M’Cheyne Bible Reading Plan

Securea plutitoare

6 Fiii profeţilor i-au zis lui Elisei:

– Iată că locul unde ne întâlnim cu tine este prea strâmt pentru noi. ² Lasă-ne să mergem la Iordan, să luăm fiecare dintre noi câte un buştean şi să facem acolo un loc unde să putem sta.

– Duceţi-vă! le-a răspuns el.

³ Atunci unul din ei a zis:

– Fii bun, te rog, şi vino cu slujitorii tăi.

– Voi veni! le-a răspuns el.

⁴ Elisei s-a dus cu ei. Când au ajuns la Iordan au început să taie copacii. ⁵ Dar s-a întâmplat că, în timp ce unul dintre ei tăia un copac, fierul de la secure a căzut în apă. Atunci a strigat:

– Ah, stăpâne, era împrumutat!

⁶ Atunci omul lui Dumnezeu l-a întrebat:

– Unde a căzut?

Şi după ce acesta i-a arătat locul, Elisei a tăiat un băţ, l-a aruncat acolo, iar fierul securii a început să plutească. ⁷ Apoi a zis:

– Ridică-l!

El a întins mâna şi l-a luat.

Elisei şi arameii

⁸ Regele Aramului era în război cu Israel. După ce s-a sfătuit cu slujitorii săi, a zis: „Îmi voi aşeza tabăra în locul cutare.“ ⁹ Dar omul lui Dumnezeu a trimis să spună regelui lui Israel: „Ai grijă şi nu trece prin locul acela, pentru că arameii s-au dus acolo.“ ¹⁰ Regele lui Israel a trimis nişte oameni să cerceteze acel loc, despre care îl avertizase omul lui Dumnezeu. Şi a făcut aceasta nu o dată, ci de mai multe ori. ¹¹ Regele Aramului s-a înfuriat din cauza acestor lucruri, i-a chemat pe slujitorii săi şi le-a zis:

– Care dintre voi este de partea regelui lui Israel?

¹² Dar unul din slujitorii lui i-a răspuns:

– Nimeni, o, rege, stăpânul meu. Profetul Elisei însă, cel care este în Israel, face cunoscute regelui lui Israel cuvintele pe care le rosteşti chiar şi în odaia ta de dormit.

¹³ Şi regele a zis:

– Duceţi-vă şi cercetaţi unde este, apoi voi trimite să-l prindă.

Când s-au întors i-au zis:

– Este la Dotan.

¹⁴ Regele a trimis acolo cai, care şi o oştire puternică. Ei au ajuns noaptea şi au înconjurat cetatea. ¹⁵ Slujitorul omului lui Dumnezeu s-a trezit dis-de-dimineaţă, s-a ridicat, a ieşit afară şi a văzut o oaste cu cai şi care ce înconjura cetatea. Slujitorul s-a întors şi i-a zis:

– Ah, stăpâne, ce vom face?

¹⁶ – Nu te teme, i-a răspuns acesta, căci cei ce sunt cu noi sunt mai mulţi decât cei ce sunt cu ei.

¹⁷ Apoi Elisei s-a rugat zicând: „O Doamne, deschide-i ochii ca să poată vedea!“ Şi Domnul a deschis ochii slujitorului şi el a putut să vadă muntele plin de cai şi de care de foc în jurul lui Elisei. ¹⁸ În timp ce arameii veneau, Elisei s-a rugat Domnului, zicând: „Te rog, loveşte-i pe aceşti oameni cu orbire!“ Şi Domnul i-a lovit cu orbire aşa cum a cerut Elisei. ¹⁹ Elisei le-a zis: „Nu acesta este drumul şi nu aceasta este cetatea. Urmaţi-mă şi vă voi duce la omul pe care îl căutaţi.“ Şi el i-a dus în Samaria. ²⁰ După ce au intrat în Samaria, Elisei a zis: „Doamne, deschide ochii acestor oameni ca ei să poată vedea!“ Şi Domnul le-a deschis ochii, iar ei au văzut că erau în mijlocul Samariei.

²¹ Când regele lui Israel i-a văzut, l-a întrebat pe Elisei:

– Să-i ucid, părinte? Să-i ucid?

²² – Nu-i ucide, a răspuns Elisei. I-ai ucide pe cei pe care-i iei captivi cu sabia şi cu arcul tău? Serveşte-i cu pâine şi cu apă ca să mănânce şi să bea, iar după aceea să se întoarcă la stăpânul lor. ²³ Atunci regele a dat un ospăţ mare. După ce au mâncat şi au băut, le-a dat voie să plece, iar ei s-au întors la stăpânul lor. Şi trupele Aramului n-au mai continuat să năvălească în ţara lui Israel.

Foamete în Samaria asediată

²⁴ După mai mult timp, Ben-Hadad, regele Aramului, şi-a adunat întreaga oştire, a înaintat şi a asediat Samaria. ²⁵ Din cauză că asediul s-a prelungit, foametea în Samaria a devenit foarte mare, astfel încât un cap de măgar a ajuns să valoreze optzeci de şecheli^[a] de argint, iar un sfert de cab^[b] de găinaţ de porumbel^[c] – cinci şecheli^[d]. ²⁶ Şi în timp ce regele lui Israel trecea pe zid, o femeie a strigat:

– Salvează-mă, o, rege, stăpânul meu!

²⁷ Dar el i-a zis:

– Dacă nu te salvează Domnul, cu ce te-aş putea salva eu? Cu ceea ce este în arie sau în teasc?

²⁸ Apoi regele a continuat:

– Ce problemă ai?

Ea a răspuns:

– Această femeie mi-a zis: „Dă-l pe fiul tău ca să-l mâncăm astăzi, iar pe fiul meu îl vom mânca mâine.“ ²⁹ Noi l-am fiert pe fiul meu şi l-am mâncat.^[e] Iar în ziua următoare, când i-am zis: „Dă-l pe fiul tău ca să-l mâncăm“, ea şi-a ascuns fiul.

³⁰ Când a auzit regele cuvintele femeii, şi-a sfâşiat hainele în timp ce era încă pe zid. Atunci oamenii s-au uitat şi au văzut că pe trup avea un sac. ³¹ El a zis: „Dumnezeu să se poarte cu mine cu toată asprimea, dacă capul lui Elisei, fiul lui Şafat, îi va rămâne pe umeri astăzi!“

³² Elisei şedea în casă, iar cei din sfatul bătrânilor^[f] şedeau lângă el. Regele a trimis pe cineva înainte. Dar înainte de a ajunge mesagerul, Elisei le-a zis celor din sfatul bătrânilor: „Vedeţi că acest ucigaş trimite pe cineva să-mi ia capul? Ascultaţi! Când va veni mesagerul, închideţi uşa şi ţineţi-l la uşă. Nu se aude oare zgomotul paşilor stăpânului său în urma lui?“ ³³ În timp ce le vorbea el încă, iată că mesagerul a ajuns la el. Şi el a zis:

– Acest dezastru vine de la Domnul. De ce să mai nădăjduiesc în Domnul?

Episcopi şi diaconi

3 Acest cuvânt este vrednic de încredere: dacă doreşte cineva să fie supraveghetor^[a], doreşte o lucrare bună. ² Supraveghetorul însă trebuie să fie fără reproş, soţ al unei singure femei^[b], demn, cumpătat, respectabil, ospitalier, capabil să dea învăţătură, ³ să nu fie beţiv, nici bătăuş, ci blând şi nu certăreţ, nu iubitor de bani, ⁴ să-şi conducă bine propria casă, să-şi ţină copiii în supunere, cu toată demnitatea – ⁵ pentru că, dacă cineva nu ştie să-şi conducă propria casă, cum se va îngriji de biserica lui Dumnezeu? – ⁶ să nu fie convertit de curând, ca nu cumva să se umfle de mândrie şi să cadă sub aceeaşi condamnare ca şi diavolul^[c]. ⁷ Trebuie să aibă şi o bună mărturie din partea celor din afară, ca să nu cadă în dispreţ şi în capcana diavolului.

⁸ Diaconii, de asemenea, trebuie să fie onorabili, nu cu două feţe, nu băutori de mult vin, nu lacomi de câştig; ⁹ să păstreze taina credinţei cu o conştiinţă curată. ¹⁰ Mai întâi, trebuie să fie verificaţi şi abia apoi, dacă se dovedesc a fi fără pată, să slujească drept diaconi. ¹¹ De asemenea, femeile^[d] trebuie să fie onorabile, să nu fie acuzatoare, să fie cumpătate, credincioase în toate. ¹² Diaconul trebuie să fie soţul unei singure femei şi să-şi conducă bine copiii şi propria casă. ¹³ Căci cei ce slujesc bine ca diaconi câştigă o poziţie bună pentru ei înşişi şi o mare îndrăzneală în credinţa care este în Cristos Isus.

¹⁴ Sper să vin la tine cât de curând, însă îţi scriu aceste lucruri pentru ca, ¹⁵ dacă întârzii, să ştii cum trebuie să te comporţi în Casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui Viu, stâlpul şi temelia adevărului. ¹⁶ Şi fără îndoială, mare este taina evlaviei.

Revelaţia cu privire la vecinii lui Israel

10 În al treilea an de domnie al lui Cirus, împăratul Persiei, i-a fost descoperit un cuvânt lui Daniel, cel care fusese numit Beltşaţar. Cuvântul este adevărat şi vesteşte un mare război. El a priceput cuvântul, înţelegerea acestuia venindu-i printr-o viziune.

² În acele zile eu, Daniel, eram în jale de trei săptămâni. ³ Nu am mâncat bucate alese, nu mi-a intrat în gură nici carne, nici vin şi nu m-am uns deloc, până nu s-au împlinit cele trei săptămâni.

⁴ În ziua a douăzeci şi patra a lunii întâi, mă aflam pe malul râului cel mare, care se cheamă Tigru. ⁵ Mi-am ridicat privirea, m-am uitat şi iată că acolo era un bărbat îmbrăcat în in şi încins la coapse cu un brâu de aur de Ufaz. ⁶ Trupul lui era asemenea crisolitului, faţa lui – ca strălucirea fulgerului, ochii lui – ca torţele de foc, mâinile şi picioarele lui – ca luciul bronzului lustruit, iar glasul său – ca vuietul mulţimii.

⁷ Numai eu, Daniel, am văzut viziunea; bărbaţii care erau cu mine nu au văzut-o, însă au fost cuprinşi de o frică atât de mare, încât au luat-o la fugă pentru a se ascunde. ⁸ Astfel am fost lăsat singur, privind această mare viziune. Puterea m-a părăsit, culoarea feţei mi s-a schimbat ca la un mort şi am rămas fără vlagă. ⁹ Am auzit apoi sunetul cuvintelor sale, iar când am auzit sunetul cuvintelor sale, am căzut leşinat^[a] cu faţa la pământ.

¹⁰ Atunci o mână m-a atins şi m-a aşezat pe genunchii şi pe mâinile mele tremurânde. ¹¹ El mi-a zis:

– Daniele, om plăcut lui Dumnezeu, ia aminte la cuvintele pe care ţi le voi spune! Stai în picioare, căci acum am fost trimis la tine!

Când mi-a vorbit astfel, m-am ridicat tremurând.

¹² Apoi a continuat:

– Nu te teme, Daniele, căci cuvintele tale au fost ascultate chiar din prima zi în care te-ai hotărât în inima ta să înţelegi şi să te smereşti înaintea Dumnezeului tău! Cuvintele tale au fost auzite şi tocmai din pricina lor am venit eu acum. ¹³ Dar căpetenia împărăţiei Persiei^[b] mi s-a împotrivit timp de douăzeci şi una de zile, dar iată că Mihail, una din căpeteniile cele mai de seamă, a venit să mă ajute, căci fusesem lăsat acolo, cu împăraţii Persiei^[c]. ¹⁴ Acum am venit să te învăţ cu privire la ceea ce se va întâmpla cu poporul tău în zilele de pe urmă, căci viziunea se referă tot la acele zile.

¹⁵ În timp ce îmi spunea cuvintele acestea, mi-am plecat fruntea la pământ şi am rămas mut. ¹⁶ Dar iată că cineva care era la înfăţişare ca un om^[d] mi-a atins buzele. Atunci mi-am deschis gura şi am început să vorbesc. I-am zis celui ce stătea înaintea mea:

– Stăpâne^[e], la vederea acestei viziuni, m-am umplut de groază şi am rămas fără vlagă. ¹⁷ Cum ar putea slujitorul stăpânului meu să vorbească cu stăpânul meu? Căci puterea m-a părăsit şi abia mai am suflare.

¹⁸ Atunci cel care avea înfăţişarea ca a unui om m-a atins din nou şi m-a întărit. ¹⁹ El mi-a zis:

– Nu te teme, om plăcut lui Dumnezeu! Pace ţie! Fii tare! Fii puternic!

În timp ce vorbea cu mine, am simţit cum mă întăresc şi i-am zis:

– Vorbeşte, stăpâne, căci m-ai întărit!

²⁰ El m-a întrebat:

– Ştii tu pentru ce am venit la tine? Acum mă voi întoarce să lupt împotriva căpeteniei Persiei, iar, când voi pleca, iată că va veni căpetenia Greciei. ²¹ Dar înainte îţi voi spune ce este scris în Cartea Adevărului^[f]. Nimeni nu mă ajută împotriva lor decât Mihail, căpetenia voastră.

Psalmul 119^[a]