Old/New Testament
Formarea şi răspândirea neamurilor pe pământ
10 Aceasta este genealogia[a] fiilor lui Noe – Sem, Ham şi Iafet – şi aceştia au fost fiii care li s-au născut după potop.
Iafetiţii
2 Fiii[b] lui Iafet au fost: Gomer, Magog, Madai, Iavan, Tubal, Meşek şi Tiras.
3 Fiii lui Gomer au fost: Aşchenaz, Rifat şi Togarma.
4 Fiii lui Iavan au fost: Elişa, Tarşiş, Chitim şi Dodanim[c]. 5 Din aceştia s-au răspândit în teritoriile lor neamurile de pe coastă, fiecare neam având limba lui şi fiind organizat pe clanuri în propriul său teritoriu.
Hamiţii
6 Fiii lui Ham au fost: Cuş, Miţrayim[d], Put şi Canaan.
7 Fiii lui Cuş au fost: Seba, Havila, Sabta, Rama şi Sabteca.
Fiii lui Rama au fost: Şeba şi Dedan.
8 Lui Cuş[e] i s-a născut Nimrod; acesta a ajuns un om puternic pe pământ. 9 El a fost un vânător puternic înaintea Domnului; de aceea se spune: „Ca Nimrod, vânător puternic înaintea Domnului.“ 10 Primele centre ale regatului său au fost: Babel, Erec, Akkad şi Calne[f], în ţara Şinar[g]. 11 Din acea ţară, el s-a dus în Asur[h] şi a construit Ninive, Rehobot-Ir, Calah 12 şi Resen, care este între Ninive şi Calah; aceasta este cetatea cea mare.
13 Din Miţrayim provin ludiţii, anamiţii, lehabiţii, naftuhiţii,
14 patrusiţii, casluhiţii şi caftoriţii;
din casluhiţi provin filistenii.
15 Lui Canaan i s-a născut Sidon, întâiul său născut, şi Het;
16 din el provin şi iebusiţii, amoriţii, ghirgasiţii,
17 hiviţii, archiţii, siniţii,
18 arvadiţii, ţemariţii şi hamatiţii.
După aceea clanurile canaaniţilor s-au răspândit, 19 iar hotarele lor se întindeau de la Sidon spre Gherar, până la Gaza şi apoi spre Sodoma, Gomora, Adma şi Ţeboim, până la Laşa.
20 Aceştia au fost urmaşii lui Ham, potrivit clanurilor lor, după limbile lor, în ţările şi în cadrul neamurilor lor.
Semiţii
21 I s-au născut fii şi lui Sem, fratele mai mare al lui Iafet[i]; Sem a fost strămoşul tuturor fiilor lui Eber.
22 Fiii lui Sem au fost: Elam, Asur, Arpahşad, Lud şi Aram.
23 Fiii lui Aram au fost: Uţ, Hul, Gheter şi Maş[j].
24 Lui Arpahşad i s-a născut Şelah, iar lui Şelah[k] i s-a născut Eber.
25 Lui Eber i s-au născut doi fii: numele unuia era Peleg[l], pentru că în timpul vieţii lui a fost împărţit pământul, iar numele fratelui său era Ioktan.
26 Lui Ioktan i s-au născut Almodad, Şelef, Haţar-Mavet, Iarah,
27 Hadoram, Uzal, Dikla,
28 Obal, Abimael, Şeba,
29 Ofir, Havila şi Iobab.
Toţi aceştia au fost fiii lui Ioktan. 30 Regiunea în care locuiau se întindea de la Meşa spre Sefar, muntele de la răsărit. 31 Aceştia au fost urmaşii lui Sem, potrivit clanurilor lor, după limbile lor, în ţările şi în cadrul neamurilor lor.
32 Acestea au fost clanurile fiilor lui Noe, potrivit urmaşilor lor, în cadrul neamurilor lor; din ei s-au răspândit neamurile pe pământ, după potop.
Turnul Babel
11 Tot pământul vorbea o singură limbă şi folosea aceleaşi cuvinte. 2 Venind dinspre răsărit[m], oamenii au găsit o câmpie în ţara Şinar[n] şi s-au aşezat acolo. 3 Ei şi-au spus unul altuia: „Haideţi să facem cărămizi şi să le ardem bine.“ Ei foloseau cărămizi în loc de pietre şi smoală în loc de mortar. 4 Apoi au zis: „Haidem să ne construim o cetate şi un turn cu vârful până la cer şi să ne facem un nume, altfel vom fi împrăştiaţi pe tot pământul.“
5 Domnul S-a coborât să vadă cetatea şi turnul pe care oamenii le construiau. 6 Domnul a zis: „Ei sunt un singur popor, toţi au aceeaşi limbă, iar acesta este doar începutul a ceea ce vor să facă; nimic din ceea ce şi-au propus să facă nu va fi imposibil pentru ei. 7 Haidem să Ne coborâm şi să le încurcăm acolo limba, pentru ca ei să nu-şi mai înţeleagă limba unul altuia.“ 8 Astfel, Domnul i-a împrăştiat de acolo pe tot pământul, iar ei au încetat să mai construiască cetatea. 9 De aceea cetatea a fost numită Babel[o], pentru că acolo Domnul a încurcat limba întregului pământ şi apoi i-a împrăştiat pe tot pământul.
Urmaşii lui Sem până la Avram
10 Aceasta este genealogia[p] lui Sem.
La vârsta de o sută de ani, la doi ani după potop, lui Sem i s-a născut Arpahşad. 11 După naşterea lui Arpahşad, Sem a mai trăit cinci sute de ani şi i s-au mai născut şi alţi copii: fii şi fiice.
12 La vârsta de treizeci şi cinci de ani, lui Arpahşad i s-a născut Şelah. 13 După naşterea lui Şelah, Arpahşad a mai trăit patru sute trei ani şi i s-au mai născut şi alţi copii: fii şi fiice.[q]
14 La vârsta de treizeci de ani, lui Şelah i s-a născut Eber. 15 După naşterea lui Eber, Şelah a mai trăit patru sute trei ani şi i s-au mai născut şi alţi copii: fii şi fiice.
16 La vârsta de treizeci şi patru de ani, lui Eber i s-a născut Peleg. 17 După naşterea lui Peleg, Eber a mai trăit patru sute treizeci de ani şi i s-au mai născut şi alţi copii: fii şi fiice.
18 La vârsta de treizeci de ani, lui Peleg i s-a născut Reu. 19 După naşterea lui Reu, Peleg a mai trăit două sute nouă ani şi i s-au mai născut şi alţi copii: fii şi fiice.
20 La vârsta de treizeci şi doi de ani, lui Reu i s-a născut Serug. 21 După naşterea lui Serug, Reu a mai trăit două sute şapte ani şi i s-au mai născut şi alţi copii: fii şi fiice.
22 La vârsta de treizeci de ani, lui Serug i s-a născut Nahor. 23 După naşterea lui Nahor, Serug a mai trăit două sute de ani şi i s-au mai născut şi alţi copii: fii şi fiice.
24 La vârsta de douăzeci şi nouă de ani, lui Nahor i s-a născut Terah. 25 După naşterea lui Terah, Nahor a mai trăit o sută nouăsprezece ani şi i s-au mai născut şi alţi copii: fii şi fiice.
26 La vârsta de şaptezeci de ani, lui Terah i s-au născut Avram, Nahor şi Haran.
27 Aceasta este genealogia[r] lui Terah: Terah a fost tatăl lui Avram, Nahor şi Haran. Haran a fost tatăl lui Lot.
28 Haran a murit înaintea tatălui său, Terah, în ţara în care s-a născut, în Ur din Caldeea. 29 Avram şi Nahor şi-au luat soţii. Numele soţiei lui Avram era Sarai, iar numele soţiei lui Nahor era Milca. Ea era fiica lui Haran, tatăl Milcăi şi al Iscăi. 30 Sarai era stearpă; ea nu avea copii.
31 Terah i-a luat pe fiul său Avram şi pe nepotul său Lot, fiul lui Haran, precum şi pe Sarai, nora sa şi soţia fiului său Avram, şi au ieşit împreună din Ur, din Caldeea, ca să meargă în Canaan; dar când au ajuns în Haran, s-au aşezat acolo. 32 Terah a trăit două sute cinci ani, apoi a murit în Haran.
Chemarea lui Avram
12 Domnul îi zisese lui Avram: „Ieşi din ţara ta, dintre rudeniile tale şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta! 2 Te voi face un neam mare şi te voi binecuvânta; voi face numele tău mare, iar tu vei fi o binecuvântare. 3 Îi voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta, dar îl voi blestema pe cel ce te va blestema. Prin tine vor fi binecuvântate toate familiile[s] pământului!“ 4 Avram a plecat, aşa cum îi spusese Domnul, iar Lot a mers împreună cu el. Avram avea şaptezeci şi cinci de ani când a plecat din Haran. 5 El a luat-o pe soţia sa, Sarai, şi pe nepotul său Lot, toate bunurile pe care ei le-au adunat şi sclavii pe care i-au dobândit în Haran, au plecat spre Canaan şi au ajuns acolo. 6 Avram a călătorit prin ţară până la terebintul lui More din Şehem. Pe atunci canaaniţii se aflau în ţară. 7 Domnul i S-a arătat lui Avram şi i-a zis: „Seminţei tale[t] îi voi da această ţară!“ Avram a zidit acolo un altar Domnului Care i Se arătase. 8 De acolo a pornit spre munte, la răsărit de Betel şi şi-a întins cortul, având Betelul la apus, iar Ai la răsărit. El a zidit acolo un altar Domnului şi a chemat Numele Domnului. 9 Apoi Avram a călătorit în continuare spre Neghev[u].
Avram în Egipt
10 A venit o foamete în ţară şi, pentru că foametea era grea, Avram s-a dus în Egipt ca să locuiască acolo pentru o vreme. 11 Când era aproape de a intra în Egipt, Avram i-a zis soţiei sale, Sarai: „Ştiu că eşti o femeie frumoasă. 12 Când te vor vedea egiptenii şi îşi vor da seama că eşti soţia mea, pe mine mă vor omorî, iar pe tine te vor lăsa în viaţă. 13 Spune că eşti sora mea, ca să-mi meargă bine din cauza ta şi viaţa să-mi fie cruţată datorită ţie.“ 14 Când Avram a intrat în Egipt, egiptenii au văzut că Sarai era foarte frumoasă. 15 Demnitarii lui Faraon[v] au văzut-o, i-au lăudat-o, iar ea a fost adusă în familia lui. 16 Faraon l-a tratat bine pe Avram datorită ei şi i-a dat oi, boi, măgari, măgăriţe, sclavi, sclave şi cămile. 17 Dar Domnul l-a lovit cu urgii pe Faraon şi familia lui din cauza lui Sarai, soţia lui Avram. 18 Atunci Faraon l-a chemat pe Avram şi l-a întrebat: „De ce mi-ai făcut una ca asta? De ce nu mi-ai spus că ea este soţia ta? 19 De ce ai pretins că este sora ta, iar eu am luat-o de soţie? Ia-ţi soţia şi du-te!“ 20 Faraon le-a dat porunci oamenilor săi cu privire la Avram, iar aceştia l-au izgonit împreună cu soţia lui şi cu tot ce avea.
Ispitirile lui Isus
4 Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavolul[a]. 2 Isus a postit timp de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi[b] şi apoi a flămânzit. 3 Atunci ispititorul s-a apropiat de El şi I-a zis:
– Dacă[c] eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca aceste pietre să devină pâini!
4 Însă Isus i-a răspuns:
– Este scris:
„Omul nu trăieşte numai cu pâine,
ci cu orice cuvânt
care iese din gura lui Dumnezeu“[d].
5 Atunci diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus să stea pe streaşina Templului 6 şi I-a zis:
– Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, căci este scris:
„El le va porunci îngerilor Săi cu privire la Tine“
şi
„Ei Te vor purta pe braţele lor,
ca nu cumva să-Ţi loveşti piciorul de vreo piatră!“[e]
7 Isus i-a răspuns:
– De asemenea este scris: „Să nu-L ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău!“[f]
8 Diavolul L-a mai dus pe un munte foarte înalt şi I-a arătat toate regatele lumii şi splendoarea lor. 9 Apoi I-a zis:
– Toate acestea Ţi le voi da Ţie dacă te vei prosterna şi mi te vei închina.
10 Atunci Isus i-a răspuns:
– Pleacă, Satan, căci este scris:
„Domnului, Dumnezeul tău, să te închini
şi numai Lui să-I slujeşti!“[g]
11 Atunci diavolul a plecat de la El. Şi iată că nişte îngeri au venit să-I slujească.
Începutul lucrării lui Isus în Galileea
12 Când a auzit Isus că Ioan fusese închis, a plecat în Galileea. 13 A părăsit Nazaretul şi S-a dus să locuiască în Capernaum, lângă mare[h], în ţinutul lui Zabulon şi al lui Neftali, 14 ca să se împlinească ce a fost spus prin profetul Isaia, care zice:
15 „Ţinut al lui Zabulon şi ţinut al lui Neftali,
calea spre mare[i], dincolo de Iordan,
Galileea neamurilor!
16 Poporul care locuia în întuneric
a văzut o mare lumină!
Peste cei ce locuiau în ţara umbrei morţii
a răsărit o lumină!“[j]
17 De atunci încolo, Isus a început să predice şi să zică: „Pocăiţi-vă, pentru că Împărăţia Cerurilor este aproape!“
Chemarea primilor apostoli
18 În timp ce mergea pe malul Mării Galileii, Isus a văzut doi fraţi, pe Simon, zis Petru, şi pe Andrei, fratele lui, care aruncau un năvod în mare, căci erau pescari. 19 El le-a zis: „Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni!“ 20 Ei şi-au lăsat imediat năvoadele şi L-au urmat.
21 Mergând mai departe de acolo, El a văzut alţi doi fraţi: pe Iacov, fiul lui Zebedei, şi pe Ioan, fratele lui, care erau într-o barcă împreună cu Zebedei, tatăl lor, şi îşi cârpeau năvoadele. Isus i-a chemat, 22 iar ei au lăsat imediat barca şi pe tatăl lor şi L-au urmat.
Isus vindecă bolnavii
23 Isus călătorea prin toată Galileea, dând învăţătură în sinagogile[k] lor, predicând Evanghelia[l] Împărăţiei şi vindecând orice boală şi orice neputinţă care erau în popor. 24 Vestea despre El s-a răspândit în toată Siria[m]. Oamenii îi aduceau la El pe toţi cei ce sufereau de diferite boli sau dureri, pe cei demoniaci, pe cei epileptici[n] şi pe cei paralizaţi, iar El îi vindeca. 25 Îl urmau mulţimi mari de oameni din Galileea, din Decapolis[o], din Ierusalim, din Iudeea şi de dincolo de Iordan.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.