Old/New Testament
Cartea Legământului – legi privind sclavia
21 „Acestea sunt legile pe care trebuie să le pui înaintea lor: 2 «Dacă vei cumpăra un sclav evreu, el să te slujească timp de şase ani, iar în al şaptelea an să iasă liber, fără să plătească nimic. 3 Dacă a intrat singur, va putea să plece singur. Dacă era căsătorit, să plece şi soţia lui împreună cu el. 4 Dacă stăpânul lui i-a dat o soţie şi ea i-a născut fii sau fiice, soţia şi copiii ei să rămână ai stăpânului, iar el să plece singur. 5 Dar dacă sclavul va zice: ‘Îmi iubesc stăpânul, soţia şi copiii, şi nu doresc să plec ca să fiu liber’, 6 atunci stăpânul să-l apropie de uşă sau de uşori şi, în prezenţa judecătorilor[a], să-i străpungă lobul urechii cu o andrea. Astfel, el îi va sluji toată viaţa.
7 Dacă cineva îşi vinde fata ca slujitoare, ea nu va fi eliberată asemenea sclavilor[b]. 8 De asemenea, dacă ea nu-i va plăcea stăpânului ei, care şi-a luat-o pentru el[c], acesta trebuie să permită a fi răscumpărată. Nu va avea dreptul s-o vândă unui străin, pentru că a fost nedrept cu ea. 9 Dacă o va da fiului său, va trebui să se poarte cu ea ca şi cu o fiică. 10 Dacă îşi va lua altă soţie, nu va avea voie să-i scadă nimic din hrana, îmbrăcămintea şi drepturile ei de soţie[d]. 11 Dacă-i va scădea din aceste trei lucruri, atunci ea va putea să plece de la el fără nici o despăgubire, fără să plătească argint.
Legi privind violenţa fizică
12 Oricine loveşte mortal un om trebuie să fie pedepsit cu moartea. 13 Dacă n-a făcut-o intenţionat, ci Dumnezeu a îngăduit să se întâmple asta, îi voi pregăti un loc unde să poată fugi. 14 Dacă cineva va merge până acolo încât să-l ucidă pe semenul său folosindu-se de vicleşug, chiar şi de la altarul Meu să-l iei şi să-l omori!
15 Oricine îşi loveşte tatăl sau mama trebuie să fie pedepsit cu moartea.
16 Cine răpeşte un om şi-l vinde – sau chiar dacă omul este găsit în mâna răpitorului – trebuie să fie pedepsit cu moartea.
17 Cel ce îşi blestemă tatăl sau mama trebuie să fie pedepsit cu moartea.
18 În cazul în care doi oameni se vor certa şi unul îl va lovi pe celălalt cu o piatră sau cu pumnul[e], iar acesta din urmă nu va muri, ci va fi nevoit să stea la pat, 19 cel care l-a lovit să nu fie pedepsit, deoarece rănitul va putea să se ridice după o vreme şi să umble afară cu ajutorul toiagului lui; va trebui însă să-l despăgubească pe cel rănit pentru tot timpul pierdut şi să-l îngrijească până când acesta se va vindeca.
20 Dacă un stăpân va lovi cu băţul un sclav sau o sclavă, iar unul din aceştia va muri pe loc, stăpânul va trebui să fie pedepsit, 21 dar dacă sclavul îşi revine după o zi sau două, stăpânul să nu fie pedepsit, căci este argintul său.
22 Dacă se vor lupta doi oameni şi vor lovi o femeie însărcinată, făcând-o să nască înainte de vreme[f], fără nici o altă nenorocire, cel responsabil trebuie să fie pedepsit aşa cum cere soţul femeii, plătind atât cât au hotărât judecătorii. 23 Dar, dacă se va întâmpla vreo nenorocire, vei da viaţă pentru viaţă, 24 ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior, 25 arsură pentru arsură, rană pentru rană şi vânătaie pentru vânătaie.
26 Dacă un stăpân va lovi ochiul vreunui sclav sau al vreunei sclave şi-l face pe acesta sau pe aceasta să-şi piardă ochiul, sclavul, respectiv sclava, să fie lăsaţi să plece liberi ca despăgubire pentru ochi. 27 Dacă stăpânul va face să cadă un dinte de-al vreunui sclav sau de-al vreunei sclave, sclavul, respectiv sclava, să fie eliberaţi ca despăgubire pentru dinte.
28 Dacă un bou va împunge şi va omorî un bărbat sau o femeie, boul să fie omorât cu pietre, carnea să nu i se mănânce, iar proprietarul boului să nu fie pedepsit. 29 Dar, dacă se ştia că boul obişnuieşte să împungă şi proprietarul său a fost avertizat, însă nu l-a închis, atunci, în momentul în care boul va omorî un bărbat sau o femeie, acesta să fie omorât cu pietre, iar proprietarul său să fie pedepsit cu moartea. 30 Dacă proprietarului i se va cere un preţ de răscumpărare, el să plătească tot ce i se va cere pentru răscumpărarea vieţii lui.
31 Dacă boul va împunge un băiat sau o fată, proprietarului i se va cere după aceeaşi lege. 32 Dacă boul va împunge un sclav sau o sclavă, proprietarul să plătească stăpânului sclavilor treizeci de şecheli[g] de argint, iar boul să fie omorât cu pietre.
33 Dacă un om va face o groapă şi nu o va acoperi, iar un bou sau un măgar va cădea în ea, 34 cel ce a făcut groapa va trebui să-l despăgubească cu argint pe proprietarul animalelor moarte, iar acestea să-i rămână celui dintâi.
35 Dacă boul unui om va împunge boul altuia şi cel din urmă moare, atunci proprietarii lor vor trebui să vândă boul viu, să împartă argintul şi să împartă şi boul mort. 36 Dar, dacă se ştia că boul obişnuieşte să împungă şi proprietarul său nu l-a închis, atunci proprietarul să dea un bou viu în schimbul boului mort, iar boul mort să-i rămână lui.
Legi privind proprietatea
22 Dacă un om fură un bou sau o oaie şi taie animalul sau îl vinde, să restituie cinci boi pentru fiecare bou furat şi patru oi pentru fiecare oaie.
2 Dacă hoţul este prins spărgând şi este lovit, iar în cele din urmă moare, cel care l-a lovit nu va fi vinovat de moartea lui. 3 Dar, dacă primeşte lovitura după răsăritul soarelui, atunci cel care l-a lovit va fi vinovat de moartea sa.
Hoţul prins trebuie să restituie ceea ce este dator să dea; dacă nu are ce să dea, să fie vândut ca sclav pentru a plăti ceea ce a furat.
4 Când animalul – fie el bou, măgar sau oaie – este găsit viu în proprietatea hoţului, acesta să plătească dublu.
5 Dacă un om îşi lasă turma să pască într-un ogor sau într-o vie ori îşi lasă vitele să facă stricăciuni în ogorul altuia, să dea ca despăgubire din ce are mai bun în ogorul sau în via sa.
6 Dacă izbucneşte un foc care cuprinde spinii şi incendiază grânele adunate în snopi, grânele aflate încă în picioare sau întreg ogorul, cel ce a aprins focul să plătească întreaga despăgubire.
7 Dacă un om încredinţează semenului său argint sau bunuri spre păstrare şi acestea sunt furate din casa celui din urmă, dacă este prins, hoţul trebuie să plătească dublu. 8 Dacă hoţul nu este prins, stăpânul casei să fie cercetat de judecători[h], ca să se vadă dacă nu cumva şi-a însuşit el bunurile semenului său. 9 În orice dispută cu privire la vreun bou, măgar, îmbrăcăminte sau orice altă pierdere despre care una din părţi spune: ‘Este a mea’, cauza ambelor părţi să fie cercetată de judecători; cel pe care-l vor condamna judecătorii[i] să plătească celuilalt dublu.
10 Când cineva încredinţează altcuiva un măgar, un bou, o oaie sau orice alt animal spre păstrare şi animalul moare, este vătămat sau este luat de la el fără să vadă cineva, 11 să se facă un jurământ în Numele Domnului între cele două părţi. Cel căruia i se încredinţase animalul va mărturisi că n-a pus mâna pe bunurile celuilalt; stăpânul va accepta jurământul şi celălalt nu va fi dator să-i restituie nimic. 12 Dacă animalul a fost furat de la el, trebuie să-l restituie stăpânului. 13 Dacă a fost sfâşiat de fiare, hoitul animalului să fie adus ca dovadă, iar cel căruia i-a fost încredinţat nu va trebui să restituie nimic pentru rămăşiţele sfâşiate.
14 Când cineva împrumută un animal de la semenul său, iar animalul se loveşte sau moare în lipsa stăpânului, cel ce l-a împrumutat va trebui să-l înlocuiască. 15 Dacă stăpânul a fost de faţă, nu va trebui să-l înlocuiască; dacă animalul a fost închiriat, preţul chiriei va acoperi pierderea.
Legi privind relaţiile sociale şi respectul faţă de Dumnezeu
16 Dacă un om înşală o fecioară care nu este logodită şi se culcă cu ea, va trebui să-i plătească zestrea şi să o ia de soţie. 17 Dacă tatăl ei refuză să i-o dea de soţie, el îi va plăti în argint preţul zestrei unei fecioare.
18 Pe vrăjitoare să n-o laşi să trăiască.
19 Oricine se culcă cu un animal să fie imediat pedepsit cu moartea.
20 Oricine aduce jertfe zeilor, şi nu Domnului, să fie nimicit[j].
21 Să nu-l asupreşti pe străin şi să nu-i faci rău, pentru că şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului.
22 Să nu îi asupreşti pe văduvă sau pe orfan. 23 Dacă îi asupreşti şi ei strigă la Mine după ajutor, Eu le voi asculta strigătul; 24 mânia Mea se va aprinde şi vă voi omorî cu sabia, soţiile voastre vor ajunge văduve, iar copiii voştri, orfani.
25 Dacă împrumuţi argint vreunuia din poporul Meu care este în nevoie, să nu te porţi cu el ca un cămătar şi să nu ceri de la el dobândă. 26 Dacă iei haina semenului tău drept garanţie, să i-o dai înapoi înainte de apusul soarelui, 27 căci este singura lui învelitoare, este mantaua cu care îşi înveleşte trupul. Altfel, cu ce se va culca? Dacă semenul tău strigă către Mine, Eu îl voi asculta, căci sunt milostiv.
28 Să nu-L huleşti pe Dumnezeu[k] şi să nu-l blestemi pe conducătorul poporului tău.
29 Să nu întârzii să-Mi aduci jertfe din pârga secerişului tău şi a viei tale.[l] De asemenea, să-Mi dai pe întâiul născut dintre fiii tăi. 30 Să faci la fel cu boii şi cu oile tale: şapte zile să rămână cu mama sa, iar în a opta zi să Mi-l dai Mie.
31 Să-Mi fiţi nişte oameni sfinţi. Să nu mâncaţi nici un fel de carne sfâşiată de fiare pe câmp, ci s-o aruncaţi la câini.
Despre divorţ
19 După ce a terminat de rostit aceste cuvinte, Isus a plecat din Galileea şi a venit în regiunea Iudeii, dincolo de Iordan. 2 L-au urmat mulţimi mari de oameni şi acolo El i-a vindecat pe cei bolnavi.
3 Nişte farisei au venit la El, ca să-L pună la încercare, şi L-au întrebat:
– Are voie un bărbat să divorţeze de soţia lui din orice motiv?
4 Isus le-a răspuns:
– Oare n-aţi citit că de la început Creatorul „i-a făcut bărbat şi femeie“[a]? 5 Şi apoi a zis: „De aceea bărbatul îşi va lăsa tatăl şi mama şi se va uni cu soţia lui, iar cei doi vor deveni un singur trup“[b]. 6 Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup! Deci ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă!
7 Ei au zis:
– Atunci de ce a poruncit Moise ca bărbatul să-i dea soţiei o carte de despărţire şi s-o lase să plece?
8 Isus le-a răspuns:
– Din cauza inimilor voastre împietrite v-a dat voie Moise să vă lăsaţi soţiile, însă la început nu a fost aşa. 9 Eu însă vă spun că cel ce divorţează de soţia lui, în afară de cazul în care este vorba de adulter, şi se căsătoreşte cu altcineva comite adulter.
10 Ucenicii I-au zis:
– Dacă astfel stau lucrurile cu soţul şi soţia, nu merită să te căsătoreşti!
11 Dar El le-a răspuns:
– Nu toţi pot primi cuvântul acesta, ci numai aceia cărora le-a fost dat. 12 Căci există eunuci care s-au născut aşa din pântecele mamei lor, există eunuci care au fost făcuţi eunuci de către oameni şi există eunuci care s-au făcut eunuci[c] de dragul Împărăţiei Cerurilor. Cel ce poate să primească cuvântul acesta, să-l primească!
Isus şi copilaşii
13 Atunci au fost aduşi la El nişte copilaşi, ca să-Şi pună mâinile peste ei şi să se roage pentru ei, dar ucenicii i-au mustrat pe cei care i-au adus. 14 Isus însă le-a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, pentru că Împărăţia Cerurilor este a celor ca ei!“ 15 Apoi Şi-a pus mâinile peste ei şi a plecat de acolo.
Isus şi tânărul bogat
16 Şi iată că un om a venit la El şi L-a întrebat:
– Învăţătorule, ce lucru bun să fac, ca să am viaţă veşnică?
17 Isus i-a răspuns:
– De ce Mă întrebi despre „ce lucru bun“? Cel Ce este bun este Unul singur! Dar dacă vrei să intri în viaţă, împlineşte poruncile!
18 – Care? L-a întrebat acesta.
Isus i-a răspuns:
– „Să nu ucizi“, „Să nu comiţi adulter“, „Să nu furi“, „Să nu depui mărturie falsă“, 19 „Cinsteşte-i pe tatăl tău şi pe mama ta“[d] şi „Să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi“[e].
20 Tânărul I-a spus:
– Pe toate acestea le-am împlinit. Ce-mi mai lipseşte?
21 Isus i-a răspuns:
– Dacă vrei să fii desăvârşit, du-te, vinde-ţi averile şi dă săracilor, şi vei avea astfel o comoară în ceruri. Apoi vino, urmează-Mă!
22 Când a auzit cuvintele acestea, tânărul a plecat întristat, pentru că avea multe posesiuni.
23 Isus le-a zis ucenicilor Săi:
– Adevărat vă spun că cu greu va intra cel bogat în Împărăţia Cerurilor! 24 Şi vă mai spun că este mai uşor să treacă o cămilă prin urechea acului, decât să intre cel bogat în Împărăţia lui Dumnezeu!
25 Când au auzit lucrul acesta, ucenicii au rămas foarte uimiţi şi s-au întrebat: „Atunci cine poate fi mântuit?“
26 Isus i-a privit ţintă şi le-a zis:
– Lucrul acesta este imposibil pentru oameni, dar pentru Dumnezeu toate lucrurile sunt posibile.
27 Atunci Petru I-a zis:
– Iată, noi am lăsat totul şi Te-am urmat. Noi ce vom avea?
28 Isus le-a zis:
– Adevărat vă spun că la reînnoirea tuturor lucrurilor, când Fiul Omului va sta pe tronul slavei Sale, voi, cei care M-aţi urmat, veţi sta, de asemenea, pe douăsprezece tronuri şi le veţi judeca pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.
29 Şi oricine îşi lasă case sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă[f], sau copii, sau ogoare de dragul Numelui Meu, va primi de o sută de ori mai mult şi va moşteni viaţa veşnică. 30 Dar mulţi dintre cei dintâi vor fi cei din urmă, iar cei din urmă vor fi cei dintâi.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.