Old/New Testament
Asprimea lui Nabal faţă de David
25 Samuel(A) a murit. Tot Israelul s-a adunat şi l-a plâns(B) şi l-au îngropat în locuinţa lui la Rama. Atunci, David s-a sculat şi s-a pogorât în pustia(C) Paran. 2 În Maon(D) era un om foarte bogat, a cărui avere era în Carmel; avea trei mii de oi şi o mie de capre şi se afla la Carmel(E) pentru tunderea oilor lui. 3 Numele acestui om era Nabal şi nevasta lui se chema Abigail; era o femeie cu judecată şi frumoasă la chip, dar bărbatul ei era aspru şi rău în faptele lui. El se trăgea din Caleb. 4 David a aflat în pustie că Nabal îşi tunde(F) oile. 5 A trimis la el zece tineri, cărora le-a zis: „Suiţi-vă la Carmel şi duceţi-vă la Nabal. Întrebaţi-l de sănătate în numele meu 6 şi să-i vorbiţi aşa: ‘Să trăieşti(G) în pace şi pacea să fie cu casa ta şi cu tot ce este al tău. 7 Şi acum, am auzit că tunzi oile. Păstorii tăi au fost cu noi; nu i-am ocărât şi nu li s-a luat(H) nimic în tot timpul cât au fost la Carmel. 8 Întreabă pe slujitorii tăi, şi-ţi vor spune. Să capete trecere dar tinerii aceştia înaintea ta, fiindcă venim într-o zi(I) de bucurie. Dă dar, te rog, robilor tăi şi fiului tău David ce te lasă inima’.” 9 Când au ajuns, oamenii lui David au spus lui Nabal toate aceste cuvinte în numele lui David. Apoi au tăcut. 10 Nabal a răspuns slujitorilor lui David: „Cine(J) este David şi cine este fiul lui Isai? Astăzi sunt mulţi slujitori care fug de la stăpâni. 11 Şi să-mi iau eu(K) pâinea, apa şi vitele mele, pe care le-am tăiat pentru tunzătorii mei, şi să le dau unor oameni care sunt de nu ştiu unde?” 12 Oamenii lui David şi-au luat drumul înapoi; s-au întors şi au spus la sosirea lor toate aceste cuvinte lui David. 13 Atunci, David a zis oamenilor săi: „Fiecare din voi să-şi încingă sabia!” Şi fiecare şi-a încins sabia. David şi-a încins şi el sabia şi aproape patru sute de inşi s-au suit după el. Au mai rămas(L) doar două sute la calabalâcuri. 14 Unul din slujitorii lui Nabal a venit şi a zis către Abigail, nevasta lui Nabal: „Iată că David a trimis din pustie nişte soli să întrebe de sănătate pe stăpânul nostru, şi el s-a purtat rău cu ei. 15 Şi totuşi oamenii aceştia au fost foarte buni cu noi; nu ne-au(M) ocărât şi nu ni s-a luat nimic în tot timpul cât am fost cu ei în câmp. 16 Ne-au fost zid(N) şi zi, şi noapte în tot timpul cât am fost cu ei, la păscutul turmelor. 17 Să ştii acum şi vezi ce ai de făcut, căci pierderea(O) stăpânului nostru şi a întregii lui case este hotărâtă şi el este aşa de rău(P) încât nimeni nu îndrăzneşte să-i vorbească.” 18 Abigail a luat(Q) îndată două sute de pâini, două burdufuri cu vin, cinci oi pregătite, cinci măsuri de grâu prăjit, o sută de turte de stafide şi două sute de legături de smochine. Le-a pus pe măgari 19 şi a zis slujitorilor săi: „Luaţi-o înaintea(R) mea şi eu voi veni după voi.” N-a spus nimic bărbatului ei Nabal. 20 Ea a încălecat pe un măgar, a pogorât muntele pe un drum tufos şi iată că David şi oamenii lui se pogorau în faţa ei, aşa că i-a întâlnit. 21 David zisese: „În zadar am păzit tot ce are omul acesta în pustie de nu s-a luat nimic din tot ce are, căci mi-a întors(S) rău pentru bine. 22 Dumnezeu să pedepsească(T) pe robul său David cu toată asprimea dacă voi mai lăsa să rămână până la lumina zilei pe cineva(U) de parte bărbătească(V) din tot ce este al lui Nabal!” 23 Când a zărit Abigail pe David, s-a dat jos(W) repede de pe măgar, a căzut cu faţa la pământ înaintea lui David şi s-a închinat până la pământ. 24 Apoi, aruncându-se la picioarele lui, a zis: „Eu sunt de vină, domnul meu! Îngăduie roabei tale să-ţi vorbească la urechi şi ascultă cuvintele roabei tale. 25 Să nu-şi pună domnul meu mintea cu omul acela rău, cu Nabal, căci, cum îi este numele, aşa este şi el – Nabal (Nebun) îi este numele – şi este plin de nebunie. Şi eu, roaba ta, n-am văzut pe oamenii trimişi de domnul meu. 26 Acum, domnul meu, viu(X) este Domnul şi viu este sufletul tău, că Domnul te-a oprit(Y) să verşi sânge şi să te ajuţi(Z) cu mâna ta. Vrăjmaşii tăi, cei ce vor răul domnului meu, să fie ca(AA) Nabal! 27 Primeşte darul acesta(AB) pe care-l aduce roaba ta domnului meu şi să se împartă oamenilor care merg după domnul meu. 28 Iartă, te rog, vina roabei tale, căci Domnul(AC) va face domnului meu o casă trainică; iartă, căci domnul meu poartă războaiele(AD) Domnului şi niciodată nu va fi răutate(AE) în tine. 29 Dacă se va ridica cineva care să te urmărească şi să vrea să-ţi ia viaţa, sufletul domnului meu va fi legat în mănunchiul celor vii la Domnul, Dumnezeul tău, şi să arunce cu praştia(AF) sufletul vrăjmaşilor tăi. 30 Când va face Domnul domnului meu tot binele pe care ţi l-a făgăduit şi te va pune mai-mare peste Israel, 31 atunci nu va avea domnul meu nici mustrări de cuget şi nici nu-l va durea inima că a vărsat sânge degeaba şi că s-a răzbunat singur. Şi când va face Domnul bine domnului meu, adu-ţi aminte de roaba ta.” 32 David a zis Abigailei: „Binecuvântat(AG) să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, care te-a trimis astăzi înaintea mea! 33 Binecuvântată să fie judecata ta şi binecuvântată să fii tu, că m-ai oprit(AH) în ziua aceasta să vărs sânge şi mi-ai oprit mâna! 34 Dar viu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, care m-a oprit(AI) să-ţi fac rău, că, dacă nu te-ai fi grăbit să vii înaintea mea, n-ar mai fi rămas(AJ) nimic din ce este al lui Nabal până la lumina zilei de mâine.” 35 Şi David a luat din mâna Abigailei ce-i adusese şi i-a zis: „Suie-te(AK) în pace acasă; vezi că ţi-am ascultat glasul şi te-am(AL) primit bine.”
David ia pe Abigail
36 Abigail a ajuns la Nabal. Şi tocmai el dădea în casa lui un ospăţ(AM) ca un ospăţ împărătesc; inima îi era veselă şi era beat mort. Ea nu i-a spus nimic, nimic până la lumina zilei. 37 Dar dimineaţa, după ce trecuse beţia lui Nabal, nevastă-sa i-a istorisit ce se întâmplase. Inima lui Nabal a primit o lovitură de moarte şi s-a făcut ca o piatră. 38 Cam după zece zile, Domnul a lovit pe Nabal şi a murit. 39 David a aflat că murise Nabal şi a zis: „Binecuvântat(AN) să fie Domnul că mi-a apărat pricina(AO) în ocara pe care mi-a făcut-o Nabal şi a împiedicat(AP) pe robul Său să facă rău! Domnul a făcut ca răutatea lui Nabal să cadă(AQ) asupra capului lui.” David a trimis vorbă Abigailei că vrea s-o ia de nevastă. 40 Slujitorii lui David au ajuns la Abigail la Carmel şi i-au vorbit aşa: „David ne-a trimis la tine, ca să te ia de nevastă.” 41 Ea s-a sculat, s-a aruncat cu faţa la pământ şi a zis: „Iată, roaba ta se socoteşte ca o roabă(AR), gata să spele picioarele slujitorilor domnului meu.” 42 Şi îndată, Abigail a plecat, călare pe un măgar şi însoţită de cinci fete, a mers după solii lui David şi i-a fost nevastă. 43 David luase şi pe Ahinoam din(AS) Izreel şi amândouă(AT) au fost nevestele lui. 44 Şi Saul dăduse pe fiică-sa Mical(AU), nevasta lui David, lui Palti din Galim(AV), fiul lui Laiş.
David, în tabăra lui Saul
26 Zifiţii s-au dus la Saul la Ghibea şi au zis: „Iată că David(AW) este ascuns pe dealul Hachila, în faţa pustiei.” 2 Saul s-a sculat şi s-a pogorât în pustia Zif, cu trei mii de oameni aleşi din Israel, ca să caute pe David în pustia Zif. 3 A tăbărât pe dealul Hachila, în faţa pustiei, lângă drum. David era în pustie şi, înţelegând că Saul merge în urmărirea lui în pustie, 4 a trimis nişte iscoade şi a aflat că, în adevăr, Saul venise. 5 Atunci, David s-a sculat şi a venit la locul unde tăbărâse Saul şi a văzut locul unde era culcat Saul, cu Abner(AX), fiul lui Ner, căpetenia oştirii lui. Saul era culcat în cort în mijlocul taberei şi poporul era tăbărât în jurul lui. 6 David a luat cuvântul şi, vorbind lui Ahimelec, Hetitul, şi lui Abişai, fiul Ţeruiei(AY) şi fratele lui Ioab, a zis: „Cine vrea să se pogoare(AZ) cu mine în tabără la Saul?” Şi Abişai a răspuns: „Eu mă voi pogorî cu tine.” 7 David şi Abişai s-au dus noaptea la popor. Şi iată că Saul era culcat şi dormea în cort, în mijlocul taberei, şi suliţa lui era înfiptă în pământ, la capul lui. Abner şi poporul lui erau culcaţi în jurul lui. 8 Abişai a zis lui David: „Dumnezeu dă astăzi pe vrăjmaşul tău în mâinile tale; lasă-mă, te rog, să-l lovesc cu suliţa mea şi să-l pironesc dintr-o lovitură în pământ, ca să n-am nevoie să-i mai dau alta.” 9 Dar David a zis lui Abişai: „Nu-l omorî! Căci cine(BA) ar putea pune mâna pe unsul Domnului şi să rămână nepedepsit?” 10 Şi David a zis: „Viu este Domnul că numai Domnul(BB) îl poate lovi; fie că-i va veni ziua(BC) să moară, fie că se va pogorî(BD) într-un câmp de bătaie şi va pieri. 11 Să(BE) mă ferească Domnul să pun mâna pe unsul Domnului! Ia numai suliţa de la căpătâiul lui, urciorul cu apă şi să plecăm.” 12 David a luat dar suliţa şi urciorul cu apă de la căpătâiul lui Saul şi au plecat. Nimeni nu i-a văzut, nici n-a băgat de seamă nimic şi nimeni nu s-a deşteptat, căci Domnul îi cufundase pe toţi într-un somn adânc(BF). 13 David a trecut de cealaltă parte şi a ajuns departe pe vârful muntelui, la o mare depărtare de tabără. 14 Şi a strigat poporului şi lui Abner, fiul lui Ner: „N-auzi tu, Abner?” Abner a răspuns: „Cine eşti tu, care strigi către împăratul?” 15 Şi David a zis lui Abner: „Oare nu eşti tu bărbat? Şi cine este ca tine în Israel? Pentru ce atunci n-ai păzit pe împărat, stăpânul tău? Căci cineva din popor a venit să omoare pe împăratul, stăpânul tău. 16 Ce ai făcut tu nu este bine. Viu este Domnul că sunteţi vrednici de moarte, căci n-aţi vegheat asupra stăpânului vostru, asupra unsului Domnului. Uită-te acum unde este suliţa împăratului şi urciorul de apă, care erau la căpătâiul lui.” 17 Saul a cunoscut glasul lui David şi a zis: „Glasul tău(BG) este, fiul meu David?” Şi David a răspuns: „Glasul meu, împărate, domnul meu!” 18 Şi a zis: „Pentru ce(BH) urmăreşte domnul meu pe robul său? Ce-am făcut şi cu ce sunt vinovat? 19 Să binevoiască acum împăratul, domnul meu, să asculte cuvintele robului său: Dacă Domnul este Cel ce te aţâţă(BI) împotriva mea, să primească mirosul unui dar de mâncare de la noi, dar dacă oamenii te atâţă, blestemaţi să fie înaintea Domnului, fiindcă ei mă izgonesc(BJ) azi ca să mă dezlipească de moştenirea(BK) Domnului, zicându-mi: ‘Du-te de slujeşte unor dumnezei străini!’ 20 Oh, să nu-mi cadă sângele pe pământ departe de Faţa Domnului! Căci împăratul lui Israel a pornit să mă caute ca pe un purice(BL), cum ar urmări o potârniche în munţi.” 21 Saul a zis: „Am păcătuit(BM); întoarce-te, fiul meu David, căci nu-ţi voi mai face rău, fiindcă în ziua aceasta viaţa mea a fost scumpă(BN) înaintea ta. Am lucrat ca un nebun şi am făcut o mare greşeală.” 22 David a răspuns: „Iată suliţa împăratului; să vină unul din oamenii tăi s-o ia. 23 Domnul va(BO) răsplăti fiecăruia după dreptatea lui şi după credincioşia lui, căci Domnul te dăduse azi în mâinile mele, şi eu n-am vrut să pun mâna pe unsul Domnului. 24 Şi după cum azi viaţa ta a avut un mare preţ înaintea mea, tot aşa şi viaţa mea va avea un mare preţ înaintea Domnului şi El mă va izbăvi din orice necaz.” 25 Saul a zis lui David: „Fii binecuvântat, fiul meu David! Tu vei face lucruri mari şi vei(BP) birui.” David şi-a văzut de drum, şi Saul s-a întors acasă.
32 Nu te teme, turmă mică, pentru că(A) Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăţia. 33 Vindeţi(B) ce aveţi şi daţi milostenie. Faceţi-vă(C) rost de pungi care nu se învechesc, o comoară nesecată în ceruri, unde nu se apropie hoţul şi unde nu roade molia. 34 Căci unde este comoara voastră, acolo este şi inima voastră.
Îndemn la veghere
35 Mijlocul(D) să vă fie încins şi făcliile(E), aprinse. 36 Şi să fiţi ca nişte oameni care aşteaptă pe stăpânul lor să se întoarcă de la nuntă, ca să-i deschidă îndată, când va veni şi va bate la uşă. 37 Ferice(F) de robii aceia pe care stăpânul îi va găsi veghind la venirea lui! Adevărat vă spun că el se va încinge, îi va pune să şadă la masă şi se va apropia să le slujească. 38 Fie că vine la a doua strajă din noapte, fie că vine la a treia strajă, ferice de robii aceia, dacă-i va găsi veghind! 39 Să(G) ştiţi bine că, dacă ar şti stăpânul casei la ce ceas va veni hoţul, ar veghea şi n-ar lăsa să-i spargă casa. 40 Şi(H) voi dar fiţi gata, căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi.”
Ispravnicul credincios
41 „Doamne”, I-a zis Petru, „pentru noi spui pilda aceasta sau pentru toţi?” 42 Şi Domnul a zis: „Cine(I) este ispravnicul credincios şi înţelept, pe care-l va pune stăpânul său peste slugile sale, ca să le dea partea lor de hrană la vremea potrivită? 43 Ferice de robul acela pe care stăpânul, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa! 44 Adevărat(J) vă spun că îl va pune peste toată avuţia sa. 45 Dar(K), dacă robul acela zice în inima lui: Stăpânul meu zăboveşte să vină, dacă va începe să bată pe slugi şi pe slujnice, să mănânce, să bea şi să se îmbete, 46 stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă şi în ceasul în care nu ştie şi-l va tăia în bucăţi; şi soarta lui va fi soarta celor necredincioşi în lucrul încredinţat lor. 47 Robul(L) acela, care a ştiut voia stăpânului său şi nu s-a pregătit deloc şi n-a lucrat după voia lui, va fi bătut cu multe lovituri. 48 Dar(M) cine n-a ştiut-o şi a făcut lucruri vrednice de lovituri va fi bătut cu puţine lovituri. Cui i s-a dat mult, i se va cere mult şi cui i s-a încredinţat mult, i se va cere mai mult.
Foc pe pământ
49 Eu am venit să arunc un foc(N) pe pământ. Şi ce vreau decât să fie aprins chiar acum! 50 Am un botez cu(O) care trebuie să fiu botezat, şi cât de mult doresc să se îndeplinească! 51 Credeţi(P) că am venit să aduc pace pe pământ? Eu vă spun: nu, ci(Q) mai degrabă dezbinare. 52 Căci(R), de acum înainte, din cinci, care vor fi într-o casă, trei vor fi dezbinaţi împotriva a doi şi doi, împotriva a trei. 53 Tatăl va fi dezbinat împotriva fiului şi fiul, împotriva tatălui; mama, împotriva fiicei şi fiica, împotriva mamei; soacra, împotriva nurorii şi nora, împotriva soacrei.”
Semnele vremurilor
54 El a mai zis noroadelor: „Când(S) vedeţi un nor ridicându-se la apus, îndată ziceţi: ‘Vine ploaia’. Şi aşa se întâmplă. 55 Şi când vedeţi suflând vântul de la miazăzi, ziceţi: ‘Are să fie zăduf’. Şi aşa se întâmplă. 56 Făţarnicilor, faţa pământului şi a cerului ştiţi s-o deosebiţi, vremea aceasta cum de n-o deosebiţi? 57 Şi pentru ce nu judecaţi şi voi singuri ce este drept? 58 Când(T) te duci cu pârâşul tău înaintea judecătorului, pe drum(U) caută să scapi de el, ca nu cumva să te târască înaintea judecătorului, judecătorul să te dea pe mâna temnicerului, şi temnicerul să te arunce în temniţă. 59 Îţi spun că nu vei ieşi de acolo până nu vei plăti şi cel mai de pe urmă bănuţ.”
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.