Old/New Testament
Reglementarea curăţiei în cazurile de scurgere
15 Domnul le-a zis lui Moise şi lui Aaron: 2 „Spuneţi-le israeliţilor: «Când un om are o scurgere din trupul său, scurgerea îl face necurat. 3 Din cauza scurgerii lui, el este necurat: indiferent dacă trupul lui lasă scurgerea sau o opreşte, el este necurat.
4 Orice pat în care se va culca cel cu scurgerea va fi necurat şi orice lucru pe care se va aşeza va fi necurat. 5 Orice persoană care îi atinge patul trebuie să-şi spele hainele şi să se scalde în apă; ea va fi necurată până seara. 6 Toţi aceia care se aşază pe vreun lucru pe care a stat cel cu scurgerea, să-şi spele hainele şi să se scalde în apă; ei vor fi necuraţi până seara.
7 Toţi aceia care se ating de trupul celui cu scurgerea, să-şi spele hainele şi să se scalde în apă; ei vor fi necuraţi până seara.
8 Dacă cel cu scurgerea va scuipa pe cineva care este curat, acesta din urmă trebuie să-şi spele hainele şi să se scalde în apă; el va fi necurat până seara.
9 Orice şa pe care va călări cel cu scurgerea va fi necurată. 10 Cine atinge vreun lucru care a fost sub acel om, va fi necurat până seara, iar cel ce cară un astfel de lucru, trebuie să-şi spele hainele şi să se scalde în apă; el va fi necurat până seara.
11 Cine va fi atins de cel cu scurgerea, fără ca acesta să-şi fi spălat mai înainte mâinile, trebuie să-şi spele hainele şi să se scalde în apă; el va fi necurat până seara.
12 Orice vas de pământ care este atins de cel cu scurgerea trebuie să fie spart, iar dacă este un vas de lemn trebuie să fie spălat cu apă.
13 După ce va fi curăţit de scurgerea lui – omul acela va trebui să numere şapte zile pentru curăţirea lui – să-şi spele hainele, să-şi spele trupul în apă curgătoare[a] şi va fi curat. 14 În ziua a opta să ia două turturele sau doi pui de porumbei, să vină înaintea Domnului, la intrarea în Cortul Întâlnirii şi să-i dea preotului. 15 Preotul să-i aducă ca jertfă, unul ca jertfă pentru păcat şi altul ca ardere de tot, şi astfel să facă ispăşire în locul acelui om înaintea Domnului, pentru scurgerea lui.
16 Când un bărbat are o scurgere de sămânţă, trebuie să-şi spele tot trupul cu apă; el va fi necurat până seara. 17 Orice haină sau lucru din piele pe care ajunge sămânţa lui trebuie să fie spălat cu apă şi va fi necurat până seara. 18 Dacă o femeie se culcă cu un bărbat şi acesta are o scurgere de sămânţă, amândoi trebuie să se scalde în apă; ei vor fi necuraţi până seara.
19 Când o femeie are o scurgere de sânge, adică scurgerea periodică din trupul ei, trebuie să rămână şapte zile în necurăţia ei. Oricine o atinge va fi necurat până seara.
20 Orice pat în care se va culca în timpul necurăţiei ei va fi necurat şi orice lucru pe care se va aşeza va fi necurat. 21 Orice persoană care îi atinge patul trebuie să-şi spele hainele şi să se scalde în apă; ea va fi necurată până seara. 22 Toţi aceia care se ating de vreun lucru pe care a şezut ea trebuie să-şi spele hainele şi să se scalde în apă; ei vor fi necuraţi până seara. 23 Fie că este vorba de pat sau de orice alt lucru pe care aceasta a şezut, dacă-l atinge cineva, acea persoană va fi necurată până seara.
24 Dacă bărbatul se culcă cu ea şi astfel necurăţia ei ajunge la el, atunci el va fi necurat şapte zile; orice pat în care se va culca va fi necurat.
25 Dacă o femeie are o scurgere de sânge timp de mai multe zile, dar nu la vremea necurăţiei ei sau dacă are o scurgere care ţine mai mult decât de obicei, ea va trebui să rămână în necurăţia ei; la fel ca în zilele necurăţiei ei, ea va fi necurată. 26 Orice pat în care se va culca în timpul zilelor scurgerii ei, să fie considerat la fel ca şi patul din timpul necurăţiei ei; orice lucru pe care se va aşeza va fi necurat ca şi în timpul necurăţiei ei. 27 Toţi aceia care se vor atinge de aceste lucruri vor fi necuraţi; ei trebuie să-şi spele hainele, să se scalde în apă şi vor fi necuraţi până seara.
28 Dar dacă ea va fi curăţită de scurgerea ei[b], să numere şapte zile şi apoi va fi curată. 29 În ziua a opta să ia două turturele sau doi pui de porumbei şi să-i aducă la preot, la intrarea în Cortul Întâlnirii. 30 Preotul să-i aducă ca jertfă, unul ca jertfă pentru păcat iar celălalt ca ardere de tot, şi astfel să facă ispăşire pentru ea înaintea Domnului, pentru scurgerea necurată.»
31 În acest fel trebuie să-i ţineţi departe pe israeliţi de necurăţiile lor, pentru ca ei să nu moară din cauza necurăţiilor lor, pângărind Tabernaculul Meu, care este în mijlocul lor. 32 Aceasta este legea pentru cel care are o scurgere, pentru cel care ajunge necurat prin faptul că are o scurgere de sămânţă, 33 pentru cea care are scurgerea ei periodică, pentru orice bărbat sau femeie care are o scurgere şi pentru cel ce se culcă cu o femeie care este necurată.“
Ziua ispăşirii
16 Domnul i-a vorbit lui Moise după moartea celor doi fii ai lui Aaron, care au murit atunci când s-au înfăţişat înaintea Domnului. 2 Domnul i-a zis: „Spune-i fratelui tău, Aaron, să nu intre oricând în Locul Preasfânt, dincolo de draperia dinaintea Capacului Ispăşirii, care este pe chivot, ca să nu moară; căci Eu Mă voi arăta în nor, deasupra Capacului Ispăşirii.
3 Iată cum trebuie să intre Aaron în Locul Preasfânt: să ia un viţel pentru o jertfă pentru păcat şi un berbec pentru o ardere de tot. 4 Să se îmbrace cu tunica de in sfinţită şi să-şi ia pe el izmenele de in; să se încingă cu brâul de in şi să-şi pună mitra de in; acestea sunt veşminte sfinte. Să se îmbrace cu ele după ce îşi va scălda trupul în apă. 5 De la adunarea israeliţilor să ia doi ţapi pentru o jertfă pentru păcat şi un berbec pentru o ardere de tot.
6 Aaron să aducă un viţel ca jertfă pentru păcatul lui şi să facă ispăşire pentru el însuşi şi pentru familia sa. 7 Să ia apoi cei doi ţapi şi să-i înfăţişeze înaintea Domnului, la intrarea în Cortul Întâlnirii. 8 Aaron să arunce sorţii pe cei doi ţapi, un sorţ pentru Domnul şi altul pentru Azazel[c]. 9 Aaron să ia ţapul care a ieşit la sorţi pentru Domnul şi să-l aducă ca jertfă pentru păcat, 10 iar ţapul care a ieşit la sorţ pentru Azazel să fie adus viu înaintea Domnului, ca să fie folosit la ispăşire şi să i se dea drumul în pustie ca ţap de ispăşire. 11 Apoi Aaron să aducă viţelul ca jertfă pentru păcatul lui şi să facă ispăşire pentru el şi pentru familia lui; să înjunghie viţelul ca jertfă pentru păcatul lui. 12 Să ia o cădelniţă cu cărbuni aprinşi de pe altarul dinaintea Domnului, doi pumni de tămâie mirositoare, pisată mărunt, să le aducă dincolo de draperie 13 şi să pună tămâia pe foc, înaintea Domnului, pentru ca norul de tămâie să acopere Capacul Ispăşirii, care este deasupra Mărturiei[d] şi astfel să nu moară. 14 Să ia din sângele viţelului şi să stropească cu degetul partea de răsărit a Capacului Ispăşirii; sângele să-l stropească cu degetul de şapte ori înaintea Capacului Ispăşirii. 15 După aceea, să înjunghie ţapul jertfei pentru păcat, care este pentru popor, să aducă sângele dincolo de draperie şi să facă cu sângele lui la fel cum a făcut cu sângele viţelului; să-l stropească pe Capacul Ispăşirii şi înaintea Capacului Ispăşirii. 16 Aşa să facă ispăşire pentru Locul Preasfânt, din cauza necurăţiei israeliţilor, din cauza greşelilor lor şi a tuturor păcatelor lor; aşa să facă şi pentru Cortul Întâlnirii, care este între ei, în mijlocul necurăţiilor lor. 17 Nimeni să nu fie în Cortul Întâlnirii din momentul în care el va intra în Locul Preasfânt ca să facă ispăşire şi până când va ieşi, atunci când va fi făcut deja ispăşire pentru el, pentru familia sa şi pentru toată adunarea lui Israel.
18 Apoi va trebui să iasă, să se ducă lângă altarul care este înaintea Domnului şi să facă ispăşire pentru altar; să ia din sângele viţelului şi din sângele ţapului şi să ungă coarnele altarului. 19 Să ia sânge cu degetul şi să stropească altarul de şapte ori; astfel îl va curăţi şi-l va sfinţi de necurăţiile israeliţilor.
20 După ce va termina de făcut ispăşirea pentru Locul Preasfânt, pentru Cortul Întâlnirii şi pentru altar, să aducă ţapul cel viu. 21 Aaron să-şi pună mâinile pe capul ţapului viu şi să mărturisească toate nelegiuirile israeliţilor, toate greşelile lor şi toate păcatele lor, punându-le pe capul ţapului şi izgonindu-l pe acesta departe în pustie, printr-un om care va avea această însărcinare. 22 Astfel, ţapul va duce cu el toate nelegiuirile lor într-un loc pustiu, căci ţapului i se va da drumul în pustie.
23 Apoi Aaron să intre în Cortul Întâlnirii, să se dezbrace de veşmintele de in, cu care se îmbrăcase când intrase în Locul Preasfânt şi să le lase acolo.
24 Să-şi scalde trupul în apă într-un loc sfânt şi să se îmbrace cu veşmintele sale; apoi să vină şi să jertfească atât arderea de tot pentru el, cât şi arderea de tot pentru popor, făcând ispăşire pentru el şi pentru popor. 25 Grăsimea jertfei pentru păcat s-o ardă pe altar.
26 Cel ce va da drumul ţapului pentru Azazel va trebui să-şi spele hainele şi să-şi scalde trupul în apă; apoi va putea să revină în tabără. 27 Viţelul jertfei pentru păcat şi ţapul jertfei pentru păcat, al căror sânge a fost adus înăuntru pentru a se face ispăşire în Locul Preasfânt, să fie scoşi în afara taberei; pielea, carnea şi balega să le fie arse în foc. 28 Cel care le va arde va trebui să-şi spele hainele şi să-şi scalde trupul în apă; după aceea va putea reveni în tabără.
29 Aceasta să fie o poruncă veşnică pentru voi: în a zecea zi a lunii a şaptea[e] să vă smeriţi sufletele[f] şi să nu lucraţi nimic, nici voi, nici băştinaşul şi nici străinul care locuieşte în mijlocul vostru. 30 Pentru că în ziua aceasta se va face ispăşire pentru voi ca să fiţi curăţiţi; astfel veţi fi curăţiţi înaintea Domnului de toate păcatele voastre. 31 Este un Sabat, o zi de odihnă în care să vă smeriţi sufletele; aceasta este o poruncă veşnică. 32 Preotul care va fi uns şi sfinţit ca preot în locul tatălui său va trebui să facă ispăşire îmbrăcat în veşmintele de in, veşmintele sfinte. 33 Să facă ispăşire pentru Locul Preasfânt, să facă ispăşire pentru Cortul Întâlnirii şi pentru altar, să facă ispăşire pentru preoţi şi pentru tot poporul din adunare.
34 Aceasta să fie o poruncă veşnică pentru voi: să se facă ispăşire pentru israeliţi o singură dată pe an, pentru toate păcatele lor.“
Şi Moise a făcut aşa cum i-a poruncit Domnul.
27 Când s-a făcut dimineaţă, toţi conducătorii preoţilor şi bătrânii poporului au ţinut sfat împotriva lui Isus, ca să-L condamne la moarte. 2 L-au legat, L-au dus şi L-au dat pe mâna lui Pilat, guvernatorul[a].
Iuda se spânzură
3 Atunci lui Iuda, trădătorul, când a văzut că Isus a fost condamnat, i-a părut rău şi a dus înapoi cei treizeci de arginţi[b] la conducătorii preoţilor şi la bătrâni, 4 zicând:
– Am păcătuit, căci am trădat sânge nevinovat!
Ei i-au răspuns:
– Ce ne pasă nouă? Treaba ta!
5 El a aruncat arginţii în Templu şi a plecat. Apoi s-a dus şi s-a spânzurat.
6 Conducătorii preoţilor au luat arginţii şi au zis: „Nu este voie să fie puşi în vistierie, pentru că sunt preţ de sânge“. 7 Şi după ce s-au sfătuit, au cumpărat cu ei ogorul olarului ca loc de înmormântare pentru străini. 8 Iată de ce ogorul acela a fost numit „Ogorul Sângelui“ până în ziua de astăzi. 9 Atunci s-a împlinit ceea ce a fost spus prin profetul Ieremia[c], care zice:
„Au[d] luat cei treizeci de arginţi,
preţul pus pe El[e],
la care a fost apreciat de către fiii lui Israel,
10 şi i-au[f] dat pe ogorul olarului,
după cum mi-a poruncit Domnul“[g].
Isus înaintea lui Pilat
11 Isus a fost adus deci înaintea guvernatorului. Guvernatorul L-a întrebat:
– Eşti Tu Împăratul iudeilor?
Isus i-a răspuns:
– Este aşa cum spui.
12 Dar când a fost acuzat de conducătorii preoţilor şi de bătrâni, n-a răspuns nimic. 13 Atunci Pilat I-a zis:
– Nu auzi de câte lucruri Te învinuiesc ei?
14 Dar Isus nu i-a răspuns nici măcar cu un cuvânt, spre marea mirare a guvernatorului.
15 Guvernatorul obişnuia ca la fiecare sărbătoare să elibereze pentru mulţime un prizonier pe care-l voiau ei. 16 La acea vreme aveau un prizonier vestit, numit (Isus[h]) Baraba. 17 Aşadar, după ce mulţimea a fost adunată, Pilat i-a întrebat:
– Pe cine vreţi să vi-l eliberez, pe (Isus) Baraba sau pe Isus, Cel numit Cristos?
18 Căci el ştia că din invidie Îl dăduseră pe mâna lui.
19 În timp ce stătea pe scaunul de judecată, soţia lui a trimis să-i spună: „Să n-ai nimic de-a face cu Acel Om drept, pentru că azi am suferit mult în vis din cauza Lui!“
20 Dar conducătorii preoţilor şi bătrânii au convins mulţimile să-l ceară pe Baraba, iar Isus să fie omorât.
21 Guvernatorul i-a întrebat iarăşi:
– Pe care dintre aceştia doi vreţi să vi-l eliberez?
– Pe Baraba! au răspuns ei.
22 Pilat a zis:
– Şi atunci ce să fac cu Isus, numit Cristos?
Ei au răspuns cu toţii:
– Să fie răstignit!
23 El i-a întrebat:
– Dar ce rău a făcut?
Însă ei strigau şi mai tare:
– Să fie răstignit!
24 Când a văzut Pilat că nu ajunge nicăieri, ci că mai degrabă se face zarvă, a luat apă şi s-a spălat pe mâini înaintea mulţimii, spunând:
– Eu sunt nevinovat de sângele Acestui Om! Treaba voastră!
25 Tot poporul i-a răspuns:
– Sângele Lui să fie peste noi şi peste copiii noştri!
26 Atunci li l-a eliberat pe Baraba, iar pe Isus, după ce a pus să-L biciuiască[i], L-a dat să fie răstignit.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.