Old/New Testament

Ieremia, în temniţă

37 În locul lui Ieconia, fiul lui Ioiachim, a început să domnească Zedechia^(A), fiul lui Iosia. El a fost pus împărat în ţara lui Iuda de Nebucadneţar, împăratul Babilonului. ² Dar^(B) nici el, nici slujitorii lui, nici poporul din ţară n-au ascultat cuvintele pe care le-a rostit Domnul prin prorocul Ieremia. ³ Împăratul Zedechia a trimis pe Iucal, fiul lui Şelemia, şi pe Ţefania^(C), fiul lui Maaseia, preotul, la prorocul Ieremia, să-i spună: „Mijloceşte pentru noi la Domnul, Dumnezeul nostru.” ⁴ Pe atunci, Ieremia umbla slobod prin popor: nu-l aruncaseră încă în temniţă. ⁵ Oastea^(D) lui Faraon ieşise din Egipt, şi haldeenii^(E), care împresurau Ierusalimul, când auziseră vestea aceasta, plecaseră din Ierusalim. ⁶ Atunci, Cuvântul Domnului a vorbit prorocului Ieremia astfel: ⁷ „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Iată ce să spuneţi împăratului lui Iuda, care^(F) v-a trimis la Mine să Mă întrebaţi: «Iată că oastea lui Faraon, care pornise să vă ajute, se întoarce în ţara ei, în Egipt; ⁸ iar^(G) haldeenii se vor întoarce, vor bate iarăşi cetatea aceasta, o vor lua şi o vor arde cu foc».’ ” ⁹ „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Nu vă înşelaţi zicând: «Haldeenii se vor depărta de la noi!» Căci nu se vor depărta! ¹⁰ Şi chiar dacă^(H) aţi bate toată oastea haldeenilor, care se războiesc cu voi, chiar dacă n-ar mai rămâne din ei decât vreo câţiva oameni răniţi, tot s-ar ridica fiecare din cortul lui şi ar arde cetatea aceasta cu foc’.” ¹¹ Pe când se depărtase oastea^(I) haldeenilor de Ierusalim de frica oastei lui Faraon, ¹² Ieremia a vrut să iasă din Ierusalim, ca să se ducă în ţara lui Beniamin şi să scape din mijlocul poporului. ¹³ Când a ajuns însă la poarta lui Beniamin, căpitanul străjerilor, numit Ireia, fiul lui Şelemia, fiul lui Hanania, era acolo şi a pus mâna pe prorocul Ieremia, zicând: „Tu vrei să treci la haldeeni!” ¹⁴ Ieremia a răspuns: „Nu este adevărat! Nu vreau să trec la haldeeni!” Dar Ireia n-a vrut să-l creadă, ci a apucat pe Ieremia şi l-a dus înaintea căpeteniilor. ¹⁵ Căpeteniile, mâniate pe Ieremia, l-au lovit şi l-au aruncat în temniţă^(J), în casa logofătului Ionatan, căci o prefăcuseră în temniţă. ¹⁶ Aşa a intrat^(K) Ieremia în temniţă şi în gherlă, unde a stat multă vreme. ¹⁷ Împăratul Zedechia a trimis să-l aducă şi l-a întrebat în taină la el acasă. El a zis: „Ai vreun cuvânt din partea Domnului?” Ieremia a răspuns: „Da”. Şi a adăugat: „Vei fi dat în mâinile împăratului Babilonului!” ¹⁸ Ieremia a mai spus împăratului Zedechia: „Cu ce am păcătuit eu împotriva ta, împotriva slujitorilor tăi şi împotriva poporului acestuia de m-aţi aruncat în temniţă? ¹⁹ Şi unde sunt prorocii voştri care vă proroceau şi ziceau: ‘Împăratul Babilonului nu va veni împotriva voastră, nici împotriva ţării acesteia!’? ²⁰ Acum ascultă, te rog, împărate, domnul meu! Fie bine primite înaintea ta rugăminţile mele! Nu mă trimite iarăşi în casa logofătului Ionatan, ca nu cumva să mor acolo!” ²¹ Împăratul Zedechia a poruncit să păzească pe Ieremia în curtea^(L) temniţei şi să-i dea în fiecare zi o pâine din uliţa brutarilor, până^(M) s-a sfârşit toată pâinea din cetate. Astfel Ieremia a rămas în curtea temniţei.

Ieremia, într-o groapă

38 Şefatia, fiul lui Matan, Ghedalia, fiul lui Paşhur, Iucal^(N), fiul lui Şelemia, şi Paşhur^(O), fiul lui Malchia, au auzit^(P) cuvintele pe care le spunea Ieremia întregului popor, zicând: ² „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Cine^(Q) va rămâne în cetatea aceasta va muri ucis de sabie, de foamete sau de ciumă, dar cine va ieşi şi se va duce la haldeeni va scăpa cu viaţă, va avea ca pradă viaţa lui şi va trăi’. ³ Aşa vorbeşte Domnul: ‘Cetatea^(R) aceasta va fi dată în mâna oştirii împăratului Babilonului, şi o va lua!’ ” ⁴ Atunci, căpeteniile au zis împăratului: „Omul acesta ar trebui^(S) omorât! Căci moaie inima oamenilor de război care au mai rămas în cetatea aceasta şi a întregului popor, ţinându-le asemenea cuvântări; omul acesta nu urmăreşte binele poporului acestuia şi nu-i vrea decât nenorocirea.” ⁵ Împăratul Zedechia a răspuns: „Iată-l că este în mâinile voastre, căci împăratul nu poate nimic împotriva voastră!” ⁶ Atunci^(T), ei au luat pe Ieremia şi l-au aruncat în groapa lui Machia, fiul împăratului, care se afla în curtea temniţei, şi au pogorât în ea pe Ieremia cu funii. În groapă nu era apă, dar era noroi, şi Ieremia s-a afundat în noroi. ⁷ Ebed-Melec, Etiopianul^(U), famen dregător la curtea împăratului, a auzit că Ieremia fusese aruncat în groapă. Împăratul stătea la poarta lui Beniamin. ⁸ Ebed-Melec a ieşit din casa împăratului şi a vorbit împăratului astfel: ⁹ „Împărate, domnul meu, oamenii aceştia au făcut rău că s-au purtat aşa cu prorocul Ieremia aruncându-l în groapă; are să moară de foame acolo unde este, căci în cetate nu este pâine!” ¹⁰ Împăratul a dat următoarea poruncă lui Ebed-Melec, Etiopianul: „Ia de aici treizeci de oameni cu tine şi scoate din groapă pe prorocul Ieremia până nu moare!” ¹¹ Ebed-Melec a luat cu el pe oamenii aceia şi s-a dus la casa împăratului, într-un loc dedesubtul vistieriei; a luat de acolo nişte petice de haine purtate şi nişte zdrenţe de haine vechi şi le-a pogorât lui Ieremia în groapă, cu nişte funii. ¹² Ebed-Melec, Etiopianul, a zis lui Ieremia: „Pune aceste petice purtate şi aceste zdrenţe sub subsuori, sub funii.” Şi Ieremia a făcut aşa. ¹³ Au tras^(V) astfel pe Ieremia cu funiile şi l-au scos afară din groapă. Ieremia a rămas în curtea^(W) temniţei. ¹⁴ Împăratul Zedechia a trimis după prorocul Ieremia şi l-a adus la el, la intrarea a treia a Casei Domnului. Şi împăratul a zis lui Ieremia: „Am să te întreb ceva, să nu-mi ascunzi nimic!” ¹⁵ Ieremia a răspuns lui Zedechia: „Dacă îţi voi spune, mă vei omorî; iar dacă-ţi voi da un sfat, nu mă vei asculta.” ¹⁶ Împăratul Zedechia a jurat în taină lui Ieremia şi a zis: „Viu este Domnul, care ne-a dat viaţa^(X), că nu te voi omorî şi nu te voi lăsa în mâinile oamenilor acestora, care vor să-ţi ia viaţa!” ¹⁷ Ieremia a zis atunci lui Zedechia: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Dacă te vei^(Y) supune căpeteniilor^(Z) împăratului Babilonului, vei scăpa cu viaţă şi nici cetatea aceasta nu va fi arsă cu foc, iar tu vei trăi împreună cu casa ta. ¹⁸ Dar, dacă nu te vei supune căpeteniilor împăratului Babilonului, cetatea aceasta va fi dată în mâinile haldeenilor, care o vor arde cu foc, iar tu nu^(AA) vei scăpa din mâinile lor!’ ” ¹⁹ Împăratul Zedechia a zis lui Ieremia: „Mă tem de iudeii care au trecut la haldeeni; mă tem să nu mă dea în mâinile lor şi să mă^(AB) batjocorească.” ²⁰ Ieremia a răspuns: „Nu te vor da. Ascultă glasul Domnului în ce-ţi spun, căci o vei duce bine şi vei scăpa cu viaţă. ²¹ Dar, dacă nu vrei să ieşi, iată ce mi-a descoperit Domnul: ²² ‘Toate nevestele care au mai rămas în casa împăratului lui Iuda vor fi luate de căpeteniile împăratului Babilonului şi vor zice jelind: «Prietenii tăi cei buni te-au înşelat şi te-au înduplecat, dar, când ţi s-au afundat picioarele în noroi, ei au fugit!» ²³ Toate nevestele tale şi copiii^(AC) tăi vor fi luaţi de haldeeni şi nu^(AD) vei scăpa de mâinile lor, ci vei fi prins de mâna împăratului Babilonului şi cetatea aceasta va fi arsă cu foc’.” ²⁴ Zedechia a zis lui Ieremia: „Să nu ştie nimeni nimic din cuvintele acestea, şi nu vei muri! ²⁵ Dar, dacă vor auzi căpeteniile că ţi-am vorbit şi dacă vor veni şi-ţi vor zice: ‘Spune-ne ce ai spus împăratului şi ce ţi-a spus împăratul; nu ne ascunde nimic, şi nu te vom omorî’, ²⁶ să le răspunzi: ‘Am rugat^(AE) pe împărat să nu mă trimită iarăşi în casa lui Ionatan^(AF), ca nu cumva să mor acolo!’ ” ²⁷ Toate căpeteniile au venit la Ieremia şi l-au întrebat. El le-a răspuns întocmai cum poruncise împăratul. Ei au tăcut atunci şi au plecat, căci nimeni n-auzise nimic. ²⁸ Ieremia însă a rămas^(AG) în curtea temniţei până în ziua luării Ierusalimului.

Luarea Ierusalimului

39 Ierusalimul a fost luat. În al nouălea^(AH) an al lui Zedechia, împăratul lui Iuda, în luna a zecea, a venit Nebucadneţar, împăratul Babilonului, cu toată oştirea lui înaintea Ierusalimului, şi l-a împresurat, ² iar în anul al unsprezecelea al lui Zedechia, în ziua a noua a lunii a patra, au pătruns în cetate. ³ Atunci au înaintat toate căpeteniile^(AI) împăratului Babilonului şi au cuprins poarta de la mijloc. Erau: Nergal-Şareţer, Samgar-Nebu, Sarsechim, căpetenia famenilor dregători, Nergal-Şareţer, căpetenia magilor, şi toate celelalte căpetenii ale împăratului Babilonului. ⁴ Zedechia, împăratul lui Iuda, şi toţi oamenii de război, cum^(AJ) i-au văzut, au fugit şi au ieşit noaptea din cetate, pe drumul grădinii împăratului, pe poarta dintre cele două ziduri, şi au apucat pe drumul câmpiei. ⁵ Dar oastea haldeenilor i-a urmărit şi a ajuns^(AK) pe Zedechia în câmpiile Ierihonului. L-au luat şi l-au dus la Nebucadneţar, împăratul Babilonului, la Ribla^(AL), în ţara Hamatului; el a dat o hotărâre împotriva lui. ⁶ Împăratul Babilonului a pus să junghie la Ribla pe fiii lui Zedechia înaintea lui, împreună cu toţi mai-marii lui Iuda. ⁷ Apoi a pus să scoată^(AM) ochii lui Zedechia şi a pus să-l lege cu lanţuri de aramă, ca să-l ducă la Babilon. ⁸ Caldeenii^(AN) au ars cu foc casa împăratului şi casele poporului şi au dărâmat zidurile Ierusalimului. ⁹ Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, a luat robi la Babilon pe aceia din popor care rămăseseră^(AO) în cetate, pe cei ce se supuseseră lui şi pe rămăşiţa poporului. ¹⁰ Dar Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, a lăsat în ţara lui Iuda pe unii din cei mai săraci din popor, pe cei ce n-aveau nimic, şi le-a dat atunci vii şi ogoare. ¹¹ Nebucadneţar, împăratul Babilonului, dăduse porunca următoare cu privire la Ieremia, prin Nebuzaradan, căpetenia străjerilor: ¹² „Ia-l, poartă-i de grijă şi nu-i face niciun rău, ci fă-i ce-ţi va cere!” ¹³ Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, Nebuşazban, căpetenia famenilor dregători, Nergal-Şareţer, căpetenie magilor, şi toate căpeteniile împăratului Babilonului ¹⁴ au trimis să aducă^(AP) pe Ieremia din curtea temniţei şi l-au încredinţat lui Ghedalia^(AQ), fiul lui Ahicam^(AR), fiul lui Şafan, ca să-l ducă acasă. Şi a rămas în mijlocul poporului. ¹⁵ Cuvântul Domnului vorbise astfel lui Ieremia pe când era închis în curtea temniţei: ¹⁶ „Du-te de vorbeşte lui Ebed-Melec^(AS), Etiopianul, şi spune-i: ‘Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Iată, voi aduce^(AT) peste cetatea aceasta lucrurile pe care le-am vestit în rău, şi nu în bine; în ziua aceea ele se vor întâmpla înaintea ochilor tăi. ¹⁷ Dar pe tine te voi izbăvi în ziua aceea, zice Domnul, şi nu vei fi dat în mâinile oamenilor de care te temi. ¹⁸ Te voi scăpa şi nu vei cădea sub sabie, ci viaţa^(AU) îţi va fi prada ta de război, pentru că^(AV) ai avut încredere în Mine, zice Domnul»’.”

3 De aceea, fraţi sfinţi, care aveţi parte de chemarea^(A) cerească, aţintiţi-vă privirile la Apostolul^(B) şi Marele Preot al mărturisirii noastre, adică Isus, ² care a fost credincios Celui ce L-a rânduit, cum şi Moise^(C) a fost „credincios în toată casa lui Dumnezeu.” ³ Căci El a fost găsit vrednic să aibă o slavă cu atât mai mare decât a lui Moise, cu cât cel ce^(D) a zidit o casă are mai multă cinste decât casa însăşi. ⁴ Orice casă este zidită de cineva, dar Cel ce^(E) a zidit toate lucrurile este Dumnezeu. ⁵ Cât despre Moise^(F), el a fost „credincios în toată casa lui Dumnezeu”, ca slugă^(G), ca să mărturisească^(H) despre lucrurile care aveau să fie vestite mai târziu. ⁶ Dar Hristos este credincios ca Fiu^(I), peste^(J) casa lui Dumnezeu. Şi casa Lui suntem noi, dacă^(K) păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită şi nădejdea cu care ne lăudăm. ⁷ De aceea, cum zice Duhul^(L) Sfânt: „Astăzi^(M), dacă auziţi glasul Lui, ⁸ nu vă împietriţi inimile ca în ziua răzvrătirii, ca în ziua ispitirii în pustie, ⁹ unde părinţii voştri M-au ispitit şi M-au pus la încercare şi au văzut lucrările Mele patruzeci de ani! ¹⁰ De aceea M-am dezgustat de neamul acesta şi am zis: ‘Ei totdeauna se rătăcesc în inima lor. N-au cunoscut căile Mele!’ ¹¹ Am jurat dar în mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea!” ¹² Luaţi seama dar, fraţilor, ca niciunul dintre voi să n-aibă o inimă rea şi necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu. ¹³ Ci îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, câtă vreme se zice: „Astăzi”, pentru ca niciunul din voi să nu se împietrească prin înşelăciunea păcatului. ¹⁴ Căci ne-am făcut părtaşi ai lui Hristos dacă^(N) păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită de la început, ¹⁵ câtă vreme se zice: „Astăzi^(O), dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii”. ¹⁶ Cine^(P) au fost, în adevăr, cei ce s-au răzvrătit după ce auziseră? N-au fost oare toţi aceia care ieşiseră din Egipt prin Moise? ¹⁷ Şi cine au fost aceia de care S-a dezgustat El patruzeci de ani? N-au fost oare cei ce păcătuiseră şi ale^(Q) căror trupuri moarte au căzut în pustie? ¹⁸ Şi cui^(R) S-a jurat El că n-au să intre în odihna Lui? Nu S-a jurat oare celor ce nu ascultaseră? ¹⁹ Vedem^(S) dar că n-au putut să intre din pricina necredinţei lor.