Old/New Testament
Prorocie asupra soartei lui Ezechia
34 Iată cuvântul spus lui Ieremia din partea Domnului când(A) Nebucadneţar, împăratul Babilonului, cu toată oştirea sa şi toate împărăţiile(B) pământului de sub stăpânirea lui şi toate popoarele făceau război împotriva Ierusalimului şi împotriva tuturor cetăţilor care ţineau de el: 2 Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Du-te de spune lui Zedechia, împăratul lui Iuda, şi zi-i: ‘Aşa vorbeşte Domnul: «Iată(C), dau cetatea aceasta în mâinile împăratului Babilonului şi o va(D) arde cu foc. 3 Şi tu(E) nu vei scăpa din mâinile lui, ci vei fi luat şi dat în mâna lui, vei da ochi cu împăratul Babilonului, el îţi va vorbi gură către gură şi vei merge la Babilon.» 4 Numai, ascultă Cuvântul Domnului, Zedechia, împăratul lui Iuda!’ Aşa vorbeşte Domnul despre tine: ‘Nu vei muri ucis de sabie, 5 ci vei muri în pace şi, cum au ars miresme(F) pentru părinţii tăi, vechii împăraţi, care au fost înaintea ta, tot aşa vor arde(G) şi pentru tine şi te vor(H) jeli, zicând: «Vai, doamne!» Căci Eu am rostit cuvântul acesta’, zice Domnul.” 6 Prorocul Ieremia a spus toate aceste cuvinte lui Zedechia, împăratul lui Iuda, la Ierusalim, 7 pe când oastea împăratului Babilonului lupta împotriva Ierusalimului şi împotriva tuturor celorlalte cetăţi ale lui Iuda, împotriva Lachisului şi Azechei, căci acestea erau cetăţile(I) care mai rămăseseră din toate cetăţile întărite ale lui Iuda.
Ameninţări
8 Iată cuvântul spus lui Ieremia din partea Domnului, după ce împăratul Zedechia făcuse o învoială cu tot poporul Ierusalimului ca să vestească slobozenia(J) robilor, 9 pentru ca(K) fiecare să lase slobozi pe robul şi roaba sa, pe evreu şi pe evreică, şi nimeni(L) să nu mai ţină în robie pe fratele său iudeu. 10 Toate căpeteniile şi tot poporul care făcuseră învoiala s-au legat să lase slobozi fiecare pe robul şi roaba lui şi să nu-i mai ţină în robie. Ei au ascultat şi le-au dat drumul. 11 Dar, mai pe urmă(M), s-au răzgândit, au luat înapoi pe robii şi roabele pe care-i sloboziseră şi i-au silit să le fie iarăşi robi şi roabe. 12 Atunci, Cuvântul Domnului a vorbit lui Ieremia din partea Domnului astfel: 13 „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Eu am făcut un legământ cu părinţii voştri în ziua când i-am scos din ţara Egiptului, din casa robiei şi le-am zis: 14 «După şapte(N) ani, fiecare din voi să lase slobod pe fratele său evreu care i se vinde lui; şase ani să-ţi slujească şi apoi să-l laşi slobod de la tine.» Dar părinţii voştri nu M-au ascultat şi n-au luat aminte la Mine. 15 Voi v-aţi întors astăzi în voi înşivă, aţi făcut ce este bine înaintea Mea, vestind fiecare slobozenia pentru aproapele său, şi aţi făcut o învoială(O) înaintea Mea, în Casa(P) peste care este chemat Numele Meu. 16 Dar pe urmă v-aţi luat vorba îndărăt şi Mi-aţi pângărit(Q) Numele, luând iarăşi înapoi fiecare pe robii şi roabele pe care-i sloboziserăţi şi-i lăsaserăţi în voia lor, şi i-aţi silit să vă fie iarăşi robi şi roabe.’ 17 De aceea aşa vorbeşte Domnul: ‘Nu M-aţi ascultat ca să vestiţi slobozenia(R) fiecare pentru fratele său, fiecare pentru aproapele său. Iată, Eu vestesc împotriva voastră, zice Domnul, slobozenia sabiei(S), ciumei şi foametei şi vă voi face de pomină printre toate împărăţiile(T) pământului. 18 Şi pe oamenii care au călcat legământul Meu, care n-au păzit îndatoririle învoielii pe care o făcuseră înaintea Mea, tăind(U) un viţel în două şi trecând printre cele două jumătăţi ale lui, 19 şi anume pe căpeteniile lui Iuda şi pe căpeteniile Ierusalimului, pe famenii dregători, pe preoţi şi pe tot poporul ţării, care au trecut printre bucăţile viţelului, 20 îi voi da în mâinile vrăjmaşilor lor, în mâinile celor ce vor să le ia viaţa, şi trupurile lor moarte(V) vor sluji ca hrană păsărilor cerului şi fiarelor câmpului. 21 Dar pe Zedechia, împăratul lui Iuda, şi pe căpeteniile lui, îi voi da în mâinile vrăjmaşilor lor, în mâinile celor ce vor să le ia viaţa, în mâinile oştirii împăratului Babilonului, care(W) a plecat de la voi! 22 Iată(X), voi da poruncă, zice Domnul, şi-i voi aduce înapoi împotriva cetăţii acesteia; o vor(Y) bate, o vor lua şi o vor arde cu foc. Şi voi preface(Z) cetăţile lui Iuda într-un pustiu fără locuitori’.”
Recabiţii
35 Cuvântul rostit către Ieremia din partea Domnului pe vremea lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, sună astfel: 2 „Du-te la casa Recabiţilor(AA), vorbeşte cu ei şi adu-i în Casa Domnului, în una din chilii(AB), şi dă-le să bea vin!” 3 Am luat pe Iaazania, fiul lui Ieremia, fiul lui Habazinia, pe fraţii săi, pe toţi fiii săi şi toată casa Recabiţilor 4 şi i-am dus la Casa Domnului, în chilia fiilor lui Hanan, fiul lui Igdalia, omul lui Dumnezeu, lângă chilia căpeteniilor, deasupra chiliei lui Maaseia, fiul lui Şalum, uşierul(AC). 5 Am pus înaintea fiilor casei Recabiţilor nişte vase pline cu vin şi pahare şi le-am zis: „Beţi vin!” 6 Dar ei au răspuns: „Noi nu bem vin! Căci Ionadab(AD), fiul lui Recab, tatăl nostru, ne-a dat următoarea poruncă: ‘Să nu beţi niciodată vin, nici voi, nici fiii voştri, 7 şi nici să nu zidiţi case, să nu semănaţi nicio sămânţă, să nu sădiţi vii, nici să nu stăpâniţi vii, ci toată viaţa voastră să locuiţi în corturi, ca să(AE) trăiţi multă vreme în ţara în care sunteţi străini.’ 8 Astfel, noi ascultăm tot ce ne-a poruncit Ionadab, fiul lui Recab, tatăl nostru; nu bem vin toată viaţa noastră, nici noi, nici nevestele noastre, nici fiii, nici fiicele noastre; 9 nu zidim nici case ca locuinţe pentru noi şi nu stăpânim nici vii, nici ogoare, nici pământuri însămânţate, 10 ci locuim în corturi şi urmăm şi împlinim tot ce ne-a poruncit tatăl nostru Ionadab. 11 Când s-a suit însă Nebucadneţar, împăratul Babilonului, împotriva ţării acesteia, am zis: ‘Haidem să fugim la Ierusalim de oastea haldeenilor şi de oastea Siriei’. Aşa se face că acum locuim la Ierusalim.” 12 Atunci, Cuvântul Domnului a vorbit lui Ieremia astfel: 13 „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Du-te şi spune oamenilor lui Iuda şi locuitorilor Ierusalimului: «Nu voiţi(AF) să luaţi învăţătură ca să ascultaţi de cuvintele Mele?» zice Domnul. 14 Cuvintele lui Ionadab, fiul lui Recab, care a poruncit fiilor săi să nu bea vin, sunt păzite, căci ei nu beau vin până în ziua de azi şi ascultă astfel de porunca tatălui lor. Iar(AG) Eu v-am vorbit şi de vreme(AH), şi târziu, şi nu M-aţi ascultat! 15 V-am(AI) trimis pe toţi slujitorii Mei prorocii, i-am trimis întruna la voi, să vă spună: «Întoarceţi-vă(AJ), fiecare, de la calea voastră cea rea, îndreptaţi-vă faptele, nu mergeţi după alţi dumnezei, ca să le slujiţi, şi veţi rămâne în ţara pe care v-am dat-o vouă şi părinţilor voştri!» Dar voi n-aţi luat aminte şi nu M-aţi ascultat. 16 Da, fiii lui Ionadab, fiul lui Recab, păzesc porunca pe care le-a dat-o tatăl lor, însă poporul acesta nu M-ascultă!’ 17 De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Iată, voi aduce peste Iuda şi peste toţi locuitorii Ierusalimului toate nenorocirile pe care le-am vestit cu privire la ei, pentru că(AK) le-am vorbit, şi nu M-au ascultat, pentru că i-am chemat, şi n-au răspuns!’ ” 18 Şi Ieremia a zis casei Recabiţilor: „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Pentru că aţi ascultat de poruncile tatălui vostru Ionadab, pentru că aţi păzit toate orânduirile lui şi aţi făcut tot ce v-a poruncit el; 19 pentru aceasta, aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Ionadab, fiul lui Recab, nu va fi lipsit niciodată de urmaşi care să stea(AL) înaintea Mea!»’ ”
Cartea lui Ieremia, arsă
36 În al patrulea an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, următorul cuvânt a fost rostit către Ieremia din partea Domnului: 2 „Ia(AM) un sul de carte şi scrie(AN) în ea toate cuvintele pe care ţi le-am spus cu privire la Israel, cu privire la Iuda şi cu privire la toate(AO) neamurile din ziua când ţi-am vorbit, pe vremea lui Iosia(AP), până în ziua de azi! 3 Poate(AQ) că, dacă va auzi casa lui Iuda tot răul pe care am de gând să i-l fac, se vor întoarce(AR) fiecare de la calea lor cea rea, şi le voi ierta astfel nelegiuirea şi păcatul.” 4 Ieremia a chemat(AS) pe Baruc, fiul lui Neriia, şi Baruc(AT) a scris într-o carte, după cum spunea Ieremia, toate cuvintele pe care le spusese lui Ieremia Domnul. 5 Apoi Ieremia a dat următoarea poruncă lui Baruc: „Eu sunt închis şi nu pot să merg la Casa Domnului. 6 De aceea, du-te tu însuţi şi citeşte din carte ce ai scris în ea după spusele mele, şi anume cuvintele Domnului citeşte-le în auzul poporului, în Casa Domnului; în ziua(AU) postului să le citeşti şi în auzul tuturor acelora din Iuda care vor veni din cetăţile lor. 7 Poate(AV) că se vor smeri cu rugăciuni înaintea Domnului şi se va întoarce fiecare de la calea sa cea rea. Căci mare este mânia şi urgia cu care a ameninţat Domnul pe poporul acesta!” 8 Baruc, fiul lui Neriia, a făcut tot ce-i poruncise prorocul Ieremia şi a citit din carte cuvintele Domnului, în Casa Domnului. 9 În al cincilea an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, în luna a noua, au chemat la un post înaintea Domnului pe tot poporul Ierusalimului şi pe tot poporul venit din cetăţile lui Iuda la Ierusalim. 10 Atunci, Baruc a citit din carte cuvintele lui Ieremia în auzul întregului popor, în Casa Domnului, în chilia lui Ghemaria, fiul lui Şafan, logofătul, în curtea de sus, la intrarea(AW) porţii celei noi a Casei Domnului. 11 Însă Mica, fiul lui Ghemaria, fiul lui Şafan, auzind toate cuvintele Domnului cuprinse în carte, 12 s-a pogorât la casa împăratului, în odaia de scris a logofătului, unde stăteau toate căpeteniile: logofătul Elişama, Delaia, fiul lui Şemaia, Elnatan, fiul lui Acbor, Ghemaria, fiul lui Şafan, Zedechia, fiul lui Hanania, şi toate celelalte căpetenii. 13 Şi Mica le-a spus toate cuvintele pe care le auzise când citea Baruc din carte în auzul poporului. 14 Atunci, toate căpeteniile au trimis la Baruc pe Iehudi, fiul lui Netania, fiul lui Şelemia, fiul lui Cuşi, să-i spună: „Ia în mână cartea din care ai citit în auzul poporului şi vino!” Baruc, fiul lui Neriia, a luat cartea în mână şi s-a dus la ei. 15 Ei i-au zis: „Şezi şi citeşte-o în auzul nostru.” Astfel, Baruc a citit-o în auzul lor. 16 Când au auzit ei toate cuvintele, s-au uitat cu groază unii la alţii şi au zis lui Baruc: „Vom spune împăratului toate cuvintele acestea.” 17 Şi au mai pus lui Baruc următoarea întrebare: „Spune-ne cum ai scris toate cuvintele acestea după spusele lui?” 18 Baruc le-a răspuns: „El îmi spunea cu gura lui toate cuvintele acestea, şi eu le-am scris în cartea aceasta cu cerneală.” 19 Căpeteniile au zis lui Baruc: „Du-te de te ascunde, tu şi Ieremia, ca să nu ştie nimeni unde sunteţi.” 20 Ei s-au dus apoi la împăratul în curte, lăsând cartea în odaia de scris a logofătului Elişama şi au spus toate cuvintele din ea în auzul împăratului. 21 Împăratul a trimis pe Iehudi să ia cartea. Iehudi a luat-o din odaia logofătului Elişama şi a citit-o în auzul împăratului şi în auzul tuturor căpeteniilor care stăteau împrejurul împăratului. 22 Împăratul şedea în casa(AX) de iarnă, căci era în luna a noua, şi înaintea lui era un foc de cărbuni aprinşi. 23 După ce Iehudi a citit trei sau patru foi, împăratul a tăiat cartea cu briceagul logofătului şi a aruncat-o în jăraticul de cărbuni, unde a fost arsă de tot. 24 Împăratul şi toţi slujitorii lui care au auzit toate cuvintele acelea nu s-au înspăimântat şi nu şi-au sfâşiat(AY) hainele. 25 Elnatan, Delaia şi Ghemaria stăruiseră de împărat să nu ardă cartea, dar el nu i-a ascultat. 26 Ci împăratul a poruncit lui Ierahmeel, fiul împăratului, lui Seraia, fiul lui Azriel, şi lui Şelemia, fiul lui Abdel, să pună mâna pe logofătul Baruc şi pe prorocul Ieremia. Dar Domnul i-a ascuns. 27 După ce a ars împăratul cartea care cuprindea cuvintele pe care le scrisese Baruc după spusele lui Ieremia, Cuvântul Domnului a vorbit astfel lui Ieremia: 28 „Ia din nou o altă carte şi scrie în ea toate cuvintele care erau în cea dintâi carte pe care a ars-o Ioiachim, împăratul lui Iuda. 29 Şi despre Ioiachim, împăratul lui Iuda, spune: ‘Aşa vorbeşte Domnul: Tu ai ars cartea aceasta, zicând: Pentru ce ai scris în ea cuvintele acestea: «Împăratul Babilonului va veni, va nimici ţara aceasta şi va nimici din ea oamenii şi dobitoacele»?’ 30 De aceea, aşa vorbeşte Domnul despre Ioiachim, împăratul lui Iuda: ‘Niciunul(AZ) din ai lui nu va şedea pe scaunul de domnie al lui David. Trupul lui mort va fi lăsat la căldură(BA) ziua şi la frig noaptea. 31 Îl voi pedepsi pe el, sămânţa lui şi pe slujitorii lui pentru nelegiuirea lor şi voi aduce peste ei, peste locuitorii Ierusalimului şi peste oamenii lui Iuda toate nenorocirile cu care i-am ameninţat, fără ca ei să fi vrut să Mă asculte!’ ” 32 Ieremia a luat o altă carte şi a dat-o lui Baruc, fiul lui Neriia, logofătul. Baruc a scris în ea, după spusele lui Ieremia, toate cuvintele din cartea pe care o arsese în foc Ioiachim, împăratul lui Iuda. Multe alte cuvinte de felul acesta au mai fost adăugate la ea.
2 De aceea, cu atât mai mult trebuie să ne ţinem de lucrurile pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtaţi de ele. 2 Căci, dacă Cuvântul vestit(A) prin îngeri s-a dovedit nezguduit şi dacă orice(B) abatere şi orice neascultare şi-a primit o dreaptă răsplătire, 3 cum(C) vom scăpa noi dacă stăm nepăsători faţă de o mântuire aşa de mare, care(D), după ce a fost vestită întâi de Domnul, ne-a(E) fost adeverită de cei ce au auzit-o, 4 în timp ce Dumnezeu întărea(F) mărturia lor cu(G) semne, puteri şi felurite minuni şi cu darurile Duhului Sfânt, împărţite(H) după(I) voia Sa! 5 În adevăr, nu unor îngeri a supus El lumea(J) viitoare despre care vorbim. 6 Ba încă, cineva a făcut undeva următoarea mărturisire: „Ce(K) este omul ca să-Ţi aduci aminte de el sau fiul omului ca să-l cercetezi? 7 L-ai făcut pentru puţină vreme mai prejos de îngeri, l-ai încununat cu slavă şi cu cinste, l-ai pus peste lucrările mâinilor Tale, 8 toate(L) le-ai supus sub picioarele lui.”
În adevăr, dacă i-a supus toate, nu i-a lăsat nimic nesupus. Totuşi, acum, încă nu(M) vedem că toate îi sunt supuse. 9 Dar pe Acela(N) care a fost făcut pentru „puţină vreme mai prejos decât îngerii”, adică pe Isus, Îl vedem „încununat(O) cu slavă şi cu cinste” din pricina morţii pe care a suferit-o, pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru(P) toţi. 10 Se cuvenea, în adevăr(Q), ca Acela pentru(R) care şi prin care sunt toate şi care voia să ducă pe mulţi fii la slavă, să desăvârşească(S), prin suferinţe, pe Căpetenia mântuirii(T) lor. 11 Căci Cel(U) ce sfinţeşte şi cei ce sunt sfinţiţi sunt(V) dintr-unul. De aceea, Lui nu-I(W) este ruşine să-i numească „fraţi”, 12 când zice: „Voi vesti(X) Numele Tău fraţilor Mei; Îţi voi cânta lauda(Y) în mijlocul adunării”. 13 Şi iarăşi: „Îmi voi pune încrederea în El”. Şi în alt loc: „Iată-Mă(Z), Eu şi copiii pe care(AA) Mi i-a dat Dumnezeu!” 14 Astfel dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi(AB) El Însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca(AC), prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe Diavolul, 15 şi să izbăvească pe toţi aceia care, prin frica morţii(AD), erau supuşi robiei toată viaţa lor. 16 Căci, negreşit, nu în ajutorul îngerilor vine El, ci în ajutorul seminţei lui Avraam. 17 Prin urmare, a trebuit să Se asemene(AE) fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ceea ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un mare preot milos(AF) şi vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului. 18 Şi(AG) prin faptul că El Însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.