Old/New Testament

Naomi

1 Pe vremea judecătorilor^(A), a fost o foamete^(B) în ţară. Un om din Betleemul^(C) lui Iuda a plecat cu nevastă-sa şi cu cei doi fii ai lui să locuiască pentru o vreme în ţara Moabului. ² Numele omului aceluia era Elimelec, numele nevestei lui era Naomi şi cei doi fii ai lui se numeau Mahlon şi Chilion: erau efratiţi^(D), din Betleemul lui Iuda. Ajungând în ţara^(E) Moabului, şi-au aşezat locuinţa acolo. ³ Elimelec, bărbatul Naomei, a murit, şi ea a rămas cu cei doi fii ai ei. ⁴ Ei şi-au luat neveste moabite. Una se numea Orpa şi cealaltă, Rut şi au locuit acolo aproape zece ani. ⁵ Mahlon şi Chilion au murit şi ei amândoi, şi Naomi a rămas fără cei doi fii ai ei şi fără bărbat.

Rut se ţine de Naomi

⁶ Apoi s-a sculat, ea şi nurorile ei, ca să se întoarcă în ţara ei din ţara Moabului, căci aflase în ţara Moabului că Domnul cercetase^(F) pe poporul Său şi-i dăduse^(G) pâine. ⁷ Ea a ieşit din locul în care locuia însoţită de cele două nurori ale ei şi a pornit ca să se întoarcă în ţara lui Iuda. ⁸ Naomi a zis atunci celor două nurori ale ei: „Duceţi-vă şi întoarceţi-vă fiecare^(H) la casa mamei ei! Domnul să Se^(I) îndure de voi, cum v-aţi îndurat^(J) şi voi de cei ce au murit şi de mine! ⁹ Să vă dea Domnul să găsiţi odihnă^(K), fiecare în casa unui bărbat!” Şi le-a sărutat. Ele au ridicat glasul şi au plâns, ¹⁰ şi i-au zis: „Nu, noi vom merge cu tine la poporul tău.” ¹¹ Naomi a zis: „Întoarceţi-vă, fiicele mele! Pentru ce să veniţi voi cu mine? Mai am eu oare fii în pântecele meu, ca să poată fi bărbaţii^(L) voştri? ¹² Întoarceţi-vă, fiicele mele, şi duceţi-vă! Eu sunt prea bătrână, ca să mă mărit din nou. Şi chiar dacă aş zice că trag nădejde, chiar dacă în noaptea aceasta aş fi cu un bărbat şi aş naşte fii, ¹³ aţi mai aştepta voi până să se facă mari şi aţi vrea voi să nu vă măritaţi din pricina lor? Nu, fiicele mele! Eu sunt mult mai amărâtă decât voi, pentru că mâna Domnului s-a întins^(M) împotriva mea.” ¹⁴ Şi ele au ridicat glasul şi iarăşi au plâns. Orpa a sărutat pe soacră-sa şi a plecat, dar Rut s-a ţinut^(N) de ea. ¹⁵ Naomi a zis către Rut: „Iată, cumnată-ta s-a întors la poporul ei şi la dumnezeii^(O) ei; întoarce-te^(P) şi tu după cumnată-ta.” ¹⁶ Rut a răspuns: „Nu sta^(Q) de mine să te las şi să mă întorc de la tine! Încotro vei merge tu, voi merge şi eu; unde vei locui tu, voi locui şi eu; poporul^(R) tău va fi poporul meu şi Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu; ¹⁷ unde vei muri tu, voi muri şi eu şi voi fi îngropată acolo. Facă-mi Domnul^(S) ce o vrea, dar nimic nu mă va despărţi de tine, decât moartea!” ¹⁸ Naomi, văzând-o^(T) hotărâtă să meargă cu ea, n-a mai stăruit. ¹⁹ Au călătorit împreună până ce au ajuns la Betleem. Şi când au intrat în Betleem, toată cetatea s-a pus^(U) în mişcare din pricina lor şi femeile ziceau: „Naomi^(V) (Plăcută) este aceasta?” ²⁰ Ea le-a zis: „Nu-mi mai ziceţi Naomi, ziceţi-mi Mara (Amărăciune), căci Cel Atotputernic m-a umplut de amărăciune. ²¹ La plecare eram în belşug, şi acum Domnul mă aduce înapoi cu mâinile^(W) goale. De ce să-mi mai ziceţi Naomi, când Domnul S-a rostit împotriva mea şi Cel Atotputernic m-a întristat?” ²² Astfel s-au întors din ţara Moabului Naomi şi noru-sa Rut, Moabita. Au ajuns la Betleem, la începutul^(X) seceratului orzurilor.

Rut. Boaz

2 Naomi avea o rudă^(Y) după bărbat. Acesta era un om foarte bogat, din familia lui Elimelec, şi se numea Boaz^(Z). ² Rut, Moabita, a zis către Naomi: „Lasă-mă, te rog, să mă duc să strâng spice de pe câmpul aceluia înaintea^(AA) căruia voi căpăta trecere.” Ea i-a răspuns: „Du-te, fiica mea.” ³ Ea s-a dus într-un ogor să strângă spice pe urma secerătorilor. Şi s-a întâmplat că ogorul acela era al lui Boaz, care era din familia lui Elimelec. ⁴ Şi iată că Boaz a venit din Betleem şi a zis secerătorilor: „Domnul^(AB) să fie cu voi!” Ei i-au răspuns: „Domnul să te binecuvânteze!” ⁵ Şi Boaz a zis slujitorului însărcinat cu privegherea secerătorilor: „A cui este tânăra aceasta?” ⁶ Slujitorul însărcinat cu privegherea secerătorilor a răspuns: „Este o tânără moabită, care s-a întors^(AC) cu Naomi din ţara Moabului. ⁷ Ea a zis: ‘Dă-mi voie să strâng şi să culeg spice dintre snopi, rămase pe urma secerătorilor.’ Şi de azi dimineaţă, de când a venit, a stat în picioare până acum şi nu s-a odihnit decât o clipă în casă.” ⁸ Boaz a zis către Rut: „Ascultă, fiică, să nu te duci să culegi spice în alt ogor; să nu te depărtezi de aici şi rămâi cu slujnicele mele. ⁹ Uită-te unde vor secera pe câmp şi du-te după ele. Am poruncit slugilor mele să nu se atingă de tine. Şi când îţi va fi sete, să te duci la vase şi să bei din ce vor scoate slugile.” ¹⁰ Atunci, ea s-a aruncat^(AD) cu faţa la pământ şi i-a zis: „Cum am căpătat eu trecere înaintea ta, ca să te îngrijeşti de mine, o străină?” ¹¹ Boaz i-a răspuns: „Mi s-a spus tot^(AE) ce ai făcut pentru soacră-ta de la moartea bărbatului tău şi cum ai părăsit pe tatăl tău şi pe mama ta şi ţara în care te-ai născut, ca să mergi la un popor pe care nu-l cunoşteai mai înainte. ¹² Domnul să-ţi răsplătească^(AF) ce ai făcut şi plata să-ţi fie deplină din partea Domnului, Dumnezeului lui Israel, sub ale^(AG) cărui aripi ai venit să te adăposteşti!” ¹³ Şi ea a zis: „O! să^(AH) capăt trecere înaintea ta, domnul meu! Căci tu m-ai mângâiat şi vorbele tale au mers la inima slujnicei tale. Şi totuşi eu nu^(AI) sunt nici măcar ca una din slujnicele tale.” ¹⁴ La vremea prânzului, Boaz a zis către Rut: „Apropie-te, mănâncă pâine, şi moaie-ţi bucata în oţet.” Ea a şezut lângă secerători. I-au dat grăunţe prăjite, a mâncat şi s-a săturat^(AJ) şi ce a rămas a strâns. ¹⁵ Apoi s-a sculat să culeagă spice. Boaz a dat următoarea poruncă slujitorilor săi: „Lăsaţi-o să culeagă spice şi între snopi, şi să n-o opriţi, ¹⁶ şi chiar voi să-i scoateţi din snopi câteva spice, s-o lăsaţi să culeagă spice, şi să n-o înfruntaţi.” ¹⁷ Ea a cules spice de pe câmp până seara şi a bătut ce culesese. A ieşit aproape o efă de orz. ¹⁸ A luat-o şi a intrat în cetate şi soacră-sa a văzut ce culesese. Rut a scos şi rămăşiţele de la prânz şi^(AK) i le-a dat. ¹⁹ Soacră-sa i-a zis: „Unde ai cules astăzi spice şi unde ai muncit? Binecuvântat să fie cel ce s-a îngrijit^(AL) de tine!” Şi Rut a spus soacrei sale la cine muncise: „Omul la care am muncit azi”, a zis ea, „se numeşte Boaz.” ²⁰ Naomi a zis nurorii sale: „Să fie binecuvântat^(AM) de Domnul, care este plin de îndurare^(AN) pentru cei vii, cum a fost şi pentru cei ce au murit. Omul acesta este rudă cu noi”, i-a mai spus Naomi, „este din cei ce au^(AO) drept de răscumpărare asupra noastră.” ²¹ Rut, Moabita, a adăugat: „El mi-a mai zis: ‘Rămâi cu slugile mele, până vor isprăvi de secerat’.” ²² Şi Naomi a zis către noru-sa Rut: „Este bine, fiica mea, să ieşi cu slujnicele lui şi să nu te întâlnească cineva în alt ogor”. ²³ Ea s-a ţinut dar de slujnicele lui Boaz, ca să culeagă spice, până la sfârşitul seceratului orzurilor şi seceratului grâului. Şi locuia cu soacră-sa.

Rut ascultă de sfatul soacrei ei

3 Soacră-sa, Naomi, i-a zis: „Fiica mea, aş vrea^(AP) să-ţi dau un loc de odihnă^(AQ), ca să fii fericită. ² Şi acum, Boaz, cu ale cărui slujnice^(AR) ai fost, nu este el rudă cu noi? Iată, el are să vânture la noapte orzurile în arie. ³ Spală-te şi unge-te^(AS), apoi îmbracă-te cu hainele tale şi pogoară-te la arie. Să nu te faci cunoscută lui, până va isprăvi de mâncat şi de băut. ⁴ Şi când se va duce să se culce, însemnează-ţi locul unde se culcă. Apoi du-te, descoperă-i picioarele şi culcă-te. Şi el însuşi îţi va spune ce să faci.” ⁵ Ea i-a răspuns: „Voi face tot ce ai spus.” ⁶ Rut s-a pogorât la arie şi a făcut tot ce poruncise soacră-sa. ⁷ Boaz a mâncat şi a băut şi inima-i era^(AT) veselă. S-a dus şi s-a culcat la marginea unui stog. Rut a venit atunci încet de tot, i-a descoperit picioarele şi s-a culcat. ⁸ La miezul nopţii, omul s-a speriat, s-a plecat şi iată că o femeie era culcată la picioarele lui. ⁹ El a zis: „Cine eşti tu?” Ea răspuns: „Eu sunt Rut, slujnica ta; întinde-ţi poala hainei^(AU) peste slujnica ta, căci ai drept^(AV) de răscumpărare.” ¹⁰ Şi el a zis: „Fii binecuvântată^(AW) de Domnul, fiică! Această faptă de pe urmă mărturiseşte şi mai mult pentru tine decât cea dintâi^(AX), că n-ai umblat după tineri, săraci sau bogaţi. ¹¹ Acum, fiică, nu te teme, îţi voi face tot ce vei zice, căci toată cetatea ştie că eşti o femeie^(AY) cinstită. ¹² Este adevărat că am drept^(AZ) de răscumpărare, dar este o altă^(BA) rudă mai aproape decât mine. ¹³ Rămâi în noaptea aceasta aici. Şi mâine, dacă vrea să te răscumpere^(BB), bine, să te răscumpere, dar dacă nu-i place să te răscumpere, te voi răscumpăra eu, viu^(BC) este Domnul! Culcă-te aici până dimineaţă.” ¹⁴ Ea a rămas culcată la picioarele lui până dimineaţa şi s-a sculat mai înainte de a se putea cunoaşte unul pe altul. Boaz a zis: „Să nu ştie nimeni că a intrat o femeie^(BD) în arie!” ¹⁵ Şi a adăugat: „Adu mantaua de pe tine şi ţine-o.” Ea a ţinut-o, şi el a măsurat şase măsuri de orz şi le-a pus pe ea. Apoi a intrat în cetate. ¹⁶ Rut s-a întors la soacră-sa, şi Naomi, a zis: „Tu eşti, fiica mea?” Rut i-a istorisit tot ce-i făcuse omul acela. ¹⁷ Ea a zis: „Mi-a dat aceste şase măsuri de orz, zicând: ‘Să nu te întorci cu mâinile goale la soacră-ta’.” ¹⁸ Şi Naomi a zis: „Fii liniştită^(BE), fiica mea, până vei şti cum se va isprăvi lucrul acesta, căci omul acesta nu va avea odihnă până nu va sfârşi lucrul chiar astăzi.”

Căsătoria lui Boaz cu Rut

4 Boaz s-a suit la poarta cetăţii şi s-a oprit acolo. Şi iată că cel^(BF) ce avea drept de răscumpărare, şi despre care vorbise Boaz, trecea. Boaz i-a zis: „Hei, cutare, apropie-te, stai aici.” Şi el s-a apropiat şi s-a oprit. ² Boaz a luat atunci zece oameni dintre bătrânii^(BG) cetăţii şi a zis: „Şedeţi aici.” Şi ei au şezut jos. ³ Apoi a zis celui ce avea drept de răscumpărare: „Naomi, întorcându-se din ţara Moabului, a vândut bucata de pământ care era a fratelui nostru Elimelec. ⁴ Am crezut de datoria mea să te înştiinţez despre aceasta şi să-ţi spun: ‘Cumpăr-o^(BH) în faţa^(BI) locuitorilor şi în faţa bătrânilor poporului meu. Dacă vrei s-o răscumperi, răscumpăr-o, dar dacă nu vrei, spune-mi, ca să ştiu. Căci nu este nimeni^(BJ) înaintea ta care să aibă dreptul de răscumpărare, şi după tine eu am dreptul acesta.’ ” Şi el a răspuns: „O voi răscumpăra”. ⁵ Boaz a zis: „În ziua în care vei cumpăra ţarina din mâna Naomei, o vei cumpăra în acelaşi timp şi de la Rut, Moabita, nevasta^(BK) celui mort, ca să ridici numele mortului în moştenirea lui.” ⁶ Şi^(BL) cel ce avea drept de răscumpărare a răspuns: „Nu pot s-o răscumpăr pe socoteala mea, de frică să nu-mi stric moştenirea mea; ia tu dreptul de răscumpărare, căci eu nu pot s-o răscumpăr.” ⁷ Odinioară în Israel, pentru întărirea unei^(BM) răscumpărări sau a unui schimb, omul îşi scotea încălţămintea şi o dădea celuilalt: aceasta slujea ca mărturie în Israel. ⁸ Cel ce avea drept de răscumpărare a zis dar lui Boaz: „Cumpăr-o pe socoteala ta!” Şi şi-a scos încălţămintea. ⁹ Atunci, Boaz a zis bătrânilor şi întregului popor: „Voi sunteţi martori azi că am cumpărat din mâna lui Naomi tot ce era al lui Elimelec, al lui Chilion şi al lui Mahlon, ¹⁰ şi că mi-am cumpărat, de asemenea, de nevastă pe Rut, Moabita, nevasta lui Mahlon, ca să ridic numele mortului în moştenirea lui şi pentru ca numele mortului să nu fie şters^(BN) dintre fraţii lui şi din poarta locului lui. Voi sunteţi martori azi despre aceasta!” ¹¹ Tot poporul care era la poartă şi bătrânii au zis: „Suntem martori! Domnul să facă^(BO) pe femeia care intră în casa ta ca pe Rahela şi Lea, care amândouă au zidit^(BP) casa lui Israel! Arată-ţi puterea în Efrata^(BQ) şi fă-ţi un nume în Betleem! ¹² Sămânţa^(BR) pe care ţi-o va da Domnul prin această tânără femeie să-ţi facă o casă asemenea casei lui Pereţ, care^(BS) s-a născut lui Iuda din Tamar!”

Naşterea lui Obed, strămoşul lui David

¹³ Boaz a luat^(BT) pe Rut, care i-a fost nevastă, şi el a intrat la ea. Domnul^(BU) a făcut-o să zămislească şi ea a născut un fiu. ¹⁴ Femeile au^(BV) zis lui Naomi: „Binecuvântat să fie Domnul, care nu te-a lăsat lipsită azi de un bărbat cu drept de răscumpărare şi al cărui nume va fi lăudat în Israel! ¹⁵ Copilul acesta îţi va înviora sufletul şi va fi sprijinul bătrâneţilor tale, căci l-a născut noră-ta, care te iubeşte şi care face pentru tine mai mult^(BW) decât şapte fii.” ¹⁶ Naomi a luat copilul, l-a ţinut în braţe şi a văzut de el. ¹⁷ Vecinele^(BX) i-au pus nume, zicând: „Un fiu s-a născut lui Naomi!” Şi l-au numit Obed. Acesta a fost tatăl lui Isai, tatăl lui David.

Sămânţa lui Pereţ

¹⁸ Iată sămânţa lui Pereţ.

Pereţ^(BY) a fost tatăl lui Heţron; ¹⁹ Heţron a fost tatăl lui Ram; Ram a fost tatăl lui Aminadab; ²⁰ Aminadab a fost tatăl lui Nahşon^(BZ); Nahşon a fost tatăl lui^(CA) Salmon; ²¹ Salmon a fost tatăl lui Boaz; Boaz a fost tatăl lui Obed; ²² Obed a fost tatăl lui Isai şi Isai a fost tatăl lui David^(CB).

Isus propovăduieşte Evanghelia

8 Curând după aceea, Isus umbla din cetate în cetate şi din sat în sat şi propovăduia şi vestea Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu. Cei doisprezece erau cu El ² şi mai erau şi nişte^(A) femei care fuseseră tămăduite de duhuri rele şi de boli: Maria, zisă Magdalena, din^(B) care ieşiseră şapte draci, ³ Ioana, nevasta lui Cuza, ispravnicul lui Irod, Susana şi multe altele, care-L ajutau cu ce aveau.

Pilda semănătorului

⁴ Când^(C) s-a strâns o gloată mare şi a venit la El norod din felurite cetăţi, Isus a spus pilda aceasta: ⁵ „Semănătorul a ieşit să-şi semene sămânţa. Pe când semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum: a fost călcată în picioare şi au mâncat-o păsările cerului. ⁶ O altă parte a căzut pe stâncă şi, cum a răsărit, s-a uscat, pentru că n-avea umezeală. ⁷ O altă parte a căzut în mijlocul spinilor: spinii au crescut împreună cu ea şi au înecat-o. ⁸ O altă parte a căzut pe pământ bun şi a crescut şi a făcut rod însutit.” După ce a spus aceste lucruri, Isus a strigat: „Cine are urechi de auzit să audă”. ⁹ Ucenicii^(D) Lui L-au întrebat ce înţeles are pilda aceasta. ¹⁰ El le-a răspuns: „Vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei lui Dumnezeu, dar celorlalţi li se vorbeşte în pilde, ca, măcar că^(E) văd, să nu vadă, şi, măcar că aud, să nu înţeleagă. ¹¹ Iată ce înţeles are pilda^(F) aceasta: Sămânţa este Cuvântul lui Dumnezeu. ¹² Cei închipuiţi în sămânţa căzută lângă drum sunt cei ce aud; apoi vine diavolul şi ia Cuvântul din inima lor, ca nu cumva să creadă şi să fie mântuiţi. ¹³ Cei închipuiţi în sămânţa căzută pe stâncă sunt aceia care, când aud Cuvântul, Îl primesc cu bucurie, dar n-au rădăcină, ci cred până la o vreme, iar când vine ispita, cad. ¹⁴ Sămânţa care a căzut între spini îi închipuie pe aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îşi văd de drum şi-L lasă să fie înăbuşit de grijile, bogăţiile şi plăcerile vieţii acesteia şi n-aduc rod care să ajungă la coacere. ¹⁵ Sămânţa care a căzut pe pământ bun sunt aceia care, după ce au auzit Cuvântul, Îl ţin într-o inimă bună şi curată şi fac rod în răbdare. ¹⁶ Nimeni^(G), după ce a aprins o lumină, n-o acoperă cu un vas, nici n-o pune sub pat, ci o pune într-un sfeşnic, pentru ca cei ce intră să vadă lumina. ¹⁷ Fiindcă^(H) nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, nimic tăinuit, care nu va fi cunoscut şi nu va veni la lumină. ¹⁸ Luaţi seama dar la felul cum ascultaţi; căci^(I) celui ce are, i se va da, dar celui ce n-are, i se va lua şi ce i se pare că are.”

Mama şi fraţii lui Isus

¹⁹ Mama^(J) şi fraţii lui Isus au venit la El, dar nu puteau să-I vorbească din pricina norodului. ²⁰ Cineva I-a spus: „Mama Ta şi fraţii Tăi stau afară şi vor să Te vadă”. ²¹ Dar El, drept răspuns, a zis: „Mama Mea şi fraţii Mei sunt cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi-L împlinesc”.

Potolirea furtunii

²² Într-una^(K) din zile, Isus S-a suit într-o corabie împreună cu ucenicii Lui. El le-a zis: „Haidem să trecem dincolo de lac”. Şi au plecat. ²³ Pe când vâsleau ei, Isus a adormit. Pe lac s-a stârnit un aşa vârtej de vânt, că se umplea corabia cu apă şi erau în primejdie. ²⁴ Au^(L) venit la El, L-au deşteptat şi au zis: „Învăţătorule, Învăţătorule, pierim”. Isus S-a sculat, a certat vântul şi valurile înfuriate, care s-au potolit, şi s-a făcut linişte. ²⁵ Apoi a zis ucenicilor Săi: „Unde vă este credinţa?” Plini de spaimă şi de mirare, ei au zis unii către alţii: „Cine este acesta de porunceşte chiar şi vânturilor şi apei şi-L ascultă?”