Old/New Testament

Ţiba înnegreşte pe Mefiboşet

16 Când^(A) trecuse David puţin de vârf, iată că Ţiba^(B), slujitorul lui Mefiboşet, a venit înaintea lui cu doi măgari înşeuaţi, pe care erau două sute de pâini, o sută de turte de stafide, o sută de roade de vară şi un burduf cu vin. ² Împăratul a zis lui Ţiba: „Ce vrei să faci cu acestea?” Şi Ţiba a răspuns: „Măgarii sunt pentru casa împăratului, pentru călărie, pâinile şi roadele de vară sunt pentru hrana tinerilor şi vinul, pentru potolirea setei celor^(C) ce vor fi obosiţi în pustie.” ³ Împăratul a zis: „Unde este fiul stăpânului tău?” Şi^(D) Ţiba a răspuns împăratului: „Iată, a rămas la Ierusalim, căci a zis: ‘Astăzi, casa lui Israel îmi va da înapoi împărăţia tatălui meu’.” ⁴ Împăratul^(E) a zis lui Ţiba: „Tot ce este al lui Mefiboşet este al tău.” Şi Ţiba a zis: „Mă închin cu plecăciune! Să capăt trecere înaintea ta, împărate, domnul meu!”

Şimei blestemă

⁵ David ajunsese până la Bahurim. Şi de acolo a ieşit un om din familia şi din casa lui Saul, numit Şimei^(F), fiul lui Ghera. El înainta blestemând ⁶ şi a aruncat cu pietre după David şi după toţi slujitorii împăratului David, în timp ce tot poporul şi toţi vitejii stăteau la dreapta şi la stânga împăratului. ⁷ Şimei vorbea astfel când blestema: „Du-te, du-te, om^(G) al sângelui, om rău! ⁸ Domnul face să cadă asupra ta pedeapsa^(H) pentru tot sângele^(I) casei lui Saul, al cărui scaun de domnie l-ai luat, şi Domnul a dat împărăţia în mâinile fiului tău Absalom, şi iată-te nenorocit, căci eşti un om al sângelui!” ⁹ Atunci, Abişai, fiul Ţeruiei, a zis împăratului: „Pentru ce blestemă^(J) acest câine^(K) mort pe domnul meu, împăratul? Lasă-mă, te rog, să mă duc să-i tai capul.” ¹⁰ Dar împăratul a zis: „Ce^(L) aveţi voi cu mine, fiii Ţeruiei? Dacă blestemă, înseamnă că Domnul^(M) i-a zis: ‘Blestemă pe David!’ Cine-i^(N) va zice dar: ‘Pentru ce faci aşa?’?” ¹¹ Şi David a zis lui Abişai şi tuturor slujitorilor săi: „Iată că fiul meu^(O), care^(P) a ieşit din trupul meu, vrea să-mi ia viaţa, cu cât mai mult beniamitul acesta! Lăsaţi-l să blesteme, căci Domnul i-a zis. ¹² Poate că Domnul se va uita la necazul meu şi-mi va^(Q) face bine în locul blestemelor de azi.” ¹³ David şi oamenii lui şi-au văzut de drum. Şimei mergea pe coasta muntelui, în dreptul lui David, şi, mergând, blestema, arunca cu pietre împotriva lui şi vântura praf. ¹⁴ Împăratul şi tot poporul care era cu el au ajuns la Aiefim şi acolo s-au odihnit.

Huşai la Absalom

¹⁵ Absalom^(R) şi tot poporul, bărbaţii lui Israel, intraseră în Ierusalim. Ahitofel era şi el cu Absalom. ¹⁶ Când a ajuns Huşai, Architul, prietenul^(S) lui David, la Absalom, i-a zis: „Trăiască împăratul! Trăiască împăratul!” ¹⁷ Şi Absalom a zis lui Huşai: „Iată cât de mult ţii tu la prietenul tău! Pentru ce nu^(T) te-ai dus cu prietenul tău?” ¹⁸ Huşai a răspuns lui Absalom: „Pentru că vreau să fiu al aceluia pe care l-a ales Domnul şi tot poporul acesta şi toţi bărbaţii lui Israel şi cu el vreau să rămân. ¹⁹ De altfel, cui^(U) îi voi sluji? Nu fiului său? Cum am slujit tatălui tău, aşa îţi voi sluji şi ţie.”

Absalom ascultă de Ahitofel

²⁰ Absalom a zis lui Ahitofel: „Sfătuiţi-vă împreună. Ce avem de făcut?” ²¹ Şi Ahitofel a zis lui Absalom: „Intră la ţiitoarele^(V) pe care le-a lăsat tatăl tău pentru paza casei; astfel tot Israelul va şti că te-ai făcut urât^(W) tatălui tău şi mâinile tuturor^(X) celor ce sunt cu tine se vor întări.” ²² Au întins un cort pentru Absalom pe acoperiş, şi Absalom a intrat la ţiitoarele tatălui său, în faţa întregului^(Y) Israel. ²³ Sfatul dat pe vremea aceea de Ahitofel avea tot atâta putere ca şi când ar fi întrebat chiar pe Dumnezeu. Tot aşa era cu toate sfaturile lui Ahitofel, fie pentru^(Z) David, fie pentru Absalom.

Sfatul lui Ahitofel, zădărnicit de Huşai

17 Ahitofel a zis lui Absalom: „Lasă-mă să aleg douăsprezece mii de oameni! Mă voi scula şi voi urmări pe David chiar în noaptea aceasta. ² Îl voi lua pe neaşteptate, când va fi obosit^(AA) şi va avea mâinile slăbite, îl voi înspăimânta şi tot poporul care este cu el va fugi. Voi lovi numai pe împărat^{(AB) 3} şi voi aduce înapoi la tine pe tot poporul; moartea omului pe care-l urmăreşti va face ca toţi să se întoarcă şi tot poporul va fi în pace.” ⁴ Cuvintele acestea au plăcut lui Absalom şi tuturor bătrânilor lui Israel. ⁵ Dar Absalom a zis: „Chemaţi şi pe Huşai, Architul, şi să auzim şi ce va zice el.” ⁶ Huşai a venit la Absalom, şi Absalom i-a zis: „Iată cum a vorbit Ahitofel. Trebuie să facem ce a zis el sau nu? Spune tu!” ⁷ Huşai a răspuns lui Absalom: „De data aceasta, sfatul pe care ţi l-a dat Ahitofel nu este bun.” ⁸ Şi Huşai a zis: „Tu cunoşti vitejia tatălui tău şi a oamenilor lui; sunt înfuriaţi ca o ursoaică^(AC) de pe câmp căreia i s-au răpit puii. Tatăl tău este un om de război şi nu va petrece noaptea cu poporul; ⁹ iată, acum stă ascuns în vreo groapă sau în vreun alt loc. Şi dacă, de la început, vor cădea unii sub loviturile lor, se va auzi îndată şi se va zice: ‘Poporul care urma pe Absalom a fost înfrânt!’ ¹⁰ Atunci, cel mai viteaz, chiar dacă ar fi avut o inimă de leu, se va înspăimânta^(AD), căci tot Israelul ştie că tatăl tău este un viteaz şi că are nişte viteji cu el. ¹¹ Sfatul meu este dar ca tot Israelul să se strângă la tine, de la Dan^(AE) până la Beer-Şeba, o mulţime ca nisipul^(AF) de pe marginea mării. Şi tu însuţi să mergi la luptă. ¹² Dacă vom ajunge la el în vreun loc unde l-am găsi, vom cădea peste el cum cade roua pe pământ, şi nu va scăpa niciunul, nici el, nici vreunul din oamenii care sunt cu el. ¹³ Dacă va fugi într-o cetate, tot Israelul va duce funii la cetatea aceea şi o vom trage în pârâu până când nu va mai rămâne nicio piatră în ea.” ¹⁴ Absalom şi toţi oamenii lui Israel au zis: „Sfatul lui Huşai, Architul, este mai bun decât sfatul lui Ahitofel.” Dar Domnul^(AG) hotărâse să nimicească bunul sfat al lui Ahitofel, ca să aducă nenorocirea peste Absalom.

Moartea lui Ahitofel

¹⁵ Huşai^(AH) a zis preoţilor Ţadoc şi Abiatar: „Ahitofel a dat cutare şi cutare sfat lui Absalom şi bătrânilor lui Israel, şi eu i-am sfătuit cutare şi cutare lucru. ¹⁶ Acum trimiteţi îndată ştire lui David şi spuneţi-i: ‘Nu sta noaptea în câmpiile^(AI) pustiei, ci du-te mai departe, ca nu cumva împăratul şi tot poporul care este cu el să fie în primejdie să piară.’ ” ¹⁷ Ionatan^(AJ) şi Ahimaaţ stăteau lângă fântâna Roguel^(AK). Slujnica venea şi le aducea ştiri, iar ei se duceau să dea de veste împăratului David, căci nu îndrăzneau să se arate şi să intre în cetate. ¹⁸ Dar odată i-a zărit un tânăr şi a spus lui Absalom. Ei au plecat amândoi în grabă şi au ajuns la Bahurim^(AL), la casa unui om care avea o fântână în curte, şi s-au pogorât în ea. ¹⁹ Femeia^(AM) a luat o învelitoare, a întins-o peste gura fântânii şi a împrăştiat urluială pe ea, ca să nu dea nimic de bănuit. ²⁰ Slujitorii lui Absalom au intrat în casă la femeia acesta şi au zis: „Unde sunt Ahimaaţ şi Ionatan?” Femeia^(AN) le-a răspuns: „Au trecut pârâul.” Au căutat şi, negăsindu-i, s-au întors la Ierusalim. ²¹ După plecarea lor, Ahimaaţ şi Ionatan au ieşit din fântână şi s-au dus să dea de ştire împăratului David. Au zis lui David: „Sculaţi-vă^(AO) şi grăbiţi-vă de treceţi apa, căci Ahitofel a plănuit cutare şi cutare lucru împotriva voastră.” ²² David şi tot poporul care era cu el s-au sculat şi au trecut Iordanul; când se lumina de ziuă, nu rămăsese niciunul care să nu fi trecut Iordanul. ²³ Ahitofel, când a văzut că sfatul lui n-a fost urmat, a pus şaua pe măgar şi a plecat acasă, în cetatea^(AP) lui. Şi-a pus casa în rânduială şi s-a spânzurat^(AQ). Când a murit, l-au îngropat în mormântul tatălui său.

David la Mahanaim

²⁴ David ajunsese la Mahanaim^(AR) când a trecut Absalom Iordanul, însoţit de toţi bărbaţii lui Israel. ²⁵ Absalom a pus pe Amasa în fruntea oştirii, în locul lui Ioab. Amasa era fiul unui om numit Itra, Israelitul, care intrase la Abigal^(AS), fata lui Nahaş şi sora Ţeruiei, mama lui Ioab. ²⁶ Israel şi Absalom au tăbărât în ţara Galaadului. ²⁷ Când a ajuns David la Mahanaim, Şobi^(AT), fiul lui Nahaş, din Raba fiilor lui Amon, Machir^(AU), fiul lui Amiel, din Lodebar, şi Barzilai^(AV), Galaaditul, din Roghelim, ²⁸ au adus paturi, lighene, vase de pământ, grâu, orz, făină, grâu prăjit, bob, linte, uscături, ²⁹ miere, unt, oi şi brânză de vacă. Au adus aceste lucruri lui David şi poporului care era cu el, ca să mănânce, căci ziceau: „Poporul acesta trebuie să fi suferit de foame, de oboseală şi de sete, în pustie^(AW).”

Absalom, ucis de Ioab

18 David a numărat poporul care era cu el şi a pus peste ei căpetenii peste mii şi căpetenii peste sute. ² A pus o treime din popor sub porunca lui Ioab, o treime^(AX) sub Abişai, fiul Ţeruiei, fratele lui Ioab, şi o treime sub Itai din Gat. Şi împăratul a zis poporului: „Vreau să ies şi eu împreună cu voi.” ³ Dar poporul^(AY) a zis: „Să nu ieşi! Căci dacă vom lua-o la fugă, luarea aminte nu se va îndrepta asupra noastră şi, când vor cădea jumătate din noi, nu vor lua seama la noi, dar tu eşti ca zece mii dintre noi, şi acum este mai bine să ne vii în ajutor din cetate.” ⁴ Împăratul le-a răspuns: „Voi face ce credeţi că este mai bine.” Şi împăratul a stat lângă poartă, în timp ce tot poporul ieşea cu sutele şi miile. ⁵ Împăratul a dat următoarea poruncă lui Ioab, lui Abişai şi lui Itai: „Pentru dragostea pe care o aveţi faţă de mine, purtaţi-vă blând cu tânărul Absalom!” Şi tot poporul^(AZ) a auzit porunca împăratului, dată tuturor căpeteniilor cu privire la Absalom. ⁶ Poporul a ieşit în câmp înaintea lui Israel şi bătălia a avut loc în pădurea^(BA) lui Efraim. ⁷ Acolo, poporul lui Israel a fost bătut de slujitorii lui David şi a fost o mare înfrângere în ziua aceea, ca douăzeci de mii de oameni. ⁸ Lupta s-a întins pe tot ţinutul şi pădurea a mâncat mai mult popor în ziua aceea decât a mâncat sabia. ⁹ Absalom s-a pomenit în faţa oamenilor lui David. Era călare pe un catâr. Catârul a pătruns sub ramurile încâlcite ale unui mare stejar, şi capul lui Absalom s-a prins de stejar; a rămas astfel spânzurat între cer şi pământ, şi catârul care era sub el a trecut înainte. ¹⁰ Un om, văzând lucrul acesta, a venit şi a spus lui Ioab: „Iată, am văzut pe Absalom spânzurat de un stejar.” ¹¹ Şi Ioab a zis omului care i-a adus ştirea aceasta: „L-ai văzut! De ce dar nu l-ai tăiat pe loc? Ţi-aş fi dat zece sicli de argint şi un brâu.” ¹² Dar omul acela a zis lui Ioab: „Chiar dacă aş cântări în mâna mea o mie de sicli de argint, n-aş pune mâna pe fiul împăratului, căci noi am auzit^(BB) următoarea poruncă pe care ţi-a dat-o împăratul ţie, lui Abişai şi lui Itai: ‘Luaţi seama fiecare la tânărul Absalom!’ ¹³ Şi, dacă l-aş fi omorât mişeleşte, nimic n-ar fi rămas ascuns împăratului şi tu însuţi ai fi fost împotriva mea.” ¹⁴ Ioab a zis: „Nu voi zăbovi atâta cu tine!” Şi a luat trei săgeţi în mână şi le-a înfipt în inima lui Absalom, care era încă plin de viaţă în mijlocul stejarului. ¹⁵ Zece tineri, care duceau armele lui Ioab, au înconjurat pe Absalom, l-au lovit şi l-au omorât. ¹⁶ Ioab a sunat din trâmbiţă, şi poporul s-a întors, încetând astfel să mai urmărească pe Israel, oprit de Ioab. ¹⁷ Au luat pe Absalom, l-au aruncat într-o groapă mare din mijlocul pădurii şi au pus^(BC) peste el o grămadă foarte mare de pietre. Tot Israelul a fugit, fiecare în cortul lui. ¹⁸ Pe când trăia, Absalom îşi ridicase un stâlp de aducere-aminte în valea împăratului^(BD). Căci zicea: „N-am^(BE) fii prin care să se poată păstra aducerea aminte a numelui meu.” Şi a pus numele său stâlpului, care şi astăzi se numeşte Stâlpul lui Absalom.

Solia lui Cuşi

¹⁹ Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc, a zis: „Lasă-mă să dau fuga şi să duc împăratului vestea cea bună că Domnul i-a făcut dreptate, scăpându-l din mâna vrăjmaşilor săi.” ²⁰ Ioab i-a zis: „Nu tu ai să duci veştile azi; le vei duce într-o altă zi, dar nu astăzi, fiindcă fiul împăratului a murit.” ²¹ Şi Ioab a zis lui Cuşi: „Du-te şi vesteşte împăratului ce ai văzut.” Cuşi s-a închinat înaintea lui Ioab şi a dat fuga. ²² Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc, a zis iarăşi lui Ioab: „Orice s-ar întâmpla, lasă-mă să alerg după Cuşi.” Şi Ioab a zis: „Pentru ce vrei să alergi, fiule? Nu este o solie care-ţi va fi de folos.” ²³ „Orice s-ar întâmpla, vreau să alerg”, a zis din nou Ahimaaţ. Şi Ioab i-a zis: „Dă fuga!” Ahimaaţ a alergat pe drumul care duce în câmpie şi a luat-o înaintea lui Cuşi. ²⁴ David şedea între cele două porţi. Caraula^(BF) s-a dus pe acoperişul porţii spre zid; a ridicat ochii şi s-a uitat. Şi iată că un om alerga singur singurel. ²⁵ Caraula a strigat şi a dat de ştire împăratului. Împăratul a zis: „Dacă este singur, aduce veşti.” Şi omul acela se apropia din ce în ce mai mult. ²⁶ Caraula a văzut un alt om alergând şi a strigat la portar: „Iată, un om aleargă singur singurel.” Împăratul a zis: „Şi el aduce veşti.” ²⁷ Caraula a zis: „Alergătura celui dintâi pare că e a lui Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc.” Şi împăratul a zis: „Este un om de bine şi aduce veşti bune.” ²⁸ Ahimaaţ a strigat şi a zis împăratului: „Este bine de tot!” S-a închinat înaintea împăratului cu faţa până la pământ şi a zis: „Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul tău, care a dat în mâinile noastre pe cei ce ridicau mâna împotriva domnului nostru, împăratul.” ²⁹ Împăratul a zis: „Tânărul Absalom este bine, sănătos?” Ahimaaţ a răspuns: „Am văzut o mare învălmăşeală când a trimis Ioab pe slujitorul împăratului şi pe mine, slujitorul tău, dar nu ştiu ce era.” ³⁰ Şi împăratul a zis: „Stai colea la o parte.” Şi Ahimaaţ a stat deoparte. ³¹ Îndată a sosit Cuşi. Şi a zis: „Să afle domnul meu, împăratul, vestea cea bună! Astăzi, Domnul ţi-a făcut dreptate, scăpându-te din mâna tuturor celor ce se ridicau împotriva ta.” ³² Împăratul a zis lui Cuşi: „Tânărul Absalom este bine, sănătos?” Cuşi a răspuns: „Ca tânărul acesta să fie vrăjmaşii domnului meu, împăratul, şi toţi cei ce se ridică împotriva ta, ca să-ţi facă rău!” ³³ Atunci, împăratul, cutremurându-se, s-a suit în odaia de sus a porţii şi a plâns. Pe când mergea, zicea: „Fiul^(BG) meu Absalom! Fiul meu, fiul meu Absalom! Cum n-am murit eu în locul tău! Absalom, fiul meu, fiul meu!”

Venirea Împărăţiei lui Dumnezeu

²⁰ Fariseii au întrebat pe Isus când va veni Împărăţia lui Dumnezeu. Drept răspuns, El le-a zis: „Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în aşa fel ca să izbească privirile. ²¹ Nu^(A) se va zice: ‘Uite-o aici’ sau ‘Uite-o acolo!’ Căci iată că Împărăţia^(B) lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.”

Venirea Fiului omului

²² Şi a zis ucenicilor: „Vor^(C) veni zile când veţi dori să vedeţi una din zilele Fiului omului, şi n-o veţi vedea. ²³ Vi^(D) se va zice: ‘Iată-L aici, iată-L acolo!’ Să nu vă duceţi, nici să nu-i urmaţi. ²⁴ Căci^(E), cum iese fulgerul şi luminează de la o margine a cerului până la cealaltă, aşa va fi şi Fiul omului în ziua Sa. ²⁵ Dar^(F), mai întâi, trebuie să sufere multe şi să fie lepădat de neamul acesta. ²⁶ Ce^(G) s-a întâmplat în zilele lui Noe, se va întâmpla la fel şi în zilele Fiului omului: ²⁷ mâncau, beau, se însurau şi se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie; şi a venit potopul şi i-a prăpădit pe toţi. ²⁸ Ce^(H)s-a întâmplat în zilele lui Lot, se va întâmpla aidoma: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau, ²⁹ dar^(I), în ziua când a ieşit Lot din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer şi i-a pierdut pe toţi. ³⁰ Tot aşa va fi şi în ziua când Se^(J) va arăta Fiul omului. ³¹ În ziua aceea, cine^(K) va fi pe acoperişul casei şi îşi va avea vasele în casă să nu se pogoare să le ia şi cine va fi pe câmp, de asemenea, să nu se mai întoarcă. ³² Aduceţi-vă^(L) aminte de nevasta lui Lot. ³³ Oricine^(M) va căuta să-şi scape viaţa o va pierde şi oricine o va pierde o va găsi. ³⁴ Vă spun^(N) că, în noaptea aceea, doi inşi vor fi în acelaşi pat, unul va fi luat şi altul va fi lăsat; ³⁵ două femei vor măcina împreună: una va fi luată şi alta va fi lăsată. ³⁶ Doi bărbaţi vor fi la câmp: unul va fi luat şi altul va fi lăsat.” ³⁷ Ucenicii L-au întrebat: „Unde, Doamne?” Iar El a răspuns: „Unde^(O) va fi trupul acolo se vor strânge vulturii.”