Old/New Testament

Mana şi prepeliţele

16 Întreaga adunare a israeliţilor a plecat de la Elim şi a ajuns în pustia Sin, care este între Elim şi Sinai, în ziua a cincisprezecea a lunii a doua, după ce a ieşit din ţara Egiptului. ² În pustie, întreaga adunare a israeliţilor a cârtit împotriva lui Moise şi a lui Aaron. ³ Israeliţii le-au zis: „O, de-am fi fost omorâţi de mâna Domnului în ţara Egiptului! Cel puţin acolo stăteam lângă oalele de carne şi mâncam pâine din belşug. Ne-aţi adus aici, în pustia aceasta, ca să faceţi să moară de foame toată mulţimea aceasta!“

⁴ Atunci Domnul i-a zis lui Moise: „Voi face să plouă pâine din cer; în fiecare zi poporul să iasă şi să adune pâine pentru ziua aceea. În acea zi, îi voi pune la încercare ca să văd dacă vor trăi după Legea Mea sau nu. ⁵ În ziua a şasea să pregătească ce au adunat, într-o cantitate dublă faţă de ce au adunat în fiecare zi.“

⁶ Moise şi Aaron le-au zis tuturor israeliţilor: „În seara aceasta veţi şti că Domnul v-a scos din ţara Egiptului, ⁷ iar dimineaţă veţi vedea slava Domnului, pentru că El aude cârtirile voastre împotriva Lui. Căci cine suntem noi, ca să vă plângeţi împotriva noastră?“ ⁸ Moise a mai zis: „Veţi şti că a fost Domnul, atunci când, seara, vă va da carne, iar dimineaţa – pâine din belşug, pentru că Domnul v-a auzit cârtirile pe care le-aţi rostit împotriva Lui, căci noi nu suntem nimic; cârtirile voastre nu sunt împotriva noastră, ci împotriva Domnului.“

⁹ După aceea, Moise i-a zis lui Aaron: „Spune întregii adunări a israeliţilor: «Apropiaţi-vă de Domnul, căci El a auzit cârtirile voastre.»“ ¹⁰ În timp ce Aaron vorbea întregii adunări, ei s-au uitat înspre pustie şi slava Domnului s-a arătat în nor. ¹¹ Domnul i-a vorbit lui Moise astfel: ¹² „Am auzit cârtirile israeliţilor; de aceea spune-le: «Între cele două seri^[a] veţi avea carne, iar dimineaţa – pâine din belşug; atunci veţi şti că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.»“ ¹³ Seara au venit nişte prepeliţe care au acoperit tabăra; dimineaţa, în jurul taberei, se afla un strat de rouă. ¹⁴ Când stratul de rouă s-a ridicat, pe suprafaţa pustiei au rămas nişte boabe mici, ca boabele de gheaţă pe pământ. ¹⁵ Când le-au văzut, neştiind ce sunt, israeliţii şi-au zis unii altora: „Oare ce sunt acestea?“ Moise le-a zis: „Este pâinea pe care Domnul v-a dat-o s-o mâncaţi. ¹⁶ Domnul a poruncit ca fiecare om să adune cât îi trebuie pentru hrană şi anume un omer^[b] de fiecare persoană, după numărul celor din cortul lui. Să adunaţi pentru fiecare persoană din cortul vostru.“ ¹⁷ Israeliţii au făcut astfel: unii au adunat mai mult, alţii mai puţin. ¹⁸ După ce au măsurat-o cu omerul, au văzut că celui ce a adunat mai mult nu i-a rămas în plus, iar cel ce a adunat mai puţin nu a dus lipsă; fiecare om a adunat după nevoile lui. ¹⁹ Deşi Moise le-a zis să nu lase nimic din ea până dimineaţa, ²⁰ ei nu l-au ascultat; unii au lăsat o parte din ea până dimineaţa, astfel că aceasta a făcut viermi şi s-a împuţit, iar Moise s-a mâniat pe ei. ²¹ În fiecare dimineaţă israeliţii adunau după cum aveau nevoie. Când soarele era fierbinte, pâinea se topea. ²² În ziua a şasea ei au adunat de două ori mai mult, doi omeri^[c] pentru fiecare persoană. Când toţi conducătorii adunării au venit şi i-au spus acest lucru lui Moise, ²³ el le-a răspuns: „Domnul a poruncit astfel: «Mâine este o zi de odihnă, un Sabat sfânt pentru Domnul; coaceţi ce aveţi de copt, fierbeţi ce aveţi de fiert şi tot ce vă rămâne păstraţi până dimineaţa.»“ ²⁴ Ei au păstrat-o aşa cum a poruncit Moise; ea nu s-a împuţit şi n-a făcut viermi. ²⁵ Moise le-a zis: „Mâncaţi-o azi, pentru că azi este Sabatul Domnului; azi nu veţi găsi pâine pe câmp. ²⁶ S-o adunaţi timp de şase zile, căci în a şaptea zi, Sabatul, ea nu va fi.“ ²⁷ În ziua a şaptea însă unii oameni din popor au ieşit să adune pâine, dar n-au găsit nimic. ²⁸ Domnul i-a zis lui Moise: „Până când veţi refuza să păziţi poruncile şi legile Mele? ²⁹ Ştiţi că Domnul v-a dat Sabatul şi de aceea în a şasea zi vă dă hrană pentru două zile. Orice om să rămână acolo unde este. Nici unul să nu iasă din locul său în ziua a şaptea.“ ³⁰ Şi astfel, în ziua a şaptea poporul s-a odihnit. ³¹ Casa lui Israel a numit pâinea venită din cer „mană“^[d]; ea era albă, ca bobul de coriandru, iar la gust era ca o turtă cu miere.

³² Moise le-a zis: „Iată ce a poruncit Domnul: «Puneţi deoparte un omer de mană, ca să fie păstrat pentru toate generaţiile, pentru ca ei să vadă pâinea cu care v-am hrănit în pustie, când v-am scos din ţara Egiptului.»“ ³³ Moise i-a zis lui Aaron: „Ia un vas, pune în el un omer plin cu mană şi aşază-l înaintea Domnului ca să fie păstrat pentru urmaşii voştri.“ ³⁴ Aaron l-a pus înaintea Mărturiei ca să fie păstrat acolo, după cum îi poruncise Domnul lui Moise. ³⁵ Israeliţii au mâncat mană timp de patruzeci de ani, până au ajuns într-o ţară locuită; au mâncat mană până au ajuns la hotarul Canaanului. ³⁶ (Un omer este a zecea parte dintr-o efă^[e].)

Apa din stâncă şi victoria împotriva lui Amalek

17 Întreaga adunare a israeliţilor a plecat din pustia Sin, călătorind din loc în loc^[f], după cum le-a poruncit Domnul. Ei şi-au aşezat tabăra la Refidim; acolo nu era apă de băut pentru popor. ² Poporul s-a certat cu Moise şi i-a zis:

– Dă-ne apă să bem!

Moise le-a răspuns:

– De ce vă certaţi cu mine? De ce Îl ispitiţi pe Domnul?

³ Poporul stătea acolo însetat şi cârtea împotriva lui Moise, zicându-i:

– De ce ne-ai scos din Egipt? Ca să ne faci să murim aici de sete cu tot cu copii şi cu vite?

⁴ Moise a strigat către Domnul, zicându-I:

– Ce să fac cu acest popor? Sunt gata să mă omoare cu pietre!

⁵ Domnul i-a răspuns lui Moise:

– Du-te înaintea poporului şi ia cu tine pe câţiva din sfatul bătrânilor lui Israel; ia în mână toiagul cu care ai lovit Nilul şi du-te. ⁶ Eu voi sta acolo, înaintea ta, la stâncă, în Horeb. Loveşte stânca şi din ea va ieşi apă; astfel, poporul va putea să bea.

Moise a făcut întocmai înaintea sfatului bătrânilor lui Israel. ⁷ El a numit locul acela „Masa şi Meriba“^[g], pentru că acolo israeliţii s-au certat şi L­au testat pe Domnul, zicând: „Este oare Domnul cu noi sau nu?“

⁸ După aceea a venit Amalek şi s-a luptat cu Israel la Refidim. ⁹ Moise i-a zis lui Iosua: „Alege câţiva oameni dintre noi şi du-te să te lupţi cu Amalek. Mâine voi sta pe vârful dealului cu toiagul lui Dumnezeu în mână.“ ¹⁰ Iosua a făcut precum i-a zis Moise şi s-a luptat cu Amalek, în timp ce Moise, Aaron şi Hur s-au urcat pe vârful dealului. ¹¹ Când Moise îşi ţinea mâinile sus, Israel era mai tare; când el îşi lăsa mâinile jos, era mai tare Amalek. ¹² La un moment dat mâinile lui Moise au obosit; atunci Aaron şi Hur au luat o piatră, l­au aşezat pe ea, după care au început să-i sprijine mâinile, unul de-o parte, iar altul de cealaltă parte. Mâinile lui au rămas întinse până la apusul soarelui. ¹³ Şi Iosua l-a biruit cu ajutorul sabiei pe Amalek şi pe poporul acestuia. ¹⁴ Atunci Domnul i-a zis lui Moise: „Scrie lucrul acesta într-un sul ca o aducere-aminte şi citeşte-l în auzul lui Iosua: «Voi şterge pomenirea lui Amalek de sub ceruri.»“ ¹⁵ Moise a zidit un altar şi l-a numit „Domnul este steagul meu“^[h], ¹⁶ zicând: „Pentru că o mână s-a ridicat spre tronul Domnului,^[i] Domnul va purta război împotriva lui Amalek din generaţie în generaţie.“

Vizita lui Ietro şi organizarea juridică a poporului

18 Ietro, preotul din Midian, socrul lui Moise, a aflat tot ce făcuse Dumnezeu pentru Moise şi pentru poporul Său, Israel; a aflat cum l-a scos Domnul pe Israel din Egipt. ² Ietro a adus-o înapoi pe Sefora, soţia lui Moise, care fusese trimisă acasă. ³ I-a adus şi pe cei doi fii ai Seforei. Unul se numea Gherşom^[j] (căci Moise zisese: „Locuiesc ca străin într-o ţară străină“), ⁴ iar celălalt se numea Eliezer^[k] (căci Moise zisese: „Dumnezeul tatălui meu a fost ajutorul meu şi m-a scăpat de sabia lui Faraon“). ⁵ Ietro, socrul lui Moise, a venit în pustia unde aşezase Moise tabăra, lângă muntele lui Dumnezeu, aducându-i cu el pe fiii lui Moise şi pe soţia acestuia. ⁶ Ietro i-a trimis vorbă lui Moise, zicându-i: „Eu, socrul tău, Ietro, vin la tine cu soţia şi cu fiii ei.“ ⁷ Moise a ieşit să-l întâlnească pe socrul său; s-a plecat înaintea lui şi l-a sărutat. S-au întrebat unul pe celălalt de sănătate şi împreună au intrat în cort. ⁸ Apoi Moise i-a istorisit socrului său tot ceea ce le-a făcut Domnul lui Faraon şi egiptenilor de dragul lui Israel, toate greutăţile care veniseră peste ei pe drum şi cum i-a eliberat Domnul. ⁹ Ietro s-a bucurat pentru tot binele pe care Domnul îl făcuse lui Israel, scăpându-l din mâna egiptenilor. ¹⁰ Ietro a zis: „Binecuvântat să fie Domnul Care v-a scăpat din mâna egiptenilor şi a lui Faraon. ¹¹ Acum ştiu că Domnul este mai mare decât toţi zeii, căci în fiecare lucru în care ei s-au purtat cu trufie faţă de Israel, El a fost mai presus de ei.“^{[l] 12} Ietro, socrul lui Moise, a adus^[m] o ardere de tot şi jertfe lui Dumnezeu. Aaron a venit împreună cu toţi cei din sfatul bătrânilor lui Israel, ca să ia masa împreună cu socrul lui Moise, înaintea lui Dumnezeu.

¹³ În ziua următoare, Moise s-a aşezat ca să judece poporul şi poporul a stat în jurul lui de dimineaţa până seara. ¹⁴ Când socrul lui Moise a văzut tot ce făcea el pentru popor, l-a întrebat:

– Ce faci tu acolo pentru popor? De ce stai singur şi tot poporul stă în jurul tău de dimineaţa până seara?

¹⁵ Moise i-a răspuns socrului său:

– Pentru că poporul vine la mine să ceară sfatul lui Dumnezeu. ¹⁶ Când au vreo problemă, vin la mine ca să-i judec, iar eu le fac cunoscute poruncile şi legile lui Dumnezeu.

¹⁷ Socrul lui Moise i-a zis:

– Ceea ce faci tu nu este bine. ¹⁸ Te istoveşti singur şi istoveşti şi poporul care este cu tine. Sarcina este prea grea pentru tine, ca să o poţi purta singur. ¹⁹ Ascultă-mă: îţi voi da un sfat şi Dumnezeu va fi cu tine! Stai înaintea lui Dumnezeu pentru popor şi adu problemele înaintea Sa; ²⁰ învaţă-i poruncile şi legile şi arată-le calea pe care trebuie să meargă şi lucrurile pe care trebuie să le facă. ²¹ Caută oameni destoinici în popor, oameni care se tem de Dumnezeu, care sunt vrednici de încredere şi urăsc câştigul necinstit. Pune-i pe aceşti oameni conducători peste o mie, peste o sută, peste cincizeci şi peste zece oameni. ²² Ei să slujească ca judecători ai poporului în orice vreme; să aducă înaintea ta orice caz greu, însă cazurile uşoare să le judece ei înşişi. În felul acesta va fi mai uşor pentru tine şi ei vor duce povara împreună cu tine. ²³ Dacă vei face lucrul acesta şi dacă Dumnezeu îţi va porunci aşa, vei putea face faţă sarcinilor şi tot poporul va merge la locul lui în pace.

²⁴ Moise a ascultat de socrul său şi a făcut tot ceea ce acesta i-a zis. ²⁵ A ales oameni destoinici din tot Israelul şi i-a pus conducători peste popor: conducători peste o mie, peste o sută, peste cincizeci şi peste zece oameni. ²⁶ Ei judecau poporul tot timpul; cazurile grele i le aduceau lui Moise, iar cele uşoare le judecau ei înşişi. ²⁷ Apoi Moise şi-a lăsat socrul să plece în ţara lui.

Cel mai mare în Împărăţia Cerurilor

18 Chiar în ceasul acela ucenicii au venit la Isus şi L-au întrebat:

– Cine este cel mai mare în Împărăţia Cerurilor?

² Isus a chemat un copilaş, l-a pus să stea în mijlocul lor ³ şi le-a zis:

– Adevărat vă spun că, dacă nu vă schimbaţi şi nu deveniţi ca şi copilaşii, nu veţi intra niciodată în Împărăţia Cerurilor! ⁴ Prin urmare, oricine se smereşte ca acest copilaş este cel mai mare în Împărăţia Cerurilor. ⁵ Şi oricine primeşte un astfel de copilaş în Numele Meu, pe Mine Mă primeşte. ⁶ Dar dacă cineva îl face să păcătuiască pe vreunul dintre aceşti micuţi care cred în Mine, ar fi mai de folos pentru el să i se atârne de gât o piatră mare de moară şi să fie înecat în adâncul mării.

⁷ Vai de lumea aceasta, din cauza prilejurilor de păcătuire! Căci prilejurile de păcătuire vin în mod inevitabil, dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire! ⁸ Dacă mâna sau piciorul tău te fac să păcătuieşti, taie-le şi aruncă-le! Este mai bine pentru tine să intri în viaţă ciung sau şchiop, decât să ai două mâini sau două picioare şi să fii aruncat în focul veşnic! ⁹ Şi dacă ochiul tău te face să păcătuieşti, scoate-l şi aruncă-l! Este mai bine pentru tine să intri în viaţă cu un singur ochi, decât să ai amândoi ochii şi să fii aruncat în focul Gheenei^[a]!

Pilda cu oaia rătăcită

¹⁰ Vedeţi să nu cumva să-l dispreţuiţi pe vreunul dintre aceşti micuţi, căci vă spun că îngerii lor din ceruri văd întotdeauna faţa Tatălui Meu, Care este în ceruri! ¹¹ (Fiindcă Fiul Omului a venit să mântuiască ce era pierdut.)^[b]

¹² Ce părere aveţi? Dacă unui om care are o sută de oi i se rătăceşte una dintre ele, nu le lasă el oare pe celelalte nouăzeci şi nouă pe munţi şi se duce s-o caute pe cea rătăcită? ¹³ Şi dacă i se întâmplă să o găsească, adevărat vă spun că se bucură de ea mai mult decât de celelalte nouăzeci şi nouă, care nu s-au rătăcit! ¹⁴ Tot astfel, nu este voia Tatălui vostru din ceruri să piară vreunul dintre aceşti micuţi.

Dacă semenul tău păcătuieşte (împotriva ta)

¹⁵ Dacă fratele tău păcătuieşte (împotriva ta)^[c], du-te şi mustră-l doar între tine şi el. Dacă te ascultă, l-ai câştigat pe fratele tău. ¹⁶ Dar dacă nu te ascultă, mai ia cu tine una sau două persoane, pentru ca „orice vorbă să fie susţinută pe baza mărturiei a doi sau trei martori”^[d]. ¹⁷ Dacă nici de ei nu vrea să asculte, spune acest lucru bisericii^[e]. Dar dacă nici de biserică nu vrea să asculte, atunci să fie pentru tine ca unul dintre neamuri^[f] şi ca un colector de taxe.

¹⁸ Adevărat vă spun că orice veţi lega pe pământ va fi legat în cer şi orice veţi dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer.^[g]

¹⁹ Din nou, (adevărat)^[h] vă spun că, dacă doi dintre voi se înţeleg pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu, Care este în ceruri. ²⁰ Căci unde sunt adunaţi doi sau trei în Numele Meu, acolo, în mijlocul lor, sunt şi Eu!