Old/New Testament
Miriam şi Aaron cârtesc împotriva lui Moise
12 Miriam şi Aaron au vorbit împotriva lui Moise din cauza femeii cuşite[a] cu care se căsătorise (pentru că el se căsătorise cu o femeie cuşită); 2 ei ziceau: „Oare numai prin Moise a vorbit Domnul? N-a vorbit şi prin noi?“ Domnul a auzit ce spuneau.
3 Moise era un om foarte blând[b], mai blând decât orice om de pe faţa pământului.
4 Deodată Domnul le-a zis lui Moise, lui Aaron şi lui Miriam:
– Veniţi toţi trei la Cortul Întâlnirii!
Şi cei trei au venit. 5 Atunci Domnul S-a coborât într-un stâlp de nor şi i-a chemat pe Aaron şi pe Miriam; amândoi au venit în faţă. 6 El le-a zis:
– Ascultaţi cuvintele Mele:
când este un profet între voi,
Eu, Domnul, Mă fac cunoscut lui în vedenii
şi îi vorbesc în visuri.
7 Nu tot aşa este şi cu robul Meu Moise;
el este credincios peste toată casa Mea.
8 Cu el vorbesc gură către gură,
clar, nu prin cuvântări enigmatice.
El vede înfăţişarea Domnului.
Cum de nu v-aţi temut deci
să vorbiţi împotriva robului Meu Moise?
9 Mânia Domnului s-a aprins împotriva lor şi El S-a îndepărtat. 10 Când norul s-a îndepărtat de pe Cortul Întâlnirii, Miriam era plină de lepră[c], albă ca zăpada. Aaron s-a întors spre Miriam şi a văzut că era plină de lepră. 11 Atunci Aaron i-a zis lui Moise:
– Stăpânul meu, nu ne pedepsi pentru un păcat pe care l-am făcut aşa de nebuneşte. 12 Nu lăsa ca ea să fie ca un copil născut mort, a cărui carne este pe jumătate mâncată când iese din pântecele mamei lui.
13 Moise a strigat către Domnul:
– O Dumnezeule, Te rog, vindec-o!
14 Dar Domnul i-a răspuns lui Moise:
– Dacă tatăl ei ar fi scuipat-o în faţă, n-ar fi fost ea făcută de ruşine timp de şapte zile? Să fie deci închisă afară din tabără timp de şapte zile, iar după aceea poate fi primită din nou.
15 Astfel Miriam a fost închisă în afara taberei timp de şapte zile. Poporul n-a mărşăluit mai departe până ce Miriam n-a fost primită din nou. 16 După aceea poporul a plecat din Haţerot şi şi-a aşezat tabăra în pustia Paran.
Poporul trimite iscoade în Canaan
13 Domnul i-a zis lui Moise: 2 „Trimite oameni să iscodească ţara Canaanului pe care o dau israeliţilor. Din fiecare seminţie a părinţilor lor să trimiţi câte un om; toţi să fie dintre conducătorii lor.“ 3 Moise i-a trimis din pustia Paran, după porunca Domnului; toţi aceştia erau conducători ai israeliţilor. 4 Acestea sunt numele lor:
din seminţia lui Ruben: Şamua, fiul lui Zachur;
5 din seminţia lui Simeon: Şafat, fiul lui Hori;
6 din seminţia lui Iuda: Caleb, fiul lui Iefune;
7 din seminţia lui Isahar: Igal, fiul lui Iosif;
8 din seminţia lui Efraim: Osea, fiul lui Nun;
9 din seminţia lui Beniamin: Palti, fiul lui Rafu;
10 din seminţia lui Zabulon: Gadiel, fiul lui Sodi;
11 din seminţia lui Iosif (mai exact din seminţia lui Manase): Gadi, fiul lui Susi;
12 din seminţia lui Dan: Amiel, fiul lui Ghemali;
13 din seminţia lui Aşer: Setur, fiul lui Mihael;
14 din seminţia lui Neftali: Nahbi, fiul lui Vofsi;
15 din seminţia lui Gad: Gheuel, fiul lui Machi.
16 Acestea sunt numele oamenilor pe care i-a trimis Moise să iscodească ţara. Moise a schimbat numele lui Osea, fiul lui Nun, în Iosua[d].
17 Moise i-a trimis să iscodescă ţara Canaan, zicându-le: „Mergeţi de aici spre Neghev[e], urcaţi muntele 18 şi vedeţi cum este ţara: dacă poporul care locuieşte acolo este puternic sau slab, dacă sunt mulţi sau puţini, 19 dacă ţara în care locuiesc este bună sau rea, dacă oraşele în care locuiesc sunt ca nişte tabere sau sunt fortificate, 20 dacă ţara este bogată sau săracă şi dacă sunt copaci în ea sau nu. Fiţi curajoşi şi aduceţi câteva din roadele ţării.“ Era pe vremea când începeau să se coacă strugurii.
21 Şi astfel ei s-au dus şi au iscodit ţara, începând de la pustia Ţin până la Rehob, lângă Lebo-Hamat[f]. 22 Au urcat spre Neghev şi au ajuns la Hebron; acolo erau anachiţii Ahiman, Şeşai şi Talmai. (Hebronul a fost zidit cu şapte ani înaintea cetăţii Ţoan din Egipt). 23 Apoi au ajuns în valea Eşcol[g]; acolo au tăiat o ramură de viţă cu un singur ciorchine de struguri, după care doi dintre ei l-au dus pe un drug. De asemenea, au luat şi nişte rodii şi smochine. 24 Locul acela a fost numit valea Eşcol, din cauza ciorchinelui pe care israeliţii l-au tăiat de acolo.
Raportul iscoadelor
25 S-au întors de la iscodirea ţării după patruzeci de zile. 26 Au venit înaintea lui Moise, a lui Aaron şi a întregii adunări a israeliţilor în pustia Paran, la Kadeş; le-au adus veşti, lor şi întregii adunări, şi le-au arătat roadele ţării. 27 Ei i-au zis lui Moise: „Am ajuns în ţara în care ne-ai trimis şi, într-adevăr, acolo curge lapte şi miere; acesta este rodul ei. 28 Însă locuitorii ţării sunt puternici, iar cetăţile lor sunt fortificate şi mari; mai mult, i-am văzut acolo şi pe anachiţi. 29 Amalekiţii locuiesc în ţinutul Neghev; hitiţii, iebusiţii şi amoriţii locuiesc în munţi, iar canaaniţii locuiesc lângă mare şi de-a lungul Iordanului.“
30 Atunci Caleb a liniştit poporul înaintea lui Moise şi a zis:
– Haideţi să mergem şi să o ocupăm, căci sigur vom putea s-o cucerim!
31 Dar oamenii care au mers cu el au zis:
– Nu putem să înaintăm împotriva acestui popor pentru că este mai puternic decât noi.
32 Astfel ei au adus israeliţilor un raport nefavorabil despre ţara pe care au iscodit-o, zicând: „Ţara pe care am străbătut-o ca s-o iscodim este o ţară care îşi mănâncă locuitorii şi toţi oamenii pe care i-am văzut în ea sunt înalţi. 33 Acolo am văzut uriaşi[h] (anachiţii provin din uriaşi); când ne uitam la ei, parcă eram nişte lăcuste şi aşa ne considerau şi ei.“
Rebeliunea poporului şi judecata Domnului
14 Atunci toată adunarea a început să ţipe şi în noaptea aceea poporul a plâns. 2 Toţi israeliţii au cârtit împotriva lui Moise şi a lui Aaron; întreaga adunare le-a zis:
– Dacă am fi murit în ţara Egiptului sau dacă am fi murit în pustia aceasta! 3 De ce ne aduce Domnul în ţara aceasta? Ca să cădem ucişi de sabie? Soţiile noastre şi copiii noştri vor ajunge pradă; n-ar fi mai bine să ne întoarcem în Egipt?
4 Şi au zis unul către altul:
– Să ne alegem o căpetenie şi să ne întoarcem în Egipt!
5 Atunci Moise şi Aaron au căzut cu feţele la pământ înaintea întregii adunări a israeliţilor. 6 Iosua, fiul lui Nun, şi Caleb, fiul lui Iefune, care erau dintre cei ce iscodiseră ţara, şi-au sfâşiat hainele 7 şi au zis întregii adunări a israeliţilor:
– Ţara pe care am străbătut-o noi ca să o iscodim este o ţară deosebit de bună. 8 Dacă Domnul Îşi găseşte plăcerea în noi, ne va duce în această ţară şi ne-o va da nouă; este o ţară în care curge lapte şi miere. 9 Dar nu vă răzvrătiţi împotriva Domnului şi nu vă temeţi de poporul din ţară, căci îi vom înghiţi de vii. Ei nu mai au nici o protecţie, iar Domnul este cu noi; nu vă temeţi de ei.
10 Dar întreaga adunare a zis să-i omoare cu pietre. Atunci slava Domnului s-a arătat la Cortul Întâlnirii, înaintea israeliţilor. 11 Domnul i-a zis lui Moise:
– Până când Mă va dispreţui poporul acesta? Până când vor refuza să creadă în Mine, în ciuda tuturor semnelor pe care le-am făcut între ei? 12 Îi voi lovi cu molimă şi-i voi dezmoşteni, iar pe tine te voi face un neam mai mare şi mai puternic decât ei.
13 Dar Moise i-a zis Domnului:
– Egiptenii vor auzi lucrul acesta, căci prin puterea Ta ai scos acest popor din mijlocul lor, 14 şi vor spune locuitorilor acestei ţări. Ei au auzit că Tu, Doamne, eşti în mijlocul acestui popor, că Tu, Doamne, eşti văzut de ei faţă în faţă, că norul Tău stă peste ei şi că mergi înaintea lor în timpul zilei într-un stâlp de nor, iar noaptea într-un stâlp de foc. 15 Dacă omori acest popor ca pe un singur om, atunci neamurile care au auzit despre Tine vor zice: 16 „Domnul n-a putut duce acest popor în ţara pe care a jurat că le-o va da şi i-a omorât în pustie.“ 17 De aceea, Te rog, lasă acum ca puterea Domnului să se arate în măreţia ei, după cum ai promis atunci când ai spus: 18 „Domnul este încet la mânie şi plin de îndurare[i], iertând nedreptatea şi păcatul, dar nu lasă nepedepsit pe cel vinovat, ci pedepseşte nelegiuirea părinţilor în copii şi în copiii copiilor lor până la a treia şi a patra generaţie.[j]“ 19 Te rog, iartă nedreptatea acestui popor, potrivit măreţiei îndurării Tale, aşa cum ai iertat acest popor din Egipt până aici.
20 Domnul a zis:
– I-am iertat aşa cum ai cerut; 21 dar, aşa cum este de adevărat faptul că Eu sunt viu şi că slava Domnului va umple tot pământul, 22 tot aşa nici unul din oamenii care au văzut slava Mea şi semnele pe care le-am făcut în Egipt şi în pustie şi care totuşi M-au ispitit de zece ori[k] până acum şi n-au ascultat glasul Meu, 23 nu vor vedea ţara pe care am jurat că le-o voi da părinţilor lor; nici unul dintre cei care m-au dispreţuit nu o vor vedea. 24 Dar pentru că robul Meu Caleb a fost călăuzit de un alt duh şi M-a urmat pe deplin, îl voi duce în ţara în care a fost, iar urmaşii lui o vor moşteni. 25 Amalekiţii şi canaaniţii locuiesc în vale. De aceea, mâine, întoarceţi-vă şi porniţi spre pustie, pe drumul către Marea Roşie[l].
26 Domnul le-a zis lui Moise şi lui Aaron: 27 „Până când va cârti această adunare rea împotriva Mea? Am auzit cârtirile pe care israeliţii le-au rostit împotriva Mea. 28 De aceea spuneţi-le: «Pe viaţa Mea, zice Domnul, că vă voi face precum aţi vorbit şi voi în auzul Meu: 29 trupurile voastre moarte vor cădea în pustia aceasta; dintre toţi cei de la vârsta de douăzeci de ani în sus care aţi fost număraţi şi înscrişi şi care aţi cârtit împotriva Mea, 30 nici unul nu veţi intra în ţara în care am jurat că vă voi aşeza, în afară de Caleb, fiul lui Iefune, şi Iosua, fiul lui Nun. 31 Pe copilaşii voştri însă, despre care aţi spus că vor fi de jaf, îi voi duce în ţară şi astfel ei vor cunoaşte ţara pe care voi aţi dispreţuit-o. 32 Cât despre voi, trupurile voastre vor cădea în pustia aceasta. 33 Copiii voştri vor fi păstori în pustie timp de patruzeci de ani şi vor purta vina necredincioşiei voastre până când trupurile voastre îşi vor găsi sfârşitul în pustie. 34 După cum timp de patruzeci de zile aţi iscodit ţara, tot aşa, timp de patruzeci de ani – câte un an pentru fiecare zi – vă veţi purta vina şi astfel veţi cunoaşte respingerea Mea.» 35 Eu, Domnul, am vorbit; cu siguranţă aşa îi voi face acestei adunări rele care s-a adunat împotriva Mea. În pustia aceasta îşi va găsi sfârşitul, aici va muri.“
36 Bărbaţii pe care Moise îi trimisese să iscodească ţara şi care, atunci când s-au întors, au făcut toată adunarea să cârtească împotriva lui, aducând un raport nefavorabil despre ţară, 37 deci oamenii aceia care aduseseră un raport rău despre ţară, au murit loviţi de o urgie înaintea Domnului. 38 Numai Iosua, fiul lui Nun, şi Caleb, fiul lui Iefune, au rămas în viaţă dintre bărbaţii care se duseseră să iscodească ţara.
39 Când Moise le-a spus aceste cuvinte tuturor israeliţilor, poporul a fost cuprins de o mare jale. 40 Ei s-au trezit dis-de-dimineaţă şi s-au urcat pe vârful muntelui, zicând:
– Iată-ne! Ne vom duce în locul pe care l-a promis Domnul, căci ne-am dat seama că am păcătuit.
41 Dar Moise le-a zis:
– De ce continuaţi să încălcaţi porunca Domnului? Nu veţi reuşi. 42 Să nu vă urcaţi pentru că Domnul nu este cu voi şi astfel veţi fi învinşi de către duşmanii voştri. 43 Amalekiţii şi canaaniţii sunt înaintea voastră şi veţi cădea loviţi de sabie; fiindcă v-aţi abătut de la Domnul, El nu va fi cu voi.
44 Ei însă au îndrăznit să se urce pe înălţimile muntelui, chiar dacă Moise şi Chivotul Legământului cu Domnul nu au părăsit tabăra. 45 Atunci amalekiţii şi canaaniţii care locuiau în acea regiune muntoasă au venit, i-au învins şi i-au zdrobit până la Horma.
Vindecarea unei femei şi învierea unei fetiţe
21 Isus a traversat iarăşi marea (cu barca)[a]. Apoi, în timp ce era pe malul mării, s-a adunat la El o mare mulţime de oameni. 22 A venit la El unul dintre conducătorii sinagogii, pe nume Iair. Când L-a văzut, a căzut la picioarele Lui 23 şi L-a rugat fierbinte: „Fetiţa mea este pe moarte. Vino şi pune-Ţi mâinile peste ea ca să fie vindecată şi să trăiască!“ 24 Isus a plecat împreună cu el.
O mare mulţime de oameni Îl urma şi se îmbulzea în El. 25 Acolo era o femeie care, de doisprezece ani, avea o scurgere de sânge. 26 Ea îndurase multe din partea multor doctori şi cheltuise tot ce avusese fără vreun folos, ba dimpotrivă, se îmbolnăvise mai rău. 27 Auzind despre Isus, a venit în mulţime, prin spate, şi s-a atins de haina Lui. 28 Căci îşi zicea: „Dacă aş putea să mă ating măcar de haina Lui, voi fi vindecată!“ 29 Imediat izvorul sângelui ei a secat şi ea a simţit în trup că fusese vindecată de boala ei.
30 Isus şi-a dat seama imediat că din El ieşise o putere şi, întorcându-Se spre mulţime, a întrebat:
– Cine s-a atins de hainele Mele?
31 Ucenicii I-au zis:
– Vezi că mulţimea se îmbulzeşte în Tine şi mai întrebi: „Cine M-a atins?“
32 El însă se uita de jur-împrejur ca s-o vadă pe cea care făcuse lucrul acesta. 33 Atunci femeia, ştiind ce i se întâmplase, a venit înfricoşată şi tremurând, şi a căzut înaintea Lui, spunându-I tot adevărul. 34 Isus i-a zis: „Fiică, credinţa ta te-a vindecat! Du-te în pace şi fii vindecată de boala ta!“
35 În timp ce El vorbea, au venit câţiva din casa conducătorului sinagogii şi i-au zis acestuia: „Fiica ta este moartă. De ce-L mai deranjezi pe Învăţător?“ 36 Însă Isus, fără să ia în seamă cuvintele lor, i-a zis conducătorului sinagogii: „Nu te teme! Crede doar!“ 37 N-a dat voie nimănui să-L însoţească în afară de Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui Iacov. 38 Când au ajuns ei la casa conducătorului sinagogii, Isus a văzut acolo multă larmă şi pe cei ce plângeau şi boceau zgomotos. 39 El a intrat şi le-a zis: „De ce faceţi atâta larmă şi plângeţi? Copilul nu este mort, ci doarme!“ 40 Ei însă râdeau de El. Isus i-a scos pe toţi afară, i-a luat pe tatăl copilului, pe mama acestuia şi pe cei ce erau cu El şi a intrat acolo unde era copilul. 41 A apucat copilul de mână şi i-a zis: „Talita kum!“, care tradus înseamnă[b]: „Fetiţo, ţie îţi zic, scoală-te!“ 42 Fetiţa s-a ridicat imediat şi a început să meargă; ea era în vârstă de doisprezece ani. Atunci[c] ei au înmărmurit de tot. 43 Isus le-a poruncit insistent ca nimeni să nu ştie despre aceasta şi le-a spus să-i dea fetiţei ceva să mănânce.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.