Old/New Testament

48 Asupra Moabului^(A). Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Vai de Nebo^(B), căci este pustiit! Chiriataimul^(C) este acoperit de ruşine, este luat; cetăţuia este acoperită de ruşine şi zdrobită! ² S-a dus^(D) fala Moabului, la Hesbon^(E) i se pune la cale pieirea: ‘Haidem să-l nimicim din mijlocul neamurilor!’ ‘Şi tu vei fi nimicit, Madmenule, sabia va merge după tine!’ ³ Se aud strigăte^(F) din Horonaim: prăpăd şi nimicire! ⁴ Moabul este zdrobit! Chiar şi cei mici ai lui strigă. ⁵ Căci într-un plâns necurmat suie suişul^(G) Luhitului şi se aud strigăte de durere la pogorâşul Horonaimului din pricina nimicirii! ⁶ Fugiţi^(H), scăpaţi-vă viaţa şi fiţi ca un nevoiaş^(I) desţărat în pustie! ⁷ Căci, pentru că te-ai încrezut în faptele şi în vistieriile tale, vei fi luat şi tu, şi Chemoşul^(J) va merge în robie, cu preoţii^(K) şi căpeteniile lui. ⁸ Pustiitorul^(L) va intra în fiecare cetate, şi nicio cetate nu va scăpa. Valea va pieri şi câmpia va fi nimicită, cum a spus Domnul. ⁹ Daţi^(M) aripi Moabului să plece în zbor! Cetăţile lui sunt prefăcute în pustie, nu vor mai avea locuitori. ¹⁰ Blestemat^(N) să fie cel ce face cu nebăgare de seamă lucrarea Domnului, blestemat să fie cel ce îşi opreşte sabia de la măcel! ¹¹ Moabul era netulburat din tinereţea lui şi se odihnea^(O) fără teamă pe drojdiile lui, nu era turnat dintr-un vas în altul şi nu era dus în robie. De aceea i s-a păstrat gustul şi nu i s-a schimbat mirosul. ¹² De aceea, iată, vin zile, zice Domnul, când îi voi trimite oameni care-l vor pritoci; îi vor goli vasele şi vor face să-i plesnească burdufurile. ¹³ Moabul va fi dat de ruşine cu Chemoş^(P), cum a fost dată de ruşine^(Q) casa lui Israel cu Betel^(R), în care îşi punea încrederea. ¹⁴ Cum puteţi să ziceţi: ‘Suntem viteji^(S), ostaşi gata de luptă?’ ¹⁵ Moabul^(T) este pustiit, cetăţile lui se înalţă în fum, floarea tinerimii lui este^(U) înjunghiată, zice Împăratul^(V) al cărui Nume este Domnul oştirilor. ¹⁶ Pieirea Moabului este aproape să vină, nenorocirea lui vine în grabă mare. ¹⁷ Bociţi-l, toţi cei ce-l înconjuraţi, toţi care-i cunoaşteţi numele! Şi ziceţi: ‘Cum^(W) a fost sfărâmat acest puternic toiag de cârmuire, acest toiag măreţ!’ ¹⁸ Pogoară-te din locaşul slavei, şezi jos pe pământul uscat, locuitoare^(X), fiica Dibonului^(Y)! Căci pustiitorul^(Z) Moabului se suie împotriva ta şi-ţi nimiceşte cetăţuile. ¹⁹ Stai^(AA) pe drum şi pândeşte, locuitoarea Aroerului^(AB)! Întreabă pe fugar şi pe cel scăpat şi zi: ‘Ce s-a întâmplat?’ ²⁰ Moabul este acoperit de ruşine, căci este zdrobit. Gemeţi^(AC) şi strigaţi! Vestiţi în Arnon^(AD) că Moabul este pustiit! ²¹ A venit pedeapsa şi peste ţara câmpiei^(AE), peste Holon, peste Iahaţ, peste Mefaat, ²² peste Dibon, peste Nebo, peste Bet-Diblataim, ²³ peste Chiriataim, peste Bet-Gamul, peste Bet-Meon, ²⁴ peste Cheriiot^(AF), peste Boţra, peste toate cetăţile din ţara Moabului, fie depărtate, fie apropiate. ²⁵ Tăria^[a](AG) Moabului este frântă şi braţul^(AH) lui, zdrobit, zice Domnul. ²⁶ Îmbătaţi-l^(AI), căci s-a semeţit împotriva Domnului! De aceea, prăvălească-se Moabul în vărsătura lui şi să ajungă de râs şi el! ²⁷ N-a fost Israel^(AJ) de râsul tău? A fost^(AK) prins el oare printre hoţi, de dai din cap ori de câte ori vorbeşti de el? ²⁸ Părăsiţi cetăţile şi locuiţi în stânci^(AL), locuitori ai Moabului! Şi fiţi ca porumbeii^(AM) care îşi fac cuibul pe marginea peşterilor! ²⁹ Am auzit de fudulia^(AN) mândrului Moab, de înfumurarea lui, de trufia lui, de semeţirea lui şi de inima lui îngâmfată. ³⁰ Cunosc, zice Domnul, înfumurarea lui, lăudăroşeniile lui deşarte şi faptele^(AO) lui de nimic. ³¹ De aceea gem^(AP) pentru Moab şi mă jelesc pentru tot Moabul; oamenii suspină pentru cei din Chir-Heres. ³² Vie^(AQ) din Sibma, te plâng mai mult decât Iaezerul; ramurile tale se întindeau dincolo de mare, se întindeau până la marea Iaezerului, dar pustiitorul s-a aruncat peste strângerea roadelor tale şi peste culesul viilor tale. ³³ Şi astfel, s-au dus bucuria^(AR) şi veselia din câmpiile şi din ţara roditoare a Moabului. Am secat vinul din teascuri, zice Domnul; nimeni nu mai calcă teascul cu strigăte de bucurie; sunt strigăte de război, nu strigăte de bucurie. ³⁴ Strigătele Hesbonului^(AS) răsună până la Eleale şi glasul lor se aude până la Iahaţ, de la Ţoar^(AT) până la Horonaim, până la Eglat-Şelişia, căci şi apele Nimrimului sunt prefăcute în pustiu. ³⁵ Vreau s-o isprăvesc în Moab, zice Domnul, cu cel ce se^(AU) suie pe înălţimile de jertfă şi aduce tămâie dumnezeului său. ³⁶ De aceea îmi jeleşte inima^(AV) ca un fluier pentru Moab, îmi jeleşte inima ca un fluier pentru oamenii din Chir-Heres, pentru că toate avuţiile pe care le-au strâns^(AW) sunt pierdute. ³⁷ Căci toate capetele sunt rase^(AX), toate bărbile sunt tăiate; pe toate mâinile sunt tăieturi de jale şi pe coapse^(AY), saci. ³⁸ Pe toate acoperişurile Moabului şi în pieţe sunt numai bocete, pentru că am sfărâmat Moabul ca pe un vas^(AZ) fără preţ, zice Domnul. ³⁹ Cât este de sfărâmat Moabul! Gemeţi! Cât de ruşinos întoarce Moabul spatele! Moabul ajunge astfel de râs şi de pomină pentru toţi cei ce-l înconjoară. ⁴⁰ Căci aşa vorbeşte Domnul: ‘Iată că vrăjmaşul zboară ca vulturul^(BA) şi îşi întinde^(BB) aripile asupra Moabului! ⁴¹ Cheriiotul este luat, cetăţuile^(BC) sunt cucerite şi, în ziua aceea, inima^(BD) vitejilor Moabului este ca inima unei femei în durerile naşterii. ⁴² Astfel, Moabul va fi nimicit de tot şi nu^(BE) va mai fi un popor, căci s-a semeţit împotriva Domnului. ⁴³ Groaza^(BF), groapa şi laţul sunt peste tine, locuitor al Moabului, zice Domnul. ⁴⁴ Cel ce fuge de groază cade în groapă şi cel ce se ridică din groapă se prinde în laţ, căci aduc^(BG) asupra lui, asupra Moabului, anul pedepsei lui, zice Domnul. ⁴⁵ Fugarii se opresc sleiţi de puteri la umbra Hesbonului, dar din Hesbon iese^(BH) un foc, o flacără iese din mijlocul Sihonului, şi mistuie laturile^(BI) Moabului şi creştetul capului celor ce se fălesc. ⁴⁶ Vai de tine^(BJ), Moabule! Poporul din Chemoş este pierdut! Căci fiii tăi sunt luaţi prinşi de război şi fiicele tale, prinse de război. ⁴⁷ Dar, în vremurile^(BK) de apoi, voi aduce înapoi pe prinşii de război ai Moabului, zice Domnul’.”

Aceasta este judecata asupra Moabului.

49 Asupra copiilor^(BL) lui Amon. Aşa vorbeşte Domnul: „N-are Israel fii? Şi n-are moştenitori? Atunci pentru ce stăpâneşte Malcom Gadul^(BM) şi locuieşte poporul lui în cetăţile lui? ² De aceea, iată că vin zile, zice Domnul, când voi face să răsune strigătul de război împotriva Rabei^(BN) copiilor lui Amon. Ea va ajunge un morman de dărâmături, şi satele sale vor fi arse de foc. Atunci, Israel va izgoni pe cei ce-l izgoniseră, zice Domnul. ³ Gemi, Hesbonule, căci Ai este pustiit! Strigaţi, fiicele Rabei, îmbrăcaţi-vă^(BO) cu saci şi bociţi-vă, alergând încoace şi încolo de-a lungul zidurilor! Căci Malcom se duce în robie cu preoţii^(BP) şi căpeteniile sale! ⁴ Ce te lauzi cu văile? Valea ta se scurge, fiică^(BQ) răzvrătită, care te încredeai în vistieriile tale şi^(BR) ziceai: ‘Cine va veni împotriva mea?’ ⁵ Iată, voi aduce groaza peste tine, zice Domnul, Dumnezeul oştirilor; ea va veni din toate împrejurimile tale, fiecare din voi va fi izgonit drept înainte, şi nimeni nu va strânge pe fugari! ⁶ Dar, după aceea^(BS), voi aduce înapoi pe prinşii de război ai copiilor lui Amon, zice Domnul.” ⁷ Asupra^(BT) Edomului.

Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Nu^(BU) mai este înţelepciune în Teman? A pierit^(BV) chibzuinţa de la oamenii pricepuţi? S-a dus înţelepciunea lor? ⁸ Fugiţi^(BW), daţi dosul, plecaţi în peşteri, locuitori ai^(BX) Dedanului! Căci voi aduce nenorocirea peste Esau la vremea când îl voi pedepsi. ⁹ Oare, dacă ar veni nişte^(BY) culegători de struguri la tine, nu ţi-ar lăsa nimic de cules pe urma culegătorilor? Dacă ar veni nişte hoţi noaptea, n-ar pustii decât până s-ar sătura! ¹⁰ Dar^(BZ) Eu Însumi voi despuia pe Esau, îi voi descoperi ascunzătorile şi^(CA) nu va putea să se ascundă. Copiii lui, fraţii lui, vecinii lui, vor pieri şi el nu va mai fi! ¹¹ Lasă pe orfanii tăi! Eu îi voi ţine în viaţă şi văduvele tale să se încreadă în Mine! ¹² Căci aşa vorbeşte Domnul: Iată^(CB) că cei ce nu trebuiau să bea potirul totuşi îl vor bea, şi tu să rămâi nepedepsit? Nu, nu vei rămâne nepedepsit, ci îl vei bea şi tu! ¹³ Căci pe Mine Însumi jur^(CC), zice Domnul, că Boţra^(CD) va fi dată pradă pustiirii, ocării, nimicirii şi blestemului, şi toate cetăţile ei se vor preface în nişte dărâmături veşnice.” ¹⁴ Am auzit o veste^(CE) de la Domnul şi un sol a fost trimis printre neamuri: „Strângeţi-vă şi porniţi împotriva ei! Sculaţi-vă pentru război! ¹⁵ Căci iată, te voi face mic printre neamuri, dispreţuit printre oameni. ¹⁶ Înfumurarea ta, îngâmfarea inimii tale, te-a rătăcit pe tine, care locuieşti în crăpăturile stâncilor şi care stai pe vârful dealurilor. Dar, chiar^(CF) dacă ţi-ai aşeza cuibul^(CG) tot atât de sus ca al vulturului, şi de acolo^(CH) te voi prăbuşi, zice Domnul. ¹⁷ Edomul va fi pustiit; toţi^(CI) cei ce vor trece pe lângă el se vor mira şi vor fluiera pentru toate rănile lui. ¹⁸ Ca^(CJ) şi Sodoma şi Gomora şi cetăţile vecine care au fost nimicite, zice Domnul, nici el nu va mai fi locuit şi nimeni nu se va mai aşeza acolo… ¹⁹ Iată^(CK), vrăjmaşul se suie ca un leu de pe malurile^(CL) îngâmfate ale Iordanului împotriva locuinţei tale tari; deodată voi face Edomul să fugă de acolo şi voi pune peste el pe acela pe care l-am ales. Căci cine^(CM) este ca Mine? Cine-Mi^(CN) va porunci? Cine-Mi va sta împotrivă?” ²⁰ De aceea^(CO), ascultaţi hotărârea pe care a luat-o Domnul împotriva Edomului şi planurile pe care le-a făcut împotriva locuitorilor din Teman: „Cu adevărat, îi vor târî ca pe nişte oi slabe, cu adevărat li se va pustii locuinţa! ²¹ De vuietul căderii lor se cutremură^(CP) pământul; strigătul lor se aude până la Marea Roşie… ²² Iată^(CQ), ca vulturul înaintează vrăjmaşul şi zboară, îşi întinde aripile peste Boţra şi în ziua aceea inima vitejilor Edomului este ca inima unei femei în durerile naşterii.” ²³ Asupra Damascului^(CR).

Hatmanul şi Arpadul sunt roşii de ruşine, căci au auzit o veste rea şi tremură; frica lor este ca^(CS) o mare înfuriată, care nu se poate potoli. ²⁴ Damascul este topit, se întoarce să fugă, îl ia groaza, îl apucă neliniştea^(CT) şi durerile, ca pe o femeie în durerile naşterii. ²⁵ „Ah, cum nu este cruţată cetatea^(CU) slăvită, cetatea bucuriei mele^(CV)!” – ²⁶ „De aceea tinerii^(CW) ei vor cădea pe uliţe şi toţi bărbaţii ei de război vor pieri în ziua aceea, zice Domnul oştirilor. ²⁷ Voi pune foc^(CX) zidurilor Damascului şi va mistui casele împărăteşti din Ben-Hadad.” ²⁸ Asupra Chedarului^(CY) şi împărăţiilor Haţorului, pe care le-a bătut Nebucadneţar, împăratul Babilonului.

Aşa vorbeşte^(CZ) Domnul: „Sculaţi-vă, suiţi-vă împotriva Chedarului şi nimiciţi pe fiii Răsăritului! ²⁹ Le vor lua corturile^(DA) şi turmele, le vor ridica pânzele, tot calabalâcul şi cămilele şi le vor striga: ‘Spaimă^(DB), de jur împrejur!’ ³⁰ Fugiţi^(DC), fugiţi din toate puterile voastre, căutaţi o locuinţă deoparte, locuitori ai Haţorului, zice Domnul, căci Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a luat o hotărâre împotriva voastră, a făcut un plan împotriva voastră! ³¹ Sculaţi-vă, suiţi-vă împotriva unui neam^(DD) liniştit, care locuieşte fără teamă, zice Domnul; n-are nici porţi, nici zăvoare şi locuieşte^(DE) singur. ³² Cămilele lor vor fi de jaf şi mulţimea turmelor lor vor fi o pradă. Voi risipi^(DF) în toate vânturile pe ei, cei ce-şi rad^(DG) colţurile bărbii, şi le voi aduce pieirea din toate părţile, zice Domnul. ³³ Haţorul^(DH) va fi astfel vizuina şacalilor, un pustiu pe vecie; nimeni^(DI) nu va locui în el şi niciun om nu va şedea în el.” ³⁴ Cuvântul Domnului, care a fost spus prorocului Ieremia, asupra Elamului^(DJ), la începutul domniei lui Zedechia, împăratul lui Iuda, sună astfel: ³⁵ „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ‘Iată, voi sfărâma arcul Elamului^(DK), puterea lui de căpetenie. ³⁶ Voi aduce asupra Elamului cele patru vânturi de la cele patru margini ale cerului, îi voi risipi în toate vânturile^(DL) acestea şi nu va fi niciun popor la care să n-ajungă fugari din Elam. ³⁷ Voi face ca locuitorii Elamului să tremure înaintea vrăjmaşilor lor şi înaintea celor ce vor să-i omoare. Voi aduce nenorociri peste ei, mânia Mea aprinsă, zice Domnul, şi-i voi urmări^(DM) cu sabia, până ce îi voi nimici. ³⁸ Îmi voi aşeza scaunul de domnie în Elam^(DN) şi-i voi nimici împăratul şi căpeteniile, zice Domnul. ³⁹ Dar în zilele de apoi^(DO) voi aduce înapoi pe prinşii de război ai Elamului, zice Domnul’.”

7 În adevăr, Melhisedec^(A) acesta, împăratul Salemului, preot al Dumnezeului Preaînalt, care a întâmpinat pe Avraam când acesta se întorcea de la măcelul împăraţilor, care l-a binecuvântat, ² care a primit de la Avraam zeciuială din tot, care, după însemnarea numelui său, este întâi „Împărat al neprihănirii”, apoi şi „Împărat al Salemului”, adică „Împărat al păcii”; ³ fără tată, fără mamă, fără spiţă de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii, dar care a fost asemănat cu Fiul lui Dumnezeu, rămâne preot în veac. ⁴ Vedeţi bine dar cât de mare a fost el dacă^(B) până şi patriarhul Avraam i-a dat zeciuială din prada de război! ⁵ Aceia^(C) dintre fiii lui Levi care îndeplinesc slujba de preoţi după Lege au poruncă să ia zeciuială de la norod, adică de la fraţii lor, cu toate că şi ei se coboară din Avraam. ⁶ Iar el, care nu se cobora din familia lor, a luat zeciuială de la Avraam şi^(D) a binecuvântat pe^(E) cel ce avea făgăduinţele. ⁷ Dar fără îndoială că cel mai mic este binecuvântat de cel mai mare. ⁸ Şi apoi aici, cei ce iau zeciuială sunt nişte oameni muritori, pe când acolo, o ia cineva despre^(F) care se mărturiseşte că este viu. ⁹ Mai mult, însuşi Levi, care ia zeciuială, a plătit zeciuiala, ca să zicem aşa, prin Avraam; ¹⁰ căci era încă în coapsele strămoşului său când a întâmpinat Melhisedec pe Avraam. ¹¹ Dacă^(G), dar, desăvârşirea ar fi fost cu putinţă prin preoţia leviţilor – căci sub preoţia aceasta a primit poporul Legea – ce nevoie mai era să se ridice un alt preot „după rânduiala lui Melhisedec”, şi nu după rânduiala lui Aaron? ¹² Pentru că, odată schimbată preoţia, trebuia numaidecât să aibă loc şi o schimbare a Legii. ¹³ În adevăr, Acela despre care sunt zise aceste lucruri face parte dintr-o altă seminţie, din care nimeni n-a slujit altarului. ¹⁴ Căci este vădit că Domnul nostru a ieşit din^(H) Iuda, seminţie despre care Moise n-a zis nimic cu privire la preoţie. ¹⁵ Lucrul acesta se face şi mai luminos când vedem ridicându-se după asemănarea lui Melhisedec un alt preot, ¹⁶ pus nu prin legea unei porunci pământeşti, ci prin puterea unei vieţi nepieritoare. ¹⁷ Fiindcă iată ce se mărturiseşte despre El: „Tu^(I) eşti preot în veac după rânduiala lui Melhisedec”. ¹⁸ Astfel, pe de o parte se desfiinţează aici o poruncă de mai înainte din pricina neputinţei^(J) şi zădărniciei ei, ¹⁹ căci Legea^(K) n-a făcut nimic desăvârşit, şi pe de alta, se pune în loc o nădejde^(L) mai bună, prin care ne apropiem de Dumnezeu. ²⁰ Şi fiindcă lucrul acesta nu s-a făcut fără jurământ – ²¹ căci, pe când leviţii se făceau preoţi fără jurământ, Isus S-a făcut preot prin jurământul Celui ce I-a zis: „Domnul a jurat^(M) şi nu Se va căi: ‘Tu eşti preot în veac după rânduiala lui Melhisedec’ ” –, ²² prin chiar faptul acesta, El s-a făcut^(N) chezaşul unui legământ mai bun. ²³ Mai mult, acolo au fost preoţi în mare număr, pentru că moartea îi împiedica să rămână pururea. ²⁴ Dar El, fiindcă rămâne „în veac”, are o preoţie care nu poate trece de la unul la altul. ²⁵ De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pururea ca să mijlocească^(O) pentru ei. ²⁶ Şi tocmai un astfel de Mare Preot ne trebuia: sfânt^(P), nevinovat, fără pată, despărţit de păcătoşi şi^(Q) înălţat mai presus de ceruri, ²⁷ care n-are nevoie, ca ceilalţi mari preoţi, să aducă jertfe în fiecare zi, întâi^(R) pentru păcatele sale şi^(S) apoi pentru păcatele norodului, căci lucrul acesta^(T) l-a făcut odată pentru totdeauna, când S-a adus jertfă pe Sine Însuşi. ²⁸ În adevăr, Legea pune mari preoţi pe nişte oameni^(U) supuşi slăbiciunii, dar cuvântul jurământului, făcut după ce a fost dată Legea, pune pe Fiul, care^(V) este desăvârşit pentru veşnicie.