Old/New Testament
Daruri suplimentare diferitelor jertfe
15 Domnul i-a zis lui Moise: 2 „Spune-le israeliţilor: «Când veţi intra în ţara în care veţi locui, pe care v-o voi da, 3 şi veţi aduce Domnului o jertfă mistuită de foc – fie o ardere de tot, fie o jertfă pentru împlinirea unui jurământ deosebit sau un dar de bunăvoie sau o jertfă cu ocazia sărbătorilor periodice – ca să faceţi din cirezile sau turmele voastre o aromă plăcută Domnului, 4 cel care va aduce Domnului o astfel de jertfă va trebui să aducă şi un dar de mâncare dintr-o zecime de efă[a] de făină aleasă, amestecată cu un sfert de hin[b] de ulei. 5 Pentru fiecare miel adus ca jertfă sau ca ardere de tot, să aducă şi un sfert de hin de vin ca jertfă de băutură. 6 Pentru fiecare berbec să aducă şi un dar de mâncare din două zecimi de efă[c] de făină aleasă, amestecată cu o treime de hin[d] de ulei, 7 şi o jertfă de băutură dintr-o treime de hin de vin, de o aromă plăcută Domnului. 8 Când vor aduce un bou ca jertfă sau ca ardere de tot pentru împlinirea unui jurământ deosebit sau ca jertfă de pace[e] în cinstea Domnului, 9 să aducă împreună cu boul un dar de mâncare din trei zecimi de efă[f] de făină aleasă, amestecată cu o jumătate de hin[g] de ulei 10 şi o jertfă de băutură din jumătate de hin de vin ca jertfă mistuită de foc de o aromă plăcută Domnului.
11 Aşa să se facă pentru fiecare bou sau berbec sau pentru fiecare dintre miei sau iezi. 12 Aşa să se facă pentru fiecare în parte, oricare ar fi numărul lor.
13 Aşa să facă orice băştinaş care îşi va aduce jertfa mistuită de foc de o aromă plăcută Domnului. 14 Dacă vreun străin care locuieşte cu voi sau care se naşte printre voi de-a lungul generaţiilor, va dori să aducă o jertfă mistuită de foc de o aromă plăcută Domnului, el va trebui să facă aşa cum faceţi voi. 15 Să fie o singură poruncă pentru toată adunarea, atât pentru voi, cât şi pentru străinul care locuieşte printre voi, o poruncă veşnică pentru toate generaţiile; şi voi şi străinul veţi fi la fel înaintea Domnului. 16 Să fie aceeaşi lege şi aceeaşi poruncă atât pentru voi, cât şi pentru străinul care locuieşte cu voi.»“
17 Domnul i-a zis lui Moise: 18 „Spune-le israeliţilor: «După ce veţi ajunge în ţara în care vă duc, 19 când veţi mânca din pâinea ţării, să aduceţi Domnului o jertfă prin ridicare. 20 Din prima parte a aluatului să aduceţi o turtă ca jertfă prin ridicare; să o aduceţi aşa cum aduceţi o jertfă prin ridicare din aria de treierat. 21 În toate generaţiile să aduceţi Domnului această jertfă din prima parte a aluatului vostru.
Jertfe pentru păcatul fără voie
22 Dacă păcătuiţi fără voie, neîmplinind toate aceste porunci pe care Domnul i le-a spus lui Moise 23 – tot ce v-a poruncit Domnul prin Moise, din ziua în care Domnul v-a dat porunci şi până acum, tot ce v-a spus de-a lungul generaţiilor – 24 deci dacă adunarea a păcătuit fără voie, fără să-şi dea seama, atunci toată adunarea să aducă un viţel ca ardere de tot de o aromă plăcută Domnului, împreună cu un dar de mâncare potrivit poruncii şi un ţap ca jertfă pentru păcat. 25 Preotul să facă ispăşire pentru toată adunarea israeliţilor şi ei vor fi iertaţi; căci au păcătuit fără voie şi şi-au adus atât jertfa, adică jertfa mistuită de foc pentru Domnul, cât şi jertfa de ispăşire înaintea Domnului pentru păcatul pe care l-au săvârşit. 26 Toată adunarea israeliţilor va fi iertată, atât ei, cât şi străinii care locuiesc în mijlocul lor, pentru că tot poporul a păcătuit fără voie.
27 Dacă cineva păcătuieşte fără voie, să aducă o capră de un an ca jertfă pentru păcat. 28 Preotul să facă ispăşire înaintea Domnului pentru cel care a păcătuit fără voie şi după ce va face ispăşire pentru el, va fi iertat. 29 Să fie aceeaşi lege pentru toţi aceia care păcătuiesc fără voie, atât pentru băştinaşul dintre israeliţi, cât şi pentru străinul care locuieşte în mijlocul lor.
30 Însă cel ce păcătuieşte cu voie[h] – indiferent dacă este băştinaş sau străin – Îl huleşte pe Domnul; omul acela va trebui să fie nimicit din mijlocul poporului. 31 Fiindcă a dispreţuit Cuvântul Domnului şi a încălcat porunca Lui, omul acela să fie nimicit pe deplin şi să-şi poarte vina.»“
Pedeapsa pentru călcarea Sabatului
32 În timp ce israeliţii erau în pustie, au găsit un om adunând vreascuri în ziua de Sabat. 33 Cei care-l găsiseră adunând vreascuri l-au adus înaintea lui Moise, a lui Aaron şi a întregii adunări. 34 Pentru că încă nu era clar ce trebuie să i se facă, l-au pus sub pază. 35 Domnul i-a zis lui Moise: „Omul acela să fie omorât; toată adunarea să-l omoare cu pietre în afara taberei.“ 36 Toată adunarea l-a dus în afara taberei şi l-a omorât cu pietre, aşa cum i-a poruncit Domnul lui Moise.
Ciucurii de la veşminte
37 Domnul i-a zis lui Moise: 38 „Spune-le israeliţilor să-şi facă ciucuri la colţurile hainelor în fiecare generaţie şi să pună un şnur albastru pe ciucurele de la fiecare colţ. 39 Când veţi avea ciucurii aceştia, să vă uitaţi la ei şi să vă aduceţi aminte de toate poruncile Domnului ca să le puteţi împlini; şi astfel nu veţi mai umbla după poftele inimilor voastre şi ale ochilor voştri prin care comiteţi adulter. 40 Aşa vă veţi aduce aminte să împliniţi toate poruncile Mele şi veţi fi sfinţi pentru Dumnezeul vostru. 41 Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, Care v-am scos din ţara Egiptului ca să fiu Dumnezeul vostru: Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.“
Revolta lui Korah, Datan şi Abiram
16 Korah, fiul lui Iţhar, fiul lui Chehat, fiul lui Levi, împreună cu Datan şi Abiram, fiii lui Eliab, şi On, fiul lui Pelet – urmaşi ai lui Ruben – au luat[i] 2 două sute cincizeci dintre israeliţi, conducători ai adunării, membrii aleşi ai sfatului, oameni cu renume, şi s-au ridicat împotriva lui Moise. 3 S-au adunat împotriva lui Moise şi a lui Aaron şi le-au zis:
– Aţi mers prea departe! Toată adunarea este sfântă, fiecare om din adunare, şi Domnul este în mijlocul ei. Deci de ce vă ridicaţi pe voi înşivă deasupra adunării Domnului?
4 Când Moise a auzit, a căzut cu faţa la pământ. 5 Apoi i-a zis lui Korah şi cetei lui:
– Dimineaţă Domnul va face cunoscut cine este al Său, cine este sfânt şi cine are voie să se apropie de El; cel pe care El l-a ales, acela se va apropia de El. 6 Faceţi lucrul acesta: luaţi cădelniţe, atât tu, Korah, cât şi ceata ta, 7 şi mâine puneţi în ele foc şi tămâie înaintea Domnului; omul pe care Domnul îl alege va fi cel sfânt. Voi, leviţii, aţi mers prea departe!
8 Apoi Moise i-a zis lui Korah:
– Ascultaţi, fii ai lui Levi! 9 Este prea puţin pentru voi că Dumnezeul lui Israel v-a ales din adunarea lui Israel, lăsându-vă să vă apropiaţi de El pentru a face lucrarea de la Tabernaculul Domnului, să staţi înaintea adunării şi s-o slujiţi? 10 El v-a lăsat să vă apropiaţi de El, pe tine şi pe toţi fraţii tăi, fiii lui Levi, iar acum vreţi şi preoţia? 11 De aceea, să ştii că tu şi toată ceata ta, v-aţi adunat împotriva Domnului. Căci cine este Aaron, ca să cârtiţi împotriva lui?
12 Moise a trimis după Datan şi Abiram, fiii lui Eliab, dar ei au zis:
– Nu venim! 13 Este prea puţin că ne-ai scos dintr-o ţară unde curge lapte şi miere ca să ne omori în pustie, de mai vrei să şi domneşti peste noi? 14 Mai mult, nu ne-ai dus într-o ţară în care curge lapte şi miere, nici nu ne-ai dat ca moştenire ogoare şi vii! Crezi că-i poţi păcăli pe oamenii aceştia?[j] Nu venim!
15 Moise s-a mâniat foarte tare şi I-a zis Domnului: „Nu te uita la jertfa lor. Nu le-am luat nici măcar un măgar şi nu le-am făcut nici un rău la nici unul dintre ei.“
16 După aceea, Moise i-a zis lui Korah:
– Tu şi toată ceata ta să vă înfăţişaţi mâine înaintea Domnului – tu, ei şi Aaron. 17 Fiecare să-şi ia cădelniţa, să pună tămâie în ea şi să-şi pună cădelniţa înaintea Domnului: vor fi două sute cincizeci de cădelniţe; şi tu şi Aaron să veniţi fiecare cu cădelniţa lui.
18 Toţi oamenii şi-au luat cădelniţele, au pus foc şi tămâie în ele şi au stat la intrarea în Cortul Întâlnirii împreună cu Moise şi Aaron. 19 Korah a strâns întreaga adunare împotriva lor la intrarea în Cortul Întâlnirii. Atunci slava Domnului s-a arătat întregii adunări. 20 Domnul le-a zis lui Moise şi lui Aaron:
21 – Despărţiţi-vă de această adunare, ca să-i pot mistui într-o clipă.
22 Ei au căzut cu feţele la pământ şi au zis:
– O Dumnezeule, Dumnezeul duhurilor oricărui trup, dacă va păcătui un singur om, te vei mânia pe toată adunarea?
23 Domnul i-a zis lui Moise:
24 – Spune-i adunării: „Îndepărtaţi-vă de locuinţele lui Korah, Datan şi Abiram.“
25 Moise s-a ridicat şi s-a dus la Datan şi Abiram; cei din sfatul bătrânilor lui Israel l-au urmat. 26 El a vorbit adunării şi i-a zis: „Vă rog, îndepărtaţi-vă de corturile acestor oameni răi şi nu atingeţi nimic din ce este al lor, altfel şi voi veţi fi nimiciţi pentru toate păcatele lor.“ 27 Ei s-au îndepărtat de corturile lui Korah, Datan şi Abiram; Datan şi Abiram au ieşit şi au stat fiecare la intrarea în cortul lui împreună cu soţiile, fiii şi copilaşii lor.
28 Moise le-a zis: „Prin aceasta veţi cunoaşte că Domnul m-a trimis să fac toate aceste lucruri; nu am făcut-o de capul meu. 29 Dacă oamenii aceştia vor muri cum mor toţi ceilalţi oameni sau dacă vor avea aceeaşi soartă ca toţi oamenii, înseamnă că nu Domnul m-a trimis. 30 Dar dacă Domnul înfăptuieşte ceva cu totul nou şi pământul îşi deschide gura şi-i înghite cu tot ceea ce au şi se coboară de vii în Locuinţa Morţilor[k], atunci să ştiţi că oamenii aceştia l-au dispreţuit pe Domnul.“
31 Imediat ce a terminat de spus aceste cuvinte, pământul de sub ei s-a despicat. 32 Pământul şi-a deschis gura şi i-a înghiţit atât pe ei împreună cu casele lor, cât şi pe toţi oamenii lui Korah cu toate bunurile lor. 33 Şi ei cu tot ce era al lor au coborât de vii în Locuinţa Morţilor; pământul s-a închis peste ei şi ei au pierit din mijlocul adunării. 34 Toţi israeliţii care se aflau împrejurul lor au început să fugă la strigătul lor pentru că ziceau: „Pământul ne va înghiţi şi pe noi!“ 35 Şi s-a coborât foc din cer de la Domnul şi i-a mistuit pe cei două sute cincizeci de bărbaţi care au adus tămâie.
36 Apoi Domnul i-a zis lui Moise: 37 „Spune-i lui Elazar, fiul preotului Aaron, să ia cădelniţele din foc pentru că sunt sfinte şi să împrăştie focul[l] la distanţă. 38 Din cădelniţele acestor oameni, care au păcătuit împotriva sufletelor lor, să se facă nişte plăci bătute cu care să se acopere altarul, căci ei le-au adus înaintea Domnului şi, prin urmare, sunt sfinte; ele vor fi un semn pentru israeliţi.“
39 Preotul Elazar a luat cădelniţele de bronz, pe care le aduseseră cei arşi, le-a bătut şi a făcut nişte plăci pentru acoperirea altarului, 40 aşa cum i-a poruncit Domnul prin Moise. Aceasta este o aducere-aminte pentru israeliţi pentru ca nici un străin[m], care nu este urmaş al lui Aaron, să nu se apropie să aducă tămâie înaintea Domnului, ca să nu i se întâmple la fel cum i s-a întâmplat lui Korah şi celor ce au fost cu el.
41 A doua zi întreaga adunare a israeliţilor a cârtit împotriva lui Moise şi a lui Aaron, zicând: „Voi aţi omorât poporul Domnului.“
42 În timp ce adunarea se strânsese împotriva lor, Moise şi Aaron s-au întors spre Cortul Întâlnirii; dintr-odată norul l-a acoperit şi slava Domnului s-a arătat. 43 Moise şi Aaron au venit înaintea Cortului Întâlnirii 44 şi Domnul i-a spus lui Moise: 45 „Ieşiţi din mijlocul acestei adunări ca s-o mistui într-o clipă!“ Ei au căzut cu feţele la pământ. 46 Moise i-a zis lui Aaron: „Ia-ţi cădelniţa, pune în ea foc de pe altar, pune tămâie în ea şi du-te repede la adunare ca să faci ispăşire pentru ei, pentru că a izbucnit mânia dinaintea Domnului; urgia a început.“ 47 Aaron a luat cădelniţa, după cum îi zisese Moise şi a fugit în mijlocul adunării; urgia începuse deja între cei din popor. A tămâiat şi a făcut ispăşire pentru popor. 48 El s-a aşezat între cei morţi şi cei vii şi urgia s-a oprit. 49 Cei omorâţi de urgie au fost paisprezece mii şapte sute în afară de cei ce muriseră din cauza lui Korah. 50 Când urgia s-a oprit, Aaron s-a întors la Moise, la intrarea în Cortul Întâlnirii.
Necredinţa celor din Nazaret
6 Isus a ieşit de acolo şi a venit în patria Lui. Ucenicii Lui L-au urmat. 2 Când a venit ziua Sabatului, a început să dea învăţătură în sinagogă. Mulţi, când Îl auzeau, erau uimiţi şi ziceau: „De unde are Acest Om aceste lucruri? Ce fel de înţelepciune este aceasta care I-a fost dată? Cum de se fac aceste minuni prin mâinile Lui? 3 Oare nu este Acesta tâmplarul, fiul Mariei[a] şi fratele lui Iacov, al lui Iosif[b], al lui Iuda şi al lui Simon? Şi surorile Lui, nu sunt oare aici, printre noi?“ Şi astfel, ei se poticneau în El.
4 Isus însă le-a zis: „Un profet nu este fără onoare decât în patria lui, între rudele lui şi în casa lui.“ 5 Şi n-a putut să facă acolo nici o minune, în afară de faptul că Şi-a pus mâinile peste câţiva bolnavi şi i-a vindecat. 6 Şi se mira de necredinţa lor.
Trimiterea celor doisprezece
Isus străbătea satele de jur-împrejur, dând învăţătură. 7 El i-a chemat pe cei doisprezece şi a început să-i trimită doi câte doi, dându-le autoritate asupra duhurilor necurate. 8 Le-a poruncit să nu ia nimic cu ei pe drum, decât un toiag – să nu ia nici pâine, nici traistă, nici bani la brâu, 9 ci să se încalţe cu sandale, dar să nu-şi ia două tunici. 10 El le-a mai zis: „În orice casă intraţi, rămâneţi acolo până când veţi pleca din locul acela. 11 Şi dacă în vreun loc nu vă vor primi şi nu vă vor asculta, scuturaţi-vă praful de sub picioare când ieşiţi de acolo, drept mărturie împotriva lor!“
12 Ei au plecat şi au predicat că oamenii trebuie să se pocăiască. 13 Au scos mulţi demoni şi pe mulţi bolnavi i-au uns cu untdelemn şi i-au vindecat.
Ioan Botezătorul decapitat
14 Regele[c] Irod a auzit despre Isus, căci numele Lui ajunsese vestit. Unii ziceau[d]: „Ioan Botezătorul a fost înviat dintre cei morţi şi de aceea lucrează aceste puteri prin El!“ 15 Alţii ziceau: „Este Ilie!“, iar alţii ziceau: „Este un profet, ca unul dintre profeţi!“
16 Dar Irod, când a auzit, a zis: „Ioan acela, cel pe care l-am decapitat, a fost înviat!“ 17 Căci Irod însuşi trimisese să-l aresteze pe Ioan şi-l legase în închisoare din cauza Irodiadei[e], soţia lui Filip, fratele său, deoarece Irod se căsătorise cu ea, 18 iar Ioan îi zicea lui Irod: „Nu-ţi este permis s-o ai pe soţia fratelui tău!“[f] 19 Irodiada îl duşmănea pe Ioan şi voia să-l omoare, dar nu putea, 20 pentru că Irod se temea de Ioan, ştiindu-l un bărbat drept şi sfânt, şi îl proteja. Când îl asculta, de multe ori stătea în cumpănă[g]; şi îl asculta cu plăcere.
21 A venit însă o zi oportună, când Irod, la aniversarea zilei sale de naştere, a dat un ospăţ nobililor săi, ofiţerilor şi conducătorilor Galileii. 22 Fiica Irodiadei[h] a venit şi a dansat, iar lui Irod şi invitaţilor săi le-a plăcut.
Regele i-a zis atunci fetei:
– Cere-mi orice doreşti şi-ţi voi da!
23 Apoi i-a jurat (solemn)[i]:
– Orice-mi vei cere, îţi voi da, până la o jumătate din regatul meu!
24 Fata a ieşit şi a întrebat-o pe mama ei:
– Ce să cer?
Aceasta i-a răspuns:
– Capul lui Ioan Botezătorul!
25 Atunci ea a intrat în grabă la rege, cerându-i:
– Doresc să-mi dai chiar acum, pe o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!
26 Regele s-a întristat foarte tare, dar, din pricina jurămintelor şi a invitaţilor săi, n-a putut s-o refuze. 27 Şi regele a trimis imediat un călău, poruncindu-i să-i aducă capul lui Ioan. Acesta s-a dus, l-a decapitat pe Ioan în închisoare, 28 i-a adus capul pe o farfurie şi i l-a dat fetei, iar fata i l-a dat mamei sale. 29 Când ucenicii lui Ioan au auzit despre aceasta, au venit, i-au luat trupul şi l-au pus într-un mormânt.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.