Old/New Testament

7 Apoi Domnul i-a zis lui Noe: „Intră în arcă, tu şi toată familia ta, pentru că am văzut că, din această generaţie, doar tu eşti drept înaintea Mea. ² Ia cu tine şapte perechi din toate animalele curate, mascul şi femelă, şi câte o pereche din animalele necurate, mascul şi femelă. ³ Ia câte şapte perechi din păsările cerului, mascul şi femelă, ca să le păstrezi vie sămânţa pe pământ, ⁴ pentru că, peste şapte zile, voi trimite ploaie pe pământ timp de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi şi voi şterge de pe pământ toate vieţuitoarele pe care le-am făcut.“ ⁵ Noe a făcut toate aceste lucruri aşa cum i-a poruncit Domnul.

⁶ Noe avea şase sute de ani când au venit apele potopului pe pământ. ⁷ Noe a intrat în arcă împreună cu fiii săi, cu soţia sa şi cu soţiile fiilor săi, pentru ca să scape de apele potopului. ⁸ Dintre vitele curate şi necurate, dintre păsările şi toate animalele mici care mişună pe pământ^{[a] 9} au intrat în arca lui Noe două câte două, mascul şi femelă, aşa cum Dumnezeu i-a poruncit lui Noe. ¹⁰ După şapte zile, au venit pe pământ apele potopului. ¹¹ În al şase sutelea an al vieţii lui Noe, în a şaptesprezecea zi a lunii a doua, toate fântânile marelui adânc au ţâşnit, iar stăvilarele cerului s-au deschis. ¹² Ploaia a căzut pe pământ timp de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. ¹³ Noe, fiii săi, Sem, Ham şi Iafet, soţia sa, precum şi cele trei soţii ale fiilor săi au intrat în arcă în aceeaşi zi ¹⁴ şi împreună cu ei, toate vieţuitoarele potrivit felurilor lor, toate animalele potrivit felurilor lor, toate animalele mici care mişună pe pământ, potrivit felurilor lor şi toate păsările potrivit felurilor lor – toate păsările şi toate creaturile înaripate. ¹⁵ Dintre toate creaturile care au suflare de viaţă în ele, au intrat în arca lui Noe două câte două. ¹⁶ Animalele, mascul şi femelă dintre toate creaturile, au intrat în arca lui Noe, aşa cum Dumnezeu i-a poruncit acestuia; apoi Domnul l-a închis înăuntru.

¹⁷ Potopul a ţinut patruzeci de zile pe pământ; apele au crescut şi au înălţat arca, iar ea s-a ridicat cu mult deasupra pământului. ¹⁸ Apele s-au ridicat şi au crescut mult pe pământ, iar arca plutea deasupra apelor. ¹⁹ Apele s-au ridicat aşa de mult pe pământ, încât toţi munţii înalţi de sub cerul întreg au fost acoperiţi. ²⁰ Apele s-au ridicat deasupra munţilor, acoperindu-i cu aproape cincisprezece coţi^[b]. ²¹ Toate creaturile care mişunau pe pământ au pierit: păsări, vite, animale sălbatice, toate animalele mici care mişună pe pământ şi toţi oamenii. ²² Toate creaturile de pe uscat, care aveau în nări suflare de viaţă, au murit. ²³ Dumnezeu a şters de pe pământ toate vieţuitoarele: om şi vite, animale mici şi păsări ale văzduhului; toate au fost şterse de pe pământ. Doar Noe a rămas împreună cu cei care erau cu el în arcă. ²⁴ Apele au fost mari pe pământ timp de o sută cincizeci de zile.

8 Dumnezeu Şi-a adus aminte de Noe şi de toate vietăţile şi vitele care erau împreună cu el în arcă. Dumnezeu a făcut să sufle un vânt peste pământ, iar apele s-au potolit. ² Fântânile adâncului şi stăvilarele cerului au fost închise, iar ploaia din cer s-a oprit. ³ Apele au început să se retragă de pe pământ. La sfârşitul celor o sută cincizeci de zile, ele au scăzut, ⁴ iar în a şaptesprezecea zi a lunii a şaptea, arca s-a oprit pe munţii Ararat. ⁵ Apele au continuat să scadă până în luna a zecea, iar în ziua întâi a lunii a zecea, s-au văzut vârfurile munţilor.

⁶ După patruzeci de zile, Noe a deschis fereastra arcei pe care a făcut-o ⁷ şi a trimis afară un corb care a zburat încoace şi încolo, până când apele de pe pământ s-au uscat. ⁸ Apoi a trimis un porumbel ca să vadă dacă apele de pe pământ au scăzut; ⁹ dar porumbelul n-a găsit nici un loc unde să se aşeze, pentru că încă era apă pe tot pământul. De aceea el s-a întors la Noe în arcă, iar acesta şi-a întins mâna, l-a luat şi l-a adus la el în arcă. ¹⁰ El a mai aşteptat încă şapte zile şi apoi a trimis din nou porumbelul din arcă. ¹¹ Porumbelul s-a întors la el seara, iar în cioc avea o frunză de măslin ruptă de curând. Noe şi-a dat seama că apele de pe pământ scăzuseră. ¹² A mai aşteptat încă şapte zile, iar apoi a trimis din nou porumbelul, dar acesta nu s-a mai întors la el.

¹³ În anul şase sute unu al vieţii lui Noe, în prima zi a lunii întâi, pământul era uscat. Noe a ridicat învelitoarea arcei şi a văzut că pământul era uscat. ¹⁴ În a douăzeci şi şaptea zi a lunii a doua, pământul era uscat de tot. ¹⁵ Atunci Dumnezeu i-a spus lui Noe: ¹⁶ „Ieşi afară din arcă, tu, împreună cu soţia ta, cu fiii tăi şi cu soţiile acestora. ¹⁷ Scoate afară toate vieţuitoarele care sunt cu tine – păsările, animalele^[c], precum şi toate animalele mici care mişună pe pământ^[d] – pentru ca ele să se răspândească pe pământ, să fie roditoare şi să se înmulţească.“ ¹⁸ Astfel, Noe a ieşit din arcă împreună cu fiii săi, cu soţia sa şi cu soţiile fiilor săi. ¹⁹ De asemenea, toate vieţuitoarele, potrivit felurilor lor, toate animalele mici şi toate păsările, tot ce mişună pe pământ, au ieşit şi ele din arcă.

²⁰ Atunci Noe a zidit un altar Domnului, a luat din toate animalele curate şi din toate păsările curate şi le-a adus ca ardere de tot pe altar. ²¹ Domnul a simţit o aromă plăcută şi a zis în inima Lui: „Nu voi mai blestema niciodată pământul din cauza omului, chiar dacă^[e] înclinaţia minţii lui este înspre rău din tinereţe, şi nici nu voi mai distruge toate vieţuitoarele, aşa cum am făcut-o.

Legământul lui Dumnezeu cu Noe

9 Dumnezeu i-a binecuvântat pe Noe şi pe fiii săi şi le-a zis: „Fiţi roditori, înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul. ² Frica şi groaza de voi să fie peste toate vieţuitoarele pământului, peste păsările cerului, peste toate creaturile care mişună pe pământ şi peste toţi peştii mării. Ele vă sunt date în stăpânire. ³ Tot ce se mişcă şi are viaţă vă va fi hrană. Aşa cum v-am dat plantele verzi, acum vă dau totul. ⁴ Dar să nu mâncaţi carne cu viaţa ei, adică cu sânge.^{[f] 5} Pentru sângele vieţilor voastre voi cere socoteală; voi cere socoteală de la orice vietate. Iar din mâna omului, voi cere socoteală pentru viaţa semenului său.

⁷ Iar voi, fiţi roditori şi înmulţiţi-vă; răspândiţi-vă pe pământ şi înmulţiţi-vă pe el.“^[g]

⁸ Apoi Dumnezeu le-a spus lui Noe şi fiilor săi: ⁹ „Fac un legământ cu voi, cu urmaşii^[h] voştri ¹⁰ şi cu toate vieţuitoarele care au fost cu voi – păsările, vitele şi toate animalele sălbatice care au fost cu voi, toate cele care au ieşit din arcă – cu toate vieţuitoarele de pe pământ. ¹¹ Închei un legământ cu voi: niciodată nu vor mai fi distruse toate creaturile de apele vreunui potop şi niciodată nu va mai fi vreun potop care să distrugă pământul.“ ¹² Dumnezeu a mai zis: „Acesta este semnul legământului pe care îl fac cu voi şi cu toate vieţuitoarele care au fost cu voi, pentru toate generaţiile viitoare: ¹³ pun în nori curcubeul Meu; el va fi semnul legământului dintre Mine şi pământ. ¹⁴ Când voi aduce nori peste pământ, iar curcubeul se va vedea în nori, ¹⁵ Îmi voi aminti de legământul pe care l-am făcut cu voi şi cu toate vieţuitoarele de toate felurile. Apele nu vor mai deveni niciodată potop care să distrugă toate creaturile. ¹⁶ Când curcubeul va fi în nori, îl voi vedea şi Îmi voi aminti de legământul veşnic dintre Dumnezeu şi toate vieţuitoarele de toate felurile care sunt pe pământ.“ ¹⁷ Dumnezeu i-a zis lui Noe: „Acesta este semnul legământului pe care l-am făcut cu toate creaturile care sunt pe pământ.“

Fiii lui Noe

¹⁸ Fiii lui Noe, care au ieşit din arcă, au fost: Sem, Ham şi Iafet. Ham a fost tatăl lui Canaan. ¹⁹ Aceştia trei au fost fiii lui Noe şi din ei s-au răspândit oameni pe tot pământul.

²⁰ Noe a început să lucreze pământul şi a plantat o vie^[i]. ²¹ El a băut vin, s-a îmbătat şi s-a dezbrăcat în cortul său. ²² Ham, tatăl lui Canaan, a văzut goliciunea tatălui său şi le-a spus despre acest lucru celor doi fraţi ai săi de afară. ²³ Dar Sem şi Iafet au luat o haină, şi-au pus-o pe umeri, au intrat în cort mergând cu spatele şi au acoperit goliciunea tatălui lor; feţele lor erau întoarse, astfel încât ei n-au văzut goliciunea tatălui lor. ²⁴ Când Noe s-a trezit din beţie şi a aflat ce i-a făcut fiul său cel tânăr, ²⁵ a zis:

²⁶ Noe a mai zis:

²⁸ După potop Noe a mai trăit trei sute cincizeci de ani. ²⁹ Astfel, Noe a trăit în total nouă sute cincizeci de ani; apoi a murit.

Lucrarea lui Ioan Botezătorul

3 În acele zile, Ioan Botezătorul a venit în pustia Iudeii şi a început să predice. ² El spunea: „Pocăiţi-vă, pentru că Împărăţia Cerurilor^[a] este aproape!“ ³ El este acela despre care s-a vorbit prin profetul Isaia care zice:

⁴ Ioan purta o haină din păr de cămilă, iar în jurul mijlocului avea un brâu de piele. Hrana lui erau lăcustele şi mierea sălbatică.

⁵ Cei din Ierusalim, din toată Iudeea şi din toată regiunea Iordanului au început să vină la el ⁶ şi, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi de el în râul Iordan.

⁷ Dar când a văzut că mulţi farisei^[c] şi saduchei^[d] vin la botezul lui, Ioan le-a zis: „Pui de vipere, cine v-a arătat cum să fugiţi de pedeapsa care vine?! ⁸ Faceţi roade vrednice de pocăinţă! ⁹ Să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: «Îl avem ca tată pe Avraam!», căci vă spun că Dumnezeu poate să-i ridice lui Avraam copii chiar şi din pietrele acestea! ¹⁰ Toporul este pus deja la rădăcina copacilor! Prin urmare, orice pom care nu face roade bune este tăiat şi aruncat în foc. ¹¹ Eu vă botez cu^[e] apă spre pocăinţă, dar după Mine vine Cel Ce este mai puternic decât mine, Căruia eu nu sunt vrednic să-I duc sandalele! El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc. ¹² El Îşi are în mână furca de treierat; Îşi va curăţi aria de treierat şi Îşi va strânge grâul în hambar; pleava însă o va arde într-un foc care nu se stinge“.

Botezul lui Isus

¹³ Atunci Isus a venit din Galileea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el. ¹⁴ Însă Ioan încerca să-L oprească spunând:

– Eu am nevoie să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?

¹⁵ Isus i-a răspuns:

– Lasă să fie aşa acum, căci se cuvine să împlinim tot ce este drept.

Atunci Ioan a încuviinţat. ¹⁶ Imediat după ce a fost botezat, Isus a ieşit din apă. Şi iată că cerurile (Îi)^[f] erau deschise şi L-a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborând ca un porumbel şi venind peste El^[g]. ¹⁷ Şi din ceruri s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în Care-Mi găsesc plăcerea!“^[h]