. Pentru ce mi-ar ascunde el lucrul acesta? Nu este nimic.” ³ David a zis iarăşi, jurând: „Tatăl tău ştie bine că am căpătat trecere înaintea ta şi va fi zis: ‘Să nu ştie Ionatan, căci s-ar întrista’. Dar viu este Domnul şi viu este sufletul tău, că nu este decât un pas între mine şi moarte”. ⁴ Ionatan a zis lui David: „Pentru tine voi face tot ce vei vrea.” ⁵ Şi David i-a răspuns: „Iată că mâine este lună nouă^(U) şi ar trebui să şed să mănânc cu împăratul; lasă-mă să mă duc şi să mă ascund^(V) în câmpii până în seara zilei a treia. ⁶ Dacă tatăl tău va băga de seamă lipsa mea, să-i spui: ‘David m-a rugat să-l las să se ducă până la Betleem^(W), în cetatea lui, pentru că acolo se aduce pentru toată familia o jertfă de peste an.’ ⁷ Şi dacă^(X) va zice: ‘Bine!’ atunci robul tău n-are nimic de temut, dar, dacă-l va apuca mânia, să ştii că pieirea mea^(Y) este lucru hotărât din partea lui. ⁸ Arată-ţi^(Z) dar dragostea pentru robul tău, căci ai făcut cu robul tău un legământ^(AA) înaintea Domnului. Şi dacă este vreo nelegiuire^(AB) în mine, ia-mi tu viaţa. De ce să mă mai duci până la tatăl tău?” ⁹ Ionatan i-a zis: „Departe de tine gândul să nu-ţi dau de ştire dacă voi afla că pieirea ta este lucru hotărât din partea tatălui meu şi ameninţă să te ajungă!” ¹⁰ David a zis lui Ionatan: „Cine-mi va da de ştire dacă tatăl tău ţi-ar răspunde cu asprime?” ¹¹ Şi Ionatan a zis lui David: „Vino, să ieşim pe câmp.” Şi au ieşit amândoi pe câmp. ¹² Ionatan a zis lui David: „Iau martor pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, că voi cerceta de aproape pe tatăl meu mâine sau poimâine şi, de va gândi bine de David, ¹³ Domnul^(AC) să Se poarte cu Ionatan cu toată asprimea, dacă nu voi trimite pe nimeni să-ţi dea de ştire! Dacă tatăl meu va găsi cu cale să-ţi facă rău, iarăşi îţi voi da de ştire şi te voi lăsa să pleci, ca să te duci în pace, şi Domnul^(AD) să fie cu tine cum a fost cu tatăl meu! ¹⁴ Dacă voi mai trăi, să te porţi faţă de mine cu o bunătate ca a Domnului şi, dacă voi muri, ¹⁵ să nu îţi îndepărtezi^(AE) niciodată bunătatea faţă de casa mea, nici chiar când Domnul va nimici pe fiecare din vrăjmaşii lui David de pe faţa pământului. ¹⁶ Căci Ionatan a făcut legământ cu casa lui David! Domnul să se răzbune^(AF) pe vrăjmaşii lui David!” ¹⁷ Ionatan a întărit şi mai mult faţă de David dragostea pe care o avea pentru el, căci îl iubea ca pe sufletul^(AG) lui. ¹⁸ Ionatan i-a zis: „Mâine^(AH) este lună nouă; se va băga de seamă lipsa ta, căci locul tău va fi gol. ¹⁹ Să te pogori a treia zi până în fundul locului^(AI) în care te ascunseseşi în ziua când cu întâmplarea aceea şi să rămâi lângă piatra Ezel. ²⁰ Eu voi trage trei săgeţi înspre piatra aceasta, ca şi când aş lovi la ţintă. ²¹ Şi voi trimite un tânăr şi-i voi zice: ‘Du-te de găseşte săgeţile!’ Dacă-i voi zice: ‘Iată că săgeţile sunt dincoace de tine, ia-le!’ atunci să vii, căci este pace pentru tine şi n-ai să te temi de nimic, viu^(AJ) este Domnul! ²² Dar, dacă voi zice tânărului: ‘Iată că săgeţile sunt dincolo de tine!’ atunci să pleci, căci Domnul te trimite. ²³ Domnul este martor pe vecie pentru cuvântul^(AK) pe care ni l-am dat unul altuia.” ²⁴ David s-a ascuns în câmp. A venit luna nouă şi împăratul a luat loc la ospăţ ca să mănânce. ²⁵ Împăratul a şezut ca de obicei pe scaunul lui, lângă perete. Ionatan s-a sculat şi Abner a şezut lângă Saul, dar locul lui David a rămas gol. ²⁶ Saul n-a zis nimic în ziua aceea, „căci”, zicea el, „s-a întâmplat: el nu este curat^(AL), negreşit nu este curat”. ²⁷ A doua zi, ziua a doua a lunii noi, locul lui David era tot gol. Şi Saul a zis fiului său Ionatan: „Pentru ce n-a venit fiul lui Isai la masă nici ieri, nici azi?” ²⁸ Ionatan a răspuns^(AM) lui Saul: „David mi-a cerut voie să se ducă la Betleem. ²⁹ El a zis: ‘Dă-mi drumul, te rog, căci avem în cetate o jertfă de familie, şi frate-meu mi-a spus lucrul acesta, deci, dacă am căpătat trecere înaintea ta, dă-mi voie să mă duc în grabă să-mi văd fraţii’. Pentru aceea n-a venit la masa împăratului.” ³⁰ Atunci, Saul s-a aprins de mânie împotriva lui Ionatan şi i-a zis: „Fiu rău şi neascultător, nu ştiu eu că ţi-ai luat ca prieten pe fiul lui Isai, spre ruşinea ta şi spre ruşinea mamei tale? ³¹ Căci, câtă vreme va trăi fiul lui Isai pe pământ, nu va fi linişte nici pentru tine, nici pentru împărăţia ta. Şi acum trimite să-l caute şi să mi-l aducă, fiindcă este vrednic de moarte”. ³² Ionatan a răspuns tatălui său, Saul, şi i-a zis: „Pentru ce^(AN) să fie omorât? Ce a făcut?” ³³ Şi Saul şi-a îndreptat^(AO) suliţa spre el, ca să-l lovească. Ionatan a înţeles^(AP) că era lucru hotărât din partea tatălui său să omoare pe David. ³⁴ S-a sculat de la masă într-o mânie aprinsă şi n-a luat deloc parte la masă în ziua a doua a lunii noi, căci era mâhnit din pricina lui David, pentru că tatăl său îl ocărâse. ³⁵ A doua zi de dimineaţă, Ionatan s-a dus pe câmp în locul în care se învoise cu David şi era însoţit de un băieţaş. ³⁶ El i-a zis: „Dă fuga şi găseşte săgeţile pe care le voi trage”. Băiatul a alergat, şi Ionatan a tras o săgeată care a trecut dincolo de el. ³⁷ Când a ajuns băiatul la locul unde era săgeata pe care o trăsese Ionatan, Ionatan a strigat după el: „Iată că săgeata este dincolo de tine”. ³⁸ I-a strigat iarăşi: „Iute, grăbeşte-te, nu te opri!” Şi băiatul lui Ionatan a strâns săgeţile şi s-a întors la stăpânul lui. ³⁹ Băiatul nu ştia nimic: numai Ionatan şi David înţelegeau lucrul acesta. ⁴⁰ Ionatan a dat băiatului armele şi i-a zis: „Du-te şi du-le în cetate.” ⁴¹ După plecarea băiatului, David s-a sculat din partea de miazăzi, apoi s-a aruncat cu faţa la pământ şi s-a închinat de trei ori. Cei doi prieteni s-au îmbrăţişat şi au plâns împreună. David mai ales se prăpădea plângând. ⁴² Şi Ionatan a zis lui David: „Du-te în^(AQ) pace, acum când am jurat amândoi în Numele Domnului, zicând: ‘Domnul să fie pe vecie între mine şi tine, între sămânţa mea şi sămânţa ta!’ ”

David s-a sculat şi a plecat, iar Ionatan s-a întors în cetate.

Fuga lui David la Nob

21 David s-a dus la Nob, la preotul Ahimelec^(AR), care a alergat speriat^(AS) înaintea lui şi i-a zis: „Pentru ce eşti singur şi nu este nimeni cu tine?” ² David a răspuns preotului Ahimelec: „Împăratul mi-a dat o poruncă şi mi-a zis: ‘Nimeni să nu ştie nimic de pricina pentru care te trimit şi de porunca pe care ţi-am dat-o.’ Am hotărât un loc de întâlnire cu oamenii mei. ³ Acum ce ai la îndemână? Dă-mi cinci pâini sau ce se va găsi.” ⁴ Preotul a răspuns lui David: „N-am pâine obişnuită la îndemână, ci numai pâine sfinţită^(AT); doar dacă oamenii tăi s-au^(AU) ferit de împreunarea cu femei!” ⁵ David a răspuns preotului: „Ne-am ferit de împreunarea cu femei de trei zile de când am plecat şi toţi oamenii^(AV) mei sunt curaţi; de altfel, dacă aceasta este o faptă necurată, va fi sfinţită negreşit azi de acela^(AW) care o va face.” ⁶ Atunci, preotul i-a dat^(AX) pâinea sfinţită, căci nu era acolo altă pâine decât pâinea pentru punerea înainte, care fusese luată dinaintea^(AY) Domnului ca să fie înlocuită cu pâine caldă în clipa când luaseră pe cealaltă. ⁷ Chiar în ziua aceea se afla acolo închis înaintea Domnului un om dintre slujitorii lui Saul; era un edomit, numit Doeg^(AZ), căpetenia păstorilor lui Saul. ⁸ David a zis lui Ahimelec: „N-ai la îndemână o suliţă sau o sabie? Căci nu mi-am luat cu mine nici sabia, nici armele, pentru că porunca împăratului era grabnică.” ⁹ Preotul a răspuns: „Iată sabia lui Goliat, Filisteanul, pe care l-ai omorât în Valea^(BA) Terebinţilor; este învelită^(BB) într-un covor, în dosul efodului. Dacă vrei s-o iei, ia-o, căci nu este alta aici.” Şi David a zis: „Nu-i alta ca ea; dă-mi-o.”

David fuge la Gat, la împăratul Achiş

¹⁰ David s-a sculat şi a fugit chiar în ziua aceea de Saul. A ajuns la Achiş, împăratul Gatului. ¹¹ Slujitorii^(BC) lui Achiş i-au zis: „Nu este acesta David, împăratul ţării? Nu este el acela pentru care se cânta jucând: ‘Saul^(BD) şi-a bătut miile lui,

Iar David zecile lui de mii!’?” ¹² David a pus la^(BE) inimă aceste cuvinte şi a avut o mare frică de Achiş, împăratul Gatului. ¹³ A făcut pe nebunul^(BF) înaintea lor; făcea năzdrăvănii înaintea lor, făcea zgârieturi pe uşile porţilor şi lăsa să-i curgă balele pe barbă. ¹⁴ Achiş a zis slujitorilor săi: „Vedeţi bine că omul acesta şi-a pierdut minţile. Pentru ce mi-l aduceţi? ¹⁵ Oare duc lipsă de nebuni, de-mi aduceţi pe acesta şi mă faceţi martor la năzdrăvăniile lui? Să intre el în casa mea?”

Minunea cu Iona

²⁹ Pe când^(A) noroadele se strângeau cu grămada, El a început să spună: „Neamul acesta este un neam viclean; el cere un semn, dar nu i se va da alt semn decât semnul prorocului Iona. ³⁰ Căci după cum Iona^(B) a fost un semn pentru niniviteni, tot aşa şi Fiul omului va fi un semn pentru neamul acesta. ³¹ Împărăteasa^(C) de la miazăzi se va scula, în ziua judecăţii, alături de bărbaţii acestui neam şi-i va osândi; pentru că ea a venit de la capătul pământului ca să audă înţelepciunea lui Solomon; şi iată că aici este Unul mai mare decât Solomon. ³² Bărbaţii din Ninive se vor scula, în ziua judecăţii, alături de neamul acesta şi-l vor osândi, pentru că ei^(D) s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; şi iată că aici este Unul mai mare decât Iona.

Lumina

³³ Nimeni^(E) n-aprinde o lumină ca s-o pună într-un loc ascuns sau sub baniţă, ci o pune într-un sfeşnic, pentru ca cei ce intră să vadă lumina. ³⁴ Ochiul este lumina^(F) trupului tău. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău este plin de lumină, dar, dacă ochiul tău este rău, trupul tău este plin de întuneric. ³⁵ Ia seama, dar, ca lumina care este în tine să nu fie întuneric. ³⁶ Aşa că, dacă tot trupul tău este plin de lumină, fără să aibă vreo parte întunecată, va fi în totul plin de lumină, întocmai ca atunci când te-ar lumina o lampă cu lumina ei mare.”

Mustrarea cărturarilor şi fariseilor

³⁷ Pe când vorbea Isus, un fariseu L-a rugat să prânzească la el. El a intrat şi a şezut la masă. ³⁸ Fariseul^(G) a văzut cu mirare că Isus nu Se spălase înainte de prânz. ³⁹ Dar^(H) Domnul i-a zis: „Voi, fariseii, curăţiţi partea de afară a paharului şi a blidului, dar lăuntrul^(I) vostru este plin de jefuire şi de răutate. ⁴⁰ Nebunilor, oare Acela care a făcut partea de afară n-a făcut şi pe cea dinăuntru? ⁴¹ Daţi^(J) mai bine milostenie din lucrurile dinăuntru, şi atunci toate vă vor fi curate. ⁴² Dar^(K) vai de voi, fariseilor! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din rută şi din toate zarzavaturile, şi daţi uitării dreptatea şi dragostea de Dumnezeu: pe acestea trebuia să le faceţi şi pe celelalte să nu le lăsaţi nefăcute! ⁴³ Vai^(L) de voi, fariseilor! Pentru că voi umblaţi după scaunele dintâi la sinagogi şi vă place să vă facă lumea plecăciuni prin pieţe! ⁴⁴ Vai^(M) de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că^(N) voi sunteţi ca mormintele, care nu se văd, şi peste care oamenii umblă fără să ştie.” ⁴⁵ Unul din învăţătorii Legii a luat cuvântul şi I-a zis: „Învăţătorule, spunând aceste lucruri ne ocărăşti şi pe noi”. ⁴⁶ „Vai şi de voi, învăţători ai Legii”, a răspuns Isus. „Pentru că^(O) voi puneţi pe spinarea oamenilor sarcini grele de purtat, iar voi nici măcar cu unul din degetele voastre nu vă atingeţi de ele. ⁴⁷ Vai^(P) de voi! Pentru că voi zidiţi mormintele prorocilor, pe care i-au ucis părinţii voştri. ⁴⁸ Prin aceasta mărturisiţi că încuviinţaţi faptele părinţilor voştri, căci ei au ucis pe proroci, iar voi le zidiţi mormintele. ⁴⁹ De aceea Înţelepciunea lui Dumnezeu a zis: ‘Le voi trimite^(Q) proroci şi apostoli; pe unii din ei îi vor ucide, iar pe alţii îi vor prigoni, ⁵⁰ ca să se ceară de la acest neam sângele tuturor prorocilor care a fost vărsat de la întemeierea lumii: ⁵¹ de la^(R) sângele lui Abel până la sângele^(S) lui Zaharia, ucis între altar şi Templu’; da, vă spun, se va cere de la neamul acesta! ⁵² Vai^(T) de voi, învăţători ai Legii! Pentru că voi aţi pus mâna pe cheia cunoştinţei: nici voi n-aţi intrat, iar pe cei ce voiau să intre, i-aţi împiedicat să intre.” ⁵³ După ce a ieşit de acolo, cărturarii şi fariseii au început să-L pună la strâmtoare şi să-L facă să vorbească despre multe lucruri; ⁵⁴ I-au întins astfel laţuri, ca^(U) să prindă vreo vorbă din gura Lui, pentru care să-L poată învinui.