Old/New Testament
David, în ţara filistenilor; şederea lui la Ţiclag
27 David şi-a zis în sine: „Voi pieri într-o zi ucis de mâna lui Saul; nu este nimic mai bine pentru mine decât să fug în ţara filistenilor, pentru ca Saul să înceteze să mă mai caute în tot ţinutul lui Israel; aşa voi scăpa de mâna lui.” 2 Şi David s-a sculat, el şi cei şase sute de oameni care erau împreună cu el, şi(A) au trecut la Achiş(B), fiul lui Maoc, împăratul Gatului. 3 David şi oamenii lui au rămas în Gat, la Achiş; îşi avea fiecare familia lui şi David îşi avea cele două(C) neveste: Ahinoam din Izreel şi Abigail din Carmel, nevasta lui Nabal. 4 Saul, când a aflat că David fugise la Gat, a încetat să-l mai caute. 5 David a zis lui Achiş: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, rogu-te să mi se dea într-una din cetăţile ţării un loc unde să pot locui, căci pentru ce să locuiască robul tău cu tine în cetatea împărătească?” 6 Şi chiar în ziua aceea, Achiş i-a dat Ţiclagul(D). De aceea, Ţiclagul a fost al împăraţilor lui Iuda până în ziua de azi. 7 Timpul cât a locuit David în ţara filistenilor a fost de un an şi patru luni. 8 David şi oamenii lui se suiau şi năvăleau asupra gheşuriţilor(E), ghirziţilor(F) şi amaleciţilor(G), căci neamurile acestea locuiau din vremuri vechi în ţinutul acela până la Şur(H) şi până în ţara Egiptului. 9 David pustia ţinutul acesta; nu lăsa cu viaţă nici bărbat, nici femeie, le lua oile, boii, măgarii, cămilele, hainele şi apoi se întorcea şi se ducea la Achiş. 10 Achiş zicea: „Unde aţi năvălit azi?” Şi David răspundea: „Spre miazăzi de Iuda, spre miazăzi de ierahmeeliţi(I) şi spre miazăzi de(J) cheniţi.” 11 David nu lăsa cu viaţă nici bărbat, nici femeie ca să vină la Gat, „căci”, se gândea el, „ei ar putea să vorbească împotriva noastră şi să zică: ‘Aşa a făcut David’.” Şi acesta a fost felul lui de purtare în tot timpul cât a locuit în ţara filistenilor. 12 Achiş se încredea în David şi zicea: „S-a făcut urât poporului său Israel şi va rămâne în slujba mea pe vecie.”
Războiul cu filistenii
28 Pe vremea aceea(K), filistenii şi-au strâns taberele şi au făcut o oştire ca să pornească cu război împotriva lui Israel. Achiş a zis lui David: „Să ştii că vei veni cu mine la oştire, tu şi oamenii tăi.” 2 David a răspuns lui Achiş: „Ei bine, vei vedea ce va face robul tău.” Şi Achiş a zis lui David: „De aceea te voi pune păzitorul capului meu în tot timpul.” 3 Samuel(L) murise. Tot Israelul îl plânsese şi-l îngropase la Rama, în cetatea lui. Saul îndepărtase din ţară pe cei ce chemau morţii(M) şi pe cei ce ghiceau. 4 Filistenii s-au strâns şi au venit de au tăbărât la Sunem(N). Saul a strâns pe tot Israelul şi au tăbărât la Ghilboa(O). 5 La vederea taberei filistenilor, Saul a fost cuprins de frică(P) şi un tremur puternic i-a apucat inima. 6 Saul a întrebat pe Domnul, şi Domnul nu i-a răspuns(Q) nici prin(R) vise, nici prin Urim(S), nici prin proroci. 7 Atunci, Saul a zis slujitorilor lui: „Căutaţi-mi o femeie care să cheme morţii, ca să mă duc s-o întreb.” Slujitorii lui i-au zis: „Iată că în En-Dor este o femeie care cheamă morţii.” 8 Atunci, Saul s-a schimbat, a luat alte haine şi a plecat cu doi oameni. Au ajuns la femeia aceea noaptea. Saul i-a zis: „Spune-mi viitorul chemând un mort şi scoală-mi pe cine-ţi(T) voi spune.” 9 Femeia i-a răspuns: „Ştii ce a făcut Saul, cum a nimicit(U) din ţară pe cei ce cheamă morţii şi pe cei ce ghicesc viitorul, pentru ce dar întinzi o cursă vieţii mele, ca să mă omori?” 10 Saul i-a jurat pe Domnul şi a zis: „Viu este Domnul că nu ţi se va întâmpla niciun rău pentru aceasta.” 11 Femeia a zis: „Pe cine vrei să-ţi scol?” Şi el a răspuns: „Scoală-mi pe Samuel.” 12 Când a văzut femeia pe Samuel, a scos un ţipăt mare şi a zis lui Saul: „Pentru ce m-ai înşelat? Tu eşti Saul!” 13 Împăratul i-a zis: „Nu te teme de nimic. Dar ce vezi?” Femeia a zis lui Saul: „Văd o fiinţă dumnezeiască sculându-se din pământ.” 14 El i-a zis: „Cum e la chip?” Şi ea a răspuns: „Este un bătrân care se scoală şi este învelit cu o mantie(V).” Saul a înţeles că era Samuel şi s-a plecat cu faţa la pământ şi s-a închinat. 15 Samuel a zis lui Saul: „Pentru ce m-ai tulburat chemându-mă?” Saul a răspuns: „Sunt(W) într-o mare strâmtorare: filistenii îmi fac război şi Dumnezeu(X) S-a depărtat de la mine; nu mi-a(Y) răspuns nici prin proroci, nici prin vise. Şi te-am chemat să-mi arăţi ce să fac.” 16 Samuel a zis: „Pentru ce mă întrebi pe mine, când Domnul S-a depărtat de tine şi S-a făcut vrăjmaşul tău? 17 Domnul îţi face aşa cum îţi(Z) vestisem din partea Lui; Domnul a rupt împărăţia din mâinile tale şi a dat-o altuia, lui David. 18 N-ai ascultat(AA) de glasul Domnului şi n-ai făcut pe Amalec să simtă aprinderea mâniei Lui, de aceea îţi face Domnul aşa astăzi. 19 Şi chiar Domnul va da pe Israel împreună cu tine în mâinile filistenilor. Mâine, tu şi fiii tăi veţi fi împreună cu mine şi Domnul va da tabăra lui Israel în mâinile filistenilor.” 20 Îndată, Saul a căzut la pământ cât era de lung, şi cuvintele lui Samuel l-au umplut de groază; nu mai avea nicio putere, căci nu mâncase toată ziua şi toată noaptea. 21 Femeia a venit la Saul şi, văzându-l foarte înspăimântat, i-a zis: „Iată că roaba ta ţi-a ascultat glasul; mi-am pus viaţa(AB) în primejdie ascultând de cuvintele pe care mi le-ai spus. 22 Ascultă acum şi tu glasul roabei tale şi lăsă-mă să-ţi dau o bucată de pâine, ca să mănânci şi să prinzi putere ca să porneşti la drum.” 23 Dar el n-a vrut şi a zis: „Nu mănânc nimic!” Slujitorii lui şi femeia au stăruit de el până i-a ascultat. S-a sculat de la pământ şi a şezut pe pat. 24 Femeia avea la ea un viţel gras, pe care l-a tăiat în grabă; a luat făină, a frământat-o şi a copt azimi. 25 Le-a pus înaintea lui Saul şi înaintea slujitorilor lui şi au mâncat. Apoi s-au sculat şi au plecat chiar în noaptea aceea.
David e trimis înapoi
29 Filistenii(AC) îşi strânseseră toate oştile la(AD) Afec, şi Israel tăbărâse la fântâna lui Izreel. 2 Domnii filistenilor au înaintat cu sutele şi miile lor, şi David şi oamenii lui mergeau mai la coadă, cu(AE) Achiş. 3 Domnii filistenilor au zis: „Ce caută evreii aceştia aici?” Şi Achiş a răspuns domnitorilor filistenilor: „Acesta este David, slujitorul lui Saul, împăratul lui Israel. De mult(AF) este cu mine şi n-am găsit(AG) nici cel mai mic lucru de care să-l învinuiesc, de la venirea lui şi până în ziua de azi.” 4 Dar domnitorii filistenilor s-au mâniat pe Achiş şi i-au zis: „Trimite înapoi(AH) pe omul acesta, ca să se întoarcă în locul unde l-ai aşezat, să nu se pogoare cu noi pe câmpul de bătaie, ca să nu ne fie vrăjmaş în timpul luptei(AI). Şi cum ar putea să se facă omul acesta plăcut stăpânului său decât cu capetele oamenilor noştri?
5 Nu este acesta David pentru care cântau jucând:
„Saul şi-a bătut miile lui(AJ),
Iar David, zecile lui de mii!”?
6 Achiş a chemat pe David şi i-a zis: „Viu este Domnul că eşti un om curat la suflet şi-mi place să te văd mergând(AK) şi venind cu mine în tabără, căci n-am găsit(AL) nimic rău în tine, de la venirea ta la mine până în ziua de azi, dar nu eşti pe placul domnitorilor. 7 Întoarce-te dar şi mergi în pace, ca să nu faci nimic neplăcut înaintea domnitorilor filistenilor.” 8 David a zis lui Achiş: „Dar ce am făcut şi ce ai găsit în robul tău, de când sunt la tine până în ziua de azi, ca să nu merg să lupt împotriva vrăjmaşilor domnului meu, împăratul?” 9 Achiş a răspuns lui David: „Ştiu că eşti plăcut înaintea mea ca(AM) un înger al lui Dumnezeu, dar domnitorii(AN) filistenilor au zis: ‘Să nu se suie cu noi la luptă.’ 10 Astfel, scoală-te dis-de-dimineaţă, tu şi slujitorii stăpânului tău care au venit cu tine; sculaţi-vă dis-de-dimineaţă şi plecaţi de îndată ce se va lumina.” 11 David şi oamenii lui s-au sculat din noapte de tot, ca să plece dimineaţa şi să se întoarcă în ţara filistenilor. Şi filistenii(AO) s-au suit la Izreel.
Galileenii măcelăriţi de Pilat
13 În vremea aceea, au venit unii şi au istorisit lui Isus ce se întâmplase unor galileeni, al căror sânge îl amestecase Pilat cu jertfele lor. 2 „Credeţi voi”, le-a răspuns Isus, „că aceşti galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi galileeni pentru că au păţit astfel? 3 Eu vă spun: nu, ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel. 4 Sau acei optsprezece inşi peste care a căzut turnul din Siloam şi i-a omorât, credeţi că au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi oameni care locuiau în Ierusalim? 5 Eu vă spun: nu, ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.”
Pilda smochinului neroditor
6 El a spus şi pilda aceasta: „Un(A) om avea un smochin sădit în via sa. A venit să caute rod în el, şi n-a găsit. 7 Atunci a zis vierului: ‘Iată că sunt trei ani de când vin şi caut rod în smochinul acesta, şi nu găsesc. Taie-l. La ce să mai cuprindă şi pământul degeaba?’ 8 ‘Doamne,’ i-a răspuns vierul, ‘mai lasă-l şi anul acesta; am să-l sap de jur împrejur şi am să-i pun gunoi la rădăcină. 9 Poate că de acum înainte va face rod; dacă nu, îl vei tăia.’ ”
Vindecarea unei femei gârbove
10 Isus învăţa pe norod într-o sinagogă în ziua Sabatului. 11 Şi acolo era o femeie stăpânită de optsprezece ani de un duh de neputinţă; era gârbovă şi nu putea nicidecum să-şi îndrepte spatele. 12 Când a văzut-o Isus, a chemat-o şi i-a zis: „Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta”. 13 Şi-a(B) întins mâinile peste ea: îndată s-a îndreptat şi slăvea pe Dumnezeu. 14 Dar fruntaşul sinagogii, mâniat că Isus săvârşise vindecarea aceasta în ziua Sabatului, a luat cuvântul şi a zis norodului: „Sunt şase(C) zile în care trebuie să lucreze omul; veniţi dar în aceste zile să vă vindecaţi, şi nu(D) în ziua Sabatului!” 15 „Făţarnicilor”, i-a răspuns Domnul; „oare în ziua Sabatului nu-şi dezleagă fiecare(E) din voi boul sau măgarul de la iesle şi-l duce de-l adapă? 16 Dar femeia aceasta, care(F) este o fiică a lui Avraam şi pe care Satana o ţinea legată de optsprezece ani, nu trebuia oare să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua Sabatului?” 17 Pe când vorbea El astfel, toţi potrivnicii Lui au rămas ruşinaţi; şi norodul se bucura de toate lucrurile minunate pe care le făcea El.
Pilda grăuntelui de muştar şi a aluatului
18 El(G) a mai zis: „Cu ce se aseamănă Împărăţia lui Dumnezeu şi cu ce o voi asemăna? 19 Se aseamănă cu un grăunte de muştar, pe care l-a luat un om şi l-a aruncat în grădina sa; el a crescut, s-a făcut copac mare, şi păsările cerului şi-au făcut cuiburi în ramurile lui.” 20 El a zis iarăşi: „Cu ce voi asemăna Împărăţia lui Dumnezeu? 21 Se aseamănă cu aluatul pe care l-a luat o femeie şi l-a pus în trei măsuri de făină, până s-a dospit toată.”
Uşa cea strâmtă
22 Isus(H) umbla prin cetăţi şi prin sate, învăţând pe norod şi călătorind spre Ierusalim.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.