Old/New Testament

Întâlnirea dintre Iacov şi Esau

33 La un moment dat, Iacov şi-a ridicat privirea şi l-a văzut pe Esau venind cu patru sute de bărbaţi. Atunci el şi-a împărţit copiii între Lea, Rahela şi cele două sclave. ² Le-a pus pe cele două sclave împreună cu copiii lor în faţă, apoi pe Lea împreună cu copiii ei, iar la urmă de tot pe Rahela cu Iosif. ³ El însuşi s-a aşezat înaintea lor şi s-a plecat până la pământ de şapte ori în timp ce se apropia de fratele său. ⁴ Dar Esau a alergat să-l întâmpine şi l-a îmbrăţişat; şi-a pus mâinile în jurul gâtului său, l-a sărutat, apoi au plâns împreună. ⁵ Când Esau şi-a ridicat privirea şi a văzut femeile şi copiii, a întrebat:

– Cine sunt aceştia care vin în urma ta?

– Sunt copiii cu care Dumnezeu l-a binecuvântat pe slujitorul tău, a răspuns Iacov.

⁶ Apoi sclavele şi copiii lor s-au apropiat şi s-au plecat înaintea lui Esau; ⁷ de asemenea, Lea şi copiii ei s-au apropiat şi s-au plecat înaintea lui; iar în cele din urmă, Iosif şi Rahela s-au apropiat şi s-au plecat şi ei înaintea lui.

⁸ Esau a întrebat:

– Ce ai de gând să faci cu toată tabăra aceea pe care am întâlnit-o?

– Să găsesc bunăvoinţă la stăpânul meu, a răspuns Iacov.

⁹ – Eu am destul, frate, i-a spus Esau; păstrează ce ai pentru tine.

¹⁰ Dar Iacov i-a răspuns:

– Nu, te rog! Dacă am găsit bunăvoinţă la tine, primeşte darul meu, căci, cu adevărat, atunci când ţi-am văzut faţa, parcă aş fi văzut faţa lui Dumnezeu, iar tu ai fost binevoitor cu mine. ¹¹ Te rog, primeşte binecuvântarea mea, care ţi-a fost adusă, pentru că Dumnezeu a fost bun cu mine şi am de toate. Astfel, Iacov a insistat, iar Esau a primit.

¹² Apoi Esau a zis:

– Hai să pornim şi să ne continuăm călătoria; eu voi merge înaintea ta.

¹³ Însă Iacov i-a răspuns:

– Stăpânul meu ştie că pruncii sunt plăpânzi şi că trebuie să am grijă de oile şi vitele care alăptează; dacă sunt silite la drum o singură zi, toate vor muri. ¹⁴ Să meargă stăpânul meu înaintea slujitorului său, iar eu voi veni încet, la pas cu turma care este înaintea mea şi cu copiii, până voi ajunge la stăpânul meu, în Seir.

¹⁵ Esau i-a zis:

– Atunci, dă-mi voie să las câţiva dintre oamenii mei cu tine.

– Pentru ce asta? a răspuns Iacov. Mi-ajunge să găsesc bunăvoinţă la stăpânul meu.

¹⁶ În aceeaşi zi, Esau s-a întors în Seir. ¹⁷ Însă Iacov a călătorit spre Sucot unde şi-a zidit o casă şi a făcut adăposturi pentru turmele sale; de aceea acel loc se numeşte Sucot^[a].

¹⁸ Întorcându-se din Padan-Aram, Iacov a ajuns în siguranţă în cetatea Şehem^[b], care se află în Canaan, şi şi-a aşezat tabăra în faţa cetăţii. ¹⁹ Cu o sută de chesita^[c], el a cumpărat de la fiii lui Hamor, tatăl lui Şehem, partea de teren pe care şi-a întins cortul. ²⁰ Acolo a ridicat un altar şi l-a numit El-Elohe-Israel^[d].

Dina şi hiviţii

34 Dina, fiica pe care Lea i-o născuse lui Iacov, a ieşit să vadă fetele ţării. ² Când a văzut-o, Şehem, fiul hivitului Hamor, prinţul ţării, a luat-o, s-a culcat cu ea şi astfel a necinstit-o. ³ El s-a îndrăgostit de Dina, fiica lui Iacov, a îndrăgit-o şi i-a vorbit frumos. ⁴ Apoi i-a zis tatălui său, Hamor: „Ia-mi pe această fată de soţie!“ ⁵ Iacov a aflat că Şehem a necinstit-o pe fiica sa, Dina, însă pentru că fiii săi erau cu animalele la câmp, a tăcut până când s-au întors ei. ⁶ Hamor, tatăl lui Şehem, a venit la Iacov să-i vorbească. ⁷ Imediat ce-au auzit cele întâmplate, fiii lui Iacov s-au întors de la câmp. Ei s-au supărat şi s-au mâniat foarte tare, pentru că Şehem a făcut un lucru ruşinos în^[e] Israel, culcându-se cu fiica lui Iacov; un astfel de lucru nu trebuia făcut. ⁸ Însă Hamor le-a vorbit astfel:

– Fiul meu, Şehem, s-a îndrăgostit de fiica voastră; vă rog, daţi-i-o de soţie. ⁹ Încuscriţi-vă cu noi: daţi-ne fiicele voastre şi luaţi fiicele noastre pentru voi. ¹⁰ Locuiţi împreună cu noi; întrucât ţara este înaintea voastră, locuiţi în ea, faceţi negoţ^[f] şi dobândiţi proprietăţi în ea.

¹¹ Şehem le-a mai spus tatălui şi fraţilor Dinei:

– Să găsesc bunăvoinţă la voi şi vă voi da orice îmi veţi cere. ¹² Cereţi-mi o zestre şi un dar cât de mari vreţi, iar eu vă voi da orice îmi veţi cere; doar daţi-mi fata de soţie.

¹³ Fiii lui Iacov le-au răspuns cu viclenie lui Şehem şi tatălui său, Hamor, pentru că Şehem a necinstit-o pe sora lor, Dina, ¹⁴ zicând:

– Nu putem face acest lucru; nu putem s-o dăm pe sora noastră unui bărbat necircumcis, pentru că aceasta ar fi o ocară pentru noi. ¹⁵ Vom fi de acord doar dacă voi vă veţi face ca noi, adică doar dacă fiecare bărbat dintre voi va fi circumcis. ¹⁶ Apoi vă vom da fiicele noastre şi le vom lua pentru noi pe fiicele voastre; vom locui împreună cu voi şi vom alcătui un singur popor. ¹⁷ Dar dacă nu ne veţi asculta ca să vă circumcideţi, ne vom lua fata şi vom pleca.

¹⁸ Lui Hamor şi lui Şehem, fiul acestuia, le-a plăcut cererea. ¹⁹ Tânărul, care era cel mai respectat în familia tatălui său, n-a întârziat să facă lucrul cerut, pentru că îi plăcea de fiica lui Iacov. ²⁰ Astfel, Hamor şi fiul său, Şehem, au venit la poarta cetăţii lor şi le-au vorbit bărbaţilor din cetate astfel: ²¹ „Aceşti bărbaţi sunt paşnici cu noi; să locuiască în ţară şi să facă negoţ în ea, pentru că ţara este suficient de mare pentru ei; să ne luăm soţii dintre fiicele lor, iar noi să le dăm pe fiicele noastre, lor. ²² Ei vor să locuiască împreună cu noi şi să alcătuim un singur popor doar dacă fiecare bărbat dintre noi va fi circumcis, aşa cum sunt şi ei. ²³ Nu vor fi atunci vitele, bogăţiile şi toate animalele lor ale noastre? Deci să fim de acord şi să-i lăsăm să locuiască împreună cu noi.“ ²⁴ Toţi cei care au ieşit la poarta cetăţii au ascultat de Hamor şi de fiul său, Şehem, astfel că toţi bărbaţii care au ieşit la poarta cetăţii au fost circumcişi.

²⁵ A treia zi, pe când sufereau ei încă, doi dintre fiii lui Iacov, Simeon şi Levi, fraţii Dinei, şi-au luat săbiile, au atacat cetatea care se credea în siguranţă şi i-au ucis pe toţi bărbaţii. ²⁶ Ei i-au ucis cu sabia pe Hamor şi pe fiul său, Şehem, au luat-o pe Dina din casa lui Şehem şi au plecat. ²⁷ Fiii lui Iacov s-au năpustit asupra celor înjunghiaţi şi au jefuit cetatea, pentru că^[g] o necinstiseră pe sora lor. ²⁸ Le-au luat oile, vitele, măgarii şi tot ce era în cetate şi pe câmp. ²⁹ Le-au luat ca pradă toată bogăţia, toţi copiii şi soţiile şi au jefuit tot ce era în case. ³⁰ Atunci Iacov le-a zis lui Simeon şi lui Levi:

– M-aţi nenorocit făcându-mă urât canaaniţilor şi periziţilor, locuitorii ţării; eu am puţini oameni în subordine, iar ei se vor strânge împotriva mea şi mă vor omorî, astfel încât voi fi nimicit eu şi familia mea.

³¹ Dar ei i-au răspuns:

– Se cuvenea ca el să se poarte cu sora noastră ca şi cu o prostituată?

Întoarcerea lui Iacov la Betel

35 Dumnezeu i-a vorbit lui Iacov astfel: „Scoală-te, du-te la Betel, locuieşte acolo şi zideşte un altar pentru Dumnezeul Care ţi S-a arătat pe când fugeai de fratele tău, Esau.“ ² Iacov le-a spus celor din familia sa şi tuturor celor care erau cu el: „Îndepărtaţi zeii care sunt în mijlocul vostru, curăţaţi-vă şi schimbaţi-vă hainele, ³ pentru ca să ne sculăm şi să mergem la Betel unde voi zidi un altar pentru Dumnezeul Care mi-a răspuns în ziua necazului meu şi Care a fost cu mine pe oriunde am umblat.“ ⁴ Ei i-au dat lui Iacov toţi zeii pe care-i aveau şi cerceii^[h] pe care-i purtau în urechi. După ce i-a îngropat sub terebintul care se afla lângă Şehem, ⁵ au pornit la drum. Groaza lui Dumnezeu a cuprins cetăţile din împrejurimi, astfel încât nimeni nu i-a urmărit. ⁶ Iacov a ajuns la Luz, adică Betel, care se află în Canaan, împreună cu toţi cei care erau cu el. ⁷ Acolo a zidit un altar şi a pus acelui loc numele El-Betel^[i], pentru că Dumnezeu Însuşi i Se arătase acolo, pe când fugea de fratele său, Esau. ⁸ Debora, doica Rebecăi, a murit şi a fost îngropată sub un stejar, mai jos de Betel; de aceea stejarul a fost numit Alon-Bakut^[j].

⁹ După ce Iacov s-a întors din Padan-Aram, Dumnezeu i S-a arătat din nou, l-a binecuvântat ¹⁰ şi i-a zis: „Numele tău este Iacov; dar nu te vei mai numi Iacov^[k], ci numele tău va fi Israel^[l].“ Şi l-a numit Israel. ¹¹ Dumnezeu i-a mai zis: „Eu sunt Dumnezeul cel Atoputernic^[m]: fii roditor şi înmulţeşte-te; un neam şi o mulţime de neamuri vor ieşi din tine, chiar regi vor ieşi din coapsele tale. ¹² Ţara pe care le-am dat-o lui Avraam şi Isaac ţi-o voi da ţie şi seminţei^[n] tale după tine.“ ¹³ Apoi Dumnezeu S-a înălţat de la el, din locul în care îi vorbise. ¹⁴ Iacov a aşezat un stâlp de piatră în locul în care Dumnezeu îi vorbise şi a turnat o jertfă de băutură şi untdelemn pe el. ¹⁵ Iacov a numit locul în care Dumnezeu îi vorbise, Betel^[o].

Moartea Rahelei şi a lui Isaac

¹⁶ După aceea au plecat din Betel şi, înainte de a ajunge la Efrata, pe Rahela au apucat-o durerile naşterii. A avut o naştere grea. ¹⁷ Pe când era în durerile naşterii, moaşa i-a zis: „Nu te teme, pentru că mai ai un fiu.“ ¹⁸ În timp ce îşi dădea sufletul, pentru că era pe moarte, Rahela i-a pus băiatului numele Ben-Oni^[p]; însă tatăl său i-a pus numele Beniamin^[q]. ¹⁹ Rahela a murit şi a fost îngropată pe drumul spre Efrata, adică Betleem. ²⁰ Iacov a aşezat un stâlp pe mormântul ei, stâlp care se află pe mormântul Rahelei şi astăzi. ²¹ Israel şi-a continuat călătoria şi şi-a întins cortul dincolo de Migdal-Eder.

²² În timp ce Israel locuia în acel ţinut, Ruben s-a dus şi s-a culcat cu Bilha, ţiitoarea tatălui său, dar Israel a aflat despre acest lucru. Iacov avea doisprezece fii.

Aceştia au fost fiii lui Iacov, care i s-au născut în Padan-Aram.

Moartea lui Isaac

²⁷ Iacov a ajuns la tatăl său, Isaac, în Mamre, lângă Chiriat-Arba, adică Hebron, unde au locuit ca străini Avraam şi Isaac. ²⁸ Isaac a trăit o sută optzeci de ani. ²⁹ El şi-a dat ultima suflare şi astfel a murit bătrân şi sătul de zile, fiind adăugat la poporul său; iar Esau şi Iacov, fiii săi, l-au îngropat.

Trimiterea celor doisprezece

10 Isus i-a chemat la El pe cei doisprezece ucenici ai Săi şi le-a dat autoritate să scoată afară duhurile necurate şi să vindece orice boală şi orice neputinţă. ² Iată care sunt numele celor doisprezece apostoli: cel dintâi, Simon, care este numit Petru, şi Andrei, fratele lui; Iacov, fiul lui Zebedei, şi Ioan, fratele lui; ³ Filip şi Bartolomeu^[a]; Toma şi Matei, colectorul de taxe; Iacov, fiul lui Alfeu, şi Tadeu^[b]; ⁴ Simon, zelotul^[c], şi Iuda Iscarioteanul, cel care L-a trădat pe Isus.

⁵ Pe aceştia doisprezece i-a trimis Isus, poruncindu-le următoarele: „Să nu mergeţi printre neamuri şi să nu intraţi în vreo cetate de-a samaritenilor^[d], ⁶ ci mergeţi, mai degrabă, la oile pierdute ale casei lui Israel! ⁷ Iar în timp ce mergeţi, vestiţi şi ziceţi: «Împărăţia Cerurilor este aproape!» ⁸ Vindecaţi-i pe cei bolnavi, înviaţi-i pe cei morţi, curăţiţi-i pe cei leproşi^[e], scoateţi afară demonii! Fără plată aţi primit, fără plată să daţi! ⁹ Să nu luaţi nici aur, nici argint, nici aramă în brâiele voastre, ¹⁰ nici traistă de călătorie, nici două tunici, nici sandale şi nici toiag, căci vrednic este lucrătorul de hrana lui!

¹¹ În orice cetate sau sat intraţi, interesaţi-vă cine de acolo este vrednic şi rămâneţi la el până veţi pleca. ¹² La intrarea voastră în casă, salutaţi-l! ¹³ Dacă familia aceea este vrednică, pacea voastră să vină peste ea, dar dacă nu este vrednică, pacea voastră să se întoarcă la voi! ¹⁴ Dacă cineva nu vă va primi, nici nu va asculta cuvintele voastre, scuturaţi-vă praful de pe picioare când ieşiţi din casa sau din cetatea aceea! ¹⁵ Adevărat vă spun că, în Ziua Judecăţii, va fi mai uşor pentru ţinutul Sodomei şi al Gomorei^[f] decât pentru cetatea aceea!

Ucenicii vor fi persecutaţi

¹⁶ Iată, Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor! Fiţi deci înţelepţi ca şerpii şi fără pată ca porumbeii. ¹⁷ Păziţi-vă de oameni, pentru că vă vor da pe mâna sinedriilor^[g] şi vă vor biciui în sinagogile lor. ¹⁸ Din pricina Mea veţi fi duşi înaintea guvernatorilor şi înaintea regilor, ca să slujiţi drept mărturie pentru ei şi pentru neamuri. ¹⁹ Dar când vă vor da pe mâna lor, să nu vă îngrijoraţi cu privire la cum sau ce veţi spune, pentru că ce va trebui să spuneţi vă va fi dat chiar în ceasul acela! ²⁰ Căci nu voi sunteţi cei care veţi vorbi, ci Duhul Tatălui vostru este Cel Care va vorbi prin voi.