Add parallel Print Page Options

Hesbonul şi(A) Eleale ţipă de li se aude glasul până la Iahaţ, chiar şi războinicii Moabului se bocesc cu sufletul plin de groază. Îmi plânge inima(B) pentru Moab, ai cărui fugari aleargă până la Ţoar, până la(C) Eglat-Şelişia, căci suie, plângând, suişul(D) Luhitului şi scot ţipete de durere pe drumul Horonaimului. Căci apele Nimrim(E) sunt pustiite, s-a uscat iarba, s-a dus verdeaţa şi nu mai este niciun fir verde.

Read full chapter