Old/New Testament

Reînnoirea legământului

34 Domnul i-a zis lui Moise: „Taie două table de piatră asemeni celor dintâi, căci Eu voi scrie pe ele cuvintele care erau pe cele dintâi, pe care tu le-ai spart. ² Fii gata dis-de-dimineaţă, suie­te pe muntele Sinai şi înfăţişează-te înaintea Mea, acolo pe vârful muntelui. ³ Să nu vină nimeni cu tine şi să nu fie nimeni pe tot muntele; să nu laşi turmele sau cirezile să pască pe lângă munte.“

⁴ Moise a tăiat două table de piatră asemeni celor dintâi şi s-a urcat pe muntele Sinai dis-de-dimineaţă, aşa cum i-a poruncit Domnul, luând cele două table de piatră în mână. ⁵ Domnul S-a coborât într-un nor, a stat cu el acolo şi a proclamat Numele de „Domnul“. ⁶ Domnul a trecut prin faţa lui şi a strigat: „Domnul, Domnul Dumnezeu, este milostiv şi îndurător, încet la mânie şi plin de dragoste şi credincioşie. ⁷ El Îşi păstrează îndurarea faţă de mii de generaţii, iertând nelegiuirea, răzvrătirea şi păcatul, dar nu lasă nepedepsit pe cel vinovat, ci pedepseşte nelegiuirea părinţilor în copii şi în copiii copiilor lor până la a treia şi a patra generaţie^[a].“

⁸ Moise şi-a plecat repede capul la pământ şi s-a închinat. ⁹ Apoi a zis:

– Stăpâne, dacă am găsit bunăvoinţă la Tine, Te rog să mergi Tu, Stăpâne, cu noi. Într-adevăr, poporul acesta este un popor încăpăţânat, dar iartă-ne nelegiuirea şi păcatul şi ia-ne ca moştenire.

¹⁰ Dumnezeu i-a răspuns :

– Iată, Eu închei un legământ. Voi face minuni în faţa întregului tău popor, aşa cum nu au mai fost făcute în nici o ţară de pe faţa pământului; tot poporul care este în jurul tău va vedea lucrarea Domnului, căci prin tine voi face lucruri înspăimântătoare. ¹¹ Ia seama la ceea ce-ţi poruncesc azi. Voi izgoni dinaintea ta pe amoriţi, pe canaaniţi, pe hitiţi, pe periziţi, pe hiviţi şi pe iebusiţi. ¹² Să nu închei legământ cu locuitorii ţării unde vei merge, ca să nu fie o cursă pentru tine. ¹³ Dimpotrivă, să le dărâmi altarele, să le zdrobeşti stâlpii sacri şi să le tai aşerele^[b], ¹⁴ pentru ca tu să nu te închini nici unui alt dumnezeu, căci Domnul, al Cărui Nume este Gelos, este un Dumnezeu gelos.

¹⁵ Să nu închei legământ cu locuitorii ţării ca nu cumva, atunci când se vor prostitua înaintea zeilor lor^[c] şi le vor aduce jertfe, să te cheme şi pe tine ca să mănânci din jertfele lor.

¹⁶ Să nu iei soţii dintre fiicele lor pentru fiii tăi, ca nu cumva fiicele lor, prostituându-se înaintea zeilor lor, să-i târască şi pe fiii tăi să se prostitueze înaintea acestor zei.

¹⁷ Să nu-ţi faci dumnezei turnaţi.

¹⁸ Să ţii Sărbătoarea Azimelor. Şapte zile să mănânci azime, aşa cum ţi-am poruncit, la timpul hotărât, în luna Abib^[d], pentru că în luna Abib ai ieşit din Egipt.

¹⁹ Primul rod al fiecărui pântec este al Meu. Fiecare mascul din turmele tale, întâii născuţi ai vacilor şi ai oilor, sunt ai Mei. ²⁰ Întâiul născut al măgăriţei să-l răscumperi cu un miel^[e], iar dacă nu-l vei răscumpăra, să-i frângi gâtul^[f]. Să răscumperi pe toţi întâii născuţi ai fiilor tăi. Nimeni să nu vină înaintea Mea cu mâinile goale.

²¹ Să lucrezi şase zile, iar în a şaptea zi să te odihneşti; chiar şi în perioada aratului şi a secerişului să te odihneşti.

²² Să ţii Sărbătoarea Săptămânilor^[g], a primelor roade din secerişul grâului, precum şi Sărbătoarea Culesului^[h] la sfârşitul anului. ²³ De trei ori pe an toţi bărbaţii să se înfăţişeze înaintea Stăpânului Domn, Dumnezeul lui Israel. ²⁴ Eu voi izgoni neamuri dinaintea ta şi îţi voi lărgi hotarele; şi nimeni nu îţi va pofti ţara când te vei duce să te înfăţişezi înaintea Domnului, Dumnezeul tău, de trei ori pe an.

²⁵ Să nu aduci sângele jertfei Mele împreună cu pâine dospită, iar jertfa de la Sărbătoarea Paştelui să nu rămână până dimineaţa.

²⁶ Primele roade ale pământului să le aduci în Casa Domnului, Dumnezeul tău.

Să nu fierbi iedul în laptele mamei sale.^[i]

²⁷ – Scrie aceste cuvinte, căci pe temeiul lor am încheiat legământ cu tine şi cu Israel, i-a mai spus Domnul lui Moise.

²⁸ Moise a stat cu Domnul patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, timp în care n-a mâncat deloc pâine şi n-a băut deloc apă. El a scris pe table cuvintele legământului, Cele Zece Porunci.

Strălucirea feţei lui Moise

²⁹ Moise s-a coborât de pe muntele Sinai. A coborât de pe munte cu cele două table ale Mărturiei în mână şi nu ştia că pielea feţei sale strălucea pentru că vorbise cu Domnul. ³⁰ Când Aaron şi toţi israeliţii au văzut cum strălucea pielea feţei lui Moise, s­au temut să se apropie de el. ³¹ Dar Moise i-a chemat; Aaron şi conducătorii adunării s-au întors la el şi el le-a vorbit. ³² După aceea, toţi israeliţii s­au apropiat şi el le-a dat toate poruncile pe care le primise de la Domnul pe muntele Sinai.

³³ Când Moise a terminat de vorbit cu ei, şi-a aşezat un văl pe faţă. ³⁴ Ori de câte ori mergea Moise înaintea Domnului ca să-I vorbească, îşi lua vălul de pe faţă până când ieşea; iar când ieşea, le spunea israeliţilor ce i s-a poruncit. ³⁵ Israeliţii vedeau că pielea feţei lui Moise strălucea. Şi Moise îşi punea din nou vălul pe faţă, până când intra să vorbească cu Domnul.

Daruri pentru construirea Tabernaculului

35 Moise a strâns la un loc toată adunarea israeliţilor şi le-a zis: „Acestea sunt lucrurile pe care le-a poruncit Domnul să le faceţi: ² «Şase zile să lucraţi, iar ziua a şaptea să fie ziua voastră sfântă, o zi de odihnă închinată Domnului; oricine va lucra în ziua aceea să fie pedepsit cu moartea. ³ Să nu aprindeţi focul în nici una din locuinţele voastre în ziua de Sabat.»“

⁴ Moise a mai zis întregii adunări a israeliţilor: „Iată ce a mai poruncit Domnul: ⁵ «Luaţi din ceea ce aveţi şi aduceţi o contribuţie Domnului; fiecare să aducă o contribuţie Domnului după cum îl lasă inima: aur, argint, bronz, ⁶ fire de culoare albastră, purpurie şi cărămizie, fir de in subţire, păr de capră, ⁷ piei de berbeci vopsite în roşu, piei de viţel de mare, lemn de salcâm, ⁸ ulei pentru luminat, mirodenii pentru untdelemnul folosit la ungere şi pentru tămâia mirositoare, ⁹ pietre de onix şi pietre pentru efod şi pieptar.»

¹⁰ Toţi aceia dintre voi care sunt pricepuţi, să vină şi să facă tot ce a poruncit Domnul: ¹¹ Tabernaculul, cu cortul şi acoperişul lui, cârligele, scândurile, drugii, stâlpii şi piedestalele lui, ¹² Chivotul cu drugii lui, Capacul Ispăşirii şi draperia despărţitoare^[j], ¹³ masa cu drugii şi cu toate uneltele ei, pâinea prezentării, ¹⁴ sfeşnicul pentru luminat cu uneltele şi cu candelele lui, precum şi uleiul pentru luminat, ¹⁵ altarul tămâierii cu drugii lui, untdelemnul pentru ungere, tămâia mirositoare, draperia de la intrarea în Tabernacul, ¹⁶ altarul arderilor de tot cu grătarul de bronz, cu drugii şi cu toate uneltele lui, ligheanul cu piedestalul lui, ¹⁷ draperiile curţii, stâlpii lor şi piedestalele acestora, draperia pentru intrarea curţii, ¹⁸ ţăruşii Tabernaculului, ţăruşii curţii şi funiile lor, ¹⁹ veşmintele lucrate cu măiestrie pentru slujirea în Locul Sfânt, veşmintele sfinte ale preotului Aaron şi veşmintele fiilor săi pentru slujirea ca preoţi.“

²⁰ Toată adunarea israeliţilor a plecat dinaintea lui Moise. ²¹ Apoi au revenit, fiecare cu ce s-a hotărât în inima lui şi cu ce l-a îndemnat duhul şi şi-au adus Domnului contribuţia pentru lucrarea de la Cortul Întâlnirii, pentru toată slujirea de acolo şi pentru veşmintele sfinte. ²² Au venit atât bărbaţi, cât şi femei; cei care s-au hotărât, au adus cercei şi belciuge de nas, inele, bijuterii, tot felul de lucruri de aur; fiecare şi-a adus aurul ca o jertfă legănată pentru Domnul. ²³ Oricine avea fire de culoare albastră, purpurie şi cărămizie, fir de in subţire, păr de capră, piei de berbeci vopsite în roşu sau piei de viţel de mare, le-a adus. ²⁴ Oricine putea aduce o contribuţie în argint sau bronz a adus-o Domnului. Oricine avea lemn de salcâm bun pentru orice fel de lucrare l-a adus. ²⁵ Toate femeile pricepute au tors cu mâinile lor şi au adus astfel fire de culoare albastră, purpurie şi cărămizie şi fir de in subţire; ²⁶ femeile care s-au hotărât, şi-au folosit priceperea să toarcă păr de capră. ²⁷ Conducătorii au adus pietre de onix şi pietre pentru efod şi pieptar, ²⁸ mirodenii, ulei pentru luminat, untdelemn pentru ungere şi pentru tămâia mirositoare. ²⁹ Israeliţii, bărbaţi şi femei, care s-au hotărât în inimile lor să aducă ceva pentru lucrarea pe care a poruncit-o Domnul prin Moise să se facă, au adus ca un dar de bunăvoie pentru Domnul.

Beţalel şi Oholiab^[k]

³⁰ Apoi Moise le-a zis israeliţilor: „Vă anunţ că Domnul l-a chemat pe nume pe Beţalel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, din seminţia lui Iuda, ³¹ pe care El l-a umplut cu Duhul lui Dumnezeu, cu înţelepciune, cu pricepere şi cunoaştere pentru tot felul de lucrări, ³² ca să creeze proiecte de artă, să prelucreze aurul, argintul şi bronzul, ³³ să taie şi să fixeze pietre scumpe, să prelucreze lemnul şi să facă tot felul de lucrări artizanale. ³⁴ Lui i-a fost dată şi îndemânarea de a-i învăţa pe alţii, atât lui, cât şi lui Oholiab, fiul lui Ahisamah, din seminţia lui Dan. ³⁵ El i-a umplut cu înţelepciune, ca să facă tot felul de lucrări, de gravură, de croire, de brodare cu fire de culoare albastră, purpurie şi cărămizie şi cu fire de in subţire – tot felul de lucrări şi de planuri iscusite.“

Despre înviere

²³ În aceeaşi zi au venit la El saducheii, care zic că nu există înviere, şi L-au întrebat:

²⁴ – Învăţătorule, Moise a zis că, dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele acestuia trebuie să se căsătorească cu văduva şi să-i ridice un urmaş fratelui său.^{[a] 25} Erau printre noi şapte fraţi. Primul s-a căsătorit, dar a murit fără să aibă vreun urmaş, lăsându-i-o astfel pe soţia sa fratelui său. ²⁶ Aşa s-a întâmplat şi cu al doilea, şi cu al treilea, apoi tot aşa până la al şaptelea. ²⁷ Femeia a murit ultima dintre toţi. ²⁸ La înviere, soţia căruia dintre cei şapte va fi ea? Căci toţi au avut-o de soţie!

²⁹ Isus le-a răspuns:

– Sunteţi rătăciţi, pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu! ³⁰ Căci la înviere nici nu se vor mai însura, nici nu se vor mai mărita, ci vor fi ca îngerii din cer. ³¹ Iar cu privire la învierea morţilor, n-aţi citit ce v-a spus Dumnezeu, când zice: ³² „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov“?^[b] El nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii!

³³ Auzind aceste lucruri, mulţimile erau uimite de învăţătura Lui.

Cea mai mare poruncă

³⁴ Când au auzit fariseii că Isus le astupase gura saducheilor, s-au strâns la un loc. ³⁵ Unul dintre ei, un expert în Lege, ca să-L pună la încercare, L-a întrebat:

³⁶ – Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?

³⁷ Isus i-a răspuns:

– „Să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată mintea ta“^[c]. ³⁸ Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. ³⁹ Iar a doua, asemenea ei, este: „Să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi“^[d]. ⁴⁰ Toată Legea şi Profeţii^[e] depind^[f] de aceste două porunci.

Al cui fiu este Cristos?

⁴¹ În timp ce fariseii erau strânşi la un loc, Isus a întrebat:

⁴² – Ce părere aveţi voi despre Cristos? Al cui Fiu este El?

Ei I-au răspuns:

– Al lui David.

⁴³ Isus le-a zis:

– Cum atunci David, în Duhul, Îl numeşte „Domn“, când spune:

⁴⁵ Deci, dacă David Îl numeşte „Domn“, cum este El Fiul lui?

⁴⁶ Nimeni n-a putut să-I răspundă nici măcar un cuvânt şi, din acea zi, nimeni n-a mai îndrăznit să-I pună întrebări.