M’Cheyne Bible Reading Plan
Micaia profeţeşte împotriva lui Ahab
22 Timp de trei ani, n-a mai fost nici un război între Aram şi Israel. 2 După trei ani, Iehoşafat, regele lui Iuda, s-a dus la regele lui Israel. 3 Regele lui Israel le spusese slujitorilor săi: „Ştiţi că cetatea Ramot-Ghilad este a noastră, iar noi nu facem nimic pentru a o lua înapoi de la regele Aramului!“ 4 El l-a întrebat pe Iehoşafat:
– Vrei să mergi cu mine la război împotriva Ramot-Ghiladului?
– Eu şi cu tine vom fi una, poporul meu ca poporul tău şi caii mei ca ai tăi, i-a răspuns Iehoşafat regelui lui Israel.
5 Însă Iehoşafat i-a mai zis regelui lui Israel:
– Întreabă, te rog, mai întâi Cuvântul Domnului.
6 Regele lui Israel i-a adunat pe profeţi, aproape patru sute de bărbaţi, şi i-a întrebat:
– Să mă duc la război împotriva Ramot-Ghiladului sau să renunţ?
– Du-te, i-au răspuns ei, pentru că Domnul îl va da în mâna regelui!
7 – Nu mai este aici nici un alt profet al Domnului[a] ca să-l putem întreba? a întrebat Iehoşafat.
8 Regele lui Israel i-a răspuns:
– Mai este unul, pe nume Micaia, fiul lui Imla, prin care-L putem întreba pe Domnul, dar eu îl urăsc, pentru că nu profeţeşte nimic bun cu privire la mine, ci numai rău.
– Să nu vorbească regele aşa, i-a zis Iehoşafat.
9 Atunci regele lui Israel a chemat o căpetenie[b] şi i-a spus:
– Cheamă-l repede pe Micaia, fiul lui Imla!
10 Regele lui Israel şi Iehoşafat, regele lui Iuda, îmbrăcaţi în hainele regale, şedeau pe câte un tron în aria de treierat de la intrarea porţii Samariei şi toţi profeţii profeţeau înaintea lor. 11 Zedechia, fiul lui Chenaana, îşi făcuse nişte coarne de fier şi spunea: „Aşa vorbeşte Domnul: «Cu aceste coarne îi vei străpunge pe aramei până îi vei nimici!»“ 12 Şi toţi ceilalţi profeţi profeţeau la fel: „Atacă Ramot-Ghiladul şi biruieşte! Domnul îl va da în mâna regelui!“
13 Mesagerul care s-a dus să-l cheme pe Micaia i-a spus acestuia:
– Toţi profeţii îi vestesc de bine regelui. Să fie şi cuvântul tău ca al fiecăruia dintre ei şi să vesteşti de bine!
14 – Viu este Domnul că voi vesti doar ceea ce-mi va spune Domnul, i-a răspuns Micaia.
15 Când a ajuns la rege, acesta l-a întrebat:
– Micaia, să ne ducem la război împotriva Ramot-Ghiladului sau să renunţăm?
– Du-te şi biruieşte, i-a răspuns el, căci Domnul îl va da în mâna regelui.
16 – De câte ori trebuie să te pun să juri că nu-mi vei spune decât adevărul în Numele Domnului? l-a întrebat regele.
17 Atunci el a răspuns:
– Am văzut tot Israelul risipit pe munţi ca o turmă de oi care nu are păstor, iar Domnul a zis: „Aceşti oameni nu au stăpân! Să se întoarcă fiecare în pace acasă!“
18 Regele lui Israel i-a zis lui Iehoşafat:
– Nu ţi-am spus că nu profeţeşte nimic bun cu privire la mine, ci numai rău?
19 Micaia a mai zis:
– Ascultă deci Cuvântul Domnului! L-am văzut pe Domnul şezând pe tronul Său şi toată oştirea cerurilor am văzut-o stând în picioare lângă El, la dreapta şi la stânga Lui. 20 Şi Domnul a întrebat:
– Cine-l va amăgi pe Ahab ca să se ducă la Ramot-Ghilad şi să piară acolo?
Unul a răspuns într-un fel, altul a răspuns în alt fel. 21 Apoi a venit un duh, s-a înfăţişat înaintea Domnului şi I-a zis:
– Eu îl voi amăgi.
– Cum? l-a întrebat Domnul.
22 – Voi ieşi, a răspuns el, şi voi fi un duh de minciună în gura tuturor profeţilor lui.
Şi Domnul i-a zis:
– Îl vei amăgi şi vei reuşi! Du-te şi fă aşa!
23 Astfel, Domnul a pus un duh de minciună în gura tuturor acestor profeţi ai tăi. Domnul a rostit nenorocirea împotriva ta.
24 Atunci Zedechia, fiul lui Chenaana, s-a apropiat, l-a lovit pe Micaia peste obraz şi i-a zis:
– Pe unde a ieşit Duhul Domnului[c] de la mine ca să-ţi vorbească?
25 – Vei vedea în ziua în care vei fugi dintr-o odaie în alta ca să te ascunzi! i-a răspuns Micaia.
26 După aceea, regele lui Israel a zis:
– Ia-l pe Micaia, du-l înapoi la Amon, conducătorul cetăţii, şi la Ioaş, fiul regelui, 27 şi spune-le acestora că aşa vorbeşte regele: „Puneţi-l pe acest om în temniţă şi hrăniţi-l cu pâinea întristării şi cu apa întristării până mă voi întoarce în pace!“
28 Dar Micaia a spus:
– Dacă te vei întoarce în pace, înseamnă că nu Domnul a vorbit prin mine. Voi cei prezenţi, ascultaţi cu toţii! a mai adăugat el.
Moartea lui Ahab
29 Regele lui Israel împreună cu Iehoşafat, regele lui Iuda, s-au dus la Ramot-Ghilad. 30 Regele lui Israel i-a zis lui Iehoşafat: „Eu mă voi deghiza şi voi intra în luptă îmbrăcat astfel. Tu însă îmbracă-te cu hainele tale regale.“ Regele lui Israel s-a deghizat şi, îmbrăcat astfel, a intrat în luptă.
31 Regele Aramului le poruncise celor treizeci şi două de căpetenii ale carelor sale astfel: „Să nu vă luptaţi nici cu cei mici, nici cu cei mari, ci numai cu regele lui Israel!“ 32 Când căpeteniile carelor l-au văzut pe Iehoşafat, şi-au zis: „Cu siguranţă acesta este regele lui Israel!“ Şi s-au întors spre el ca să-l atace. Atunci Iehoşafat a strigat după ajutor; 33 dar când căpeteniile carelor şi-au dat seama că nu este el regele lui Israel, l-au lăsat în pace. 34 După aceea un arcaş a tras cu arcul la întâmplare şi l-a lovit pe regele lui Israel între armură şi zale. Regele i-a poruncit celui care mâna carul: „Întoarce şi scoate-mă de pe câmpul de luptă, pentru că am fost rănit!“ 35 Lupta s-a înteţit în ziua aceea. Regele a rămas în picioare în car, în văzul arameilor, dar seara a murit. Sângele din rană i-a curs în interiorul carului. 36 Când a apus soarele, s-a strigat în tabără: „Fiecare să plece în cetatea lui! Fiecare să plece în ţara lui!“
37 Astfel, regele a murit şi a fost dus la Samaria, unde l-au înmormântat. 38 Când au spălat carul într-un iaz din Samaria, câinii
i-au lins sângele, iar prostituatele s-au scăldat acolo, potrivit cuvântului pe care-l spusese Domnul. 39 Celelalte fapte ale lui Ahab, tot ce a făcut el, palatul de fildeş pe care l-a construit şi toate cetăţile pe care le-a zidit, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Israel“? 40 Ahab s-a culcat alături de părinţii săi, iar în locul său a domnit fiul său Ahazia.
Domnia lui Iehoşafat peste Iuda
41 Iehoşafat, fiul lui Asa, a început să domnească peste Iuda în al patrulea an al domniei lui Ahab, regele lui Israel. 42 Iehoşafat avea treizeci şi cinci de ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de douăzeci şi cinci de ani. Mama lui se numea Azuba şi era fiica lui Şilhi. 43 El a umblat în toate căile tatălui său, Asa, şi nu s-a abătut de la ele, făcând ce e drept înaintea Domnului. Totuşi înălţimile nu au fost îndepărtate, iar poporul mai aducea încă jertfe şi ardea tămâie pe înălţimi. 44 De asemenea, Iehoşafat a trăit în pace cu regele lui Israel.
45 Celelalte fapte ale lui Iehoşafat, puterea pe care a arătat-o şi războaiele pe care le-a purtat, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Iuda“? 46 El i-a nimicit pe bărbaţii care se prostituau[d] şi care rămăseseră în ţară de pe vremea tatălui său, Asa. 47 În acea perioadă, nu era rege în Edom. În locul regelui era un guvernator. 48 Iehoşafat a făcut nişte corăbii pentru negoţ[e], care să meargă la Ofir după aur, dar n-au mai plecat, pentru că au fost sfărâmate la Eţion-Gheber. 49 Atunci Ahazia, fiul lui Ahab, i-a zis lui Iehoşafat: „Să meargă slujitorii mei împreună cu slujitorii tăi cu corăbiile!“ Dar Iehoşafat nu a vrut.
50 Iehoşafat s-a culcat alături de părinţii săi şi a fost înmormântat alături de părinţii săi, în cetatea strămoşului său David, iar în locul lui a domnit fiul său Iehoram.
Domnia lui Ahazia peste Israel
51 Ahazia, fiul lui Ahab, a început să domnească peste Israel în Samaria în al şaptesprezecelea an al domniei lui Iehoşafat, regele lui Iuda, şi a domnit timp de doi ani peste Israel. 52 El a făcut ce este rău înaintea Domnului şi a trăit ca tatăl său, ca mama sa şi ca Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l-a făcut pe Israel să păcătuiască. 53 El i-a slujit lui Baal[f], i s-a închinat şi l-a provocat astfel la mânie pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, aşa cum făcuse şi tatăl său.
5 Cât despre vremuri şi date, fraţilor, nu aveţi nevoie să vi se scrie, 2 pentru că voi înşivă ştiţi bine că ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea. 3 Când vor spune: „Pace şi siguranţă!“, atunci un dezastru neaşteptat va veni asupra lor, ca durerile naşterii peste pântecele celei însărcinate şi nu vor putea nicicum să scape. 4 Însă voi, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, aşa încât ziua aceea să vă surprindă ca un hoţ. 5 Voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei. Noi nu suntem fii ai nopţii sau ai întunericului. 6 Aşadar, să nu mai dormim, cum fac alţii, ci să veghem şi să fim treji, 7 pentru că cei ce dorm, dorm noaptea, iar cei ce beau, beau noaptea. 8 Dar noi, care suntem fii ai zilei, să fim treji, să ne punem platoşa credinţei şi a dragostei şi să avem drept coif nădejdea mântuirii. 9 Căci Dumnezeu nu ne-a destinat pentru mânie, ci pentru a primi mântuirea, prin Domnul nostru Isus Cristos, 10 Care a murit pentru noi, pentru ca, fie că suntem treji, fie că dormim, să trăim împreună cu El. 11 De aceea, încurajaţi-vă unii pe alţii şi întăriţi-vă unii pe alţii, aşa cum, de fapt, şi faceţi.
Instrucţiuni finale
12 Vă cerem, fraţilor, să-i respectaţi[a] pe cei ce se ostenesc între voi, care vă conduc în Domnul şi vă sfătuiesc. 13 Preţuiţi-i în dragoste, datorită lucrării lor! Trăiţi în pace între voi! 14 Vă încurajăm, fraţilor, să-i mustraţi pe cei leneşi[b], să-i încurajaţi pe cei descurajaţi, să-i ajutaţi pe cei slabi, să aveţi răbdare cu toţi! 15 Aveţi grijă ca nimeni să nu întoarcă rău pentru rău, ci urmăriţi întotdeauna să faceţi binele, atât unul altuia, cât şi tuturor.
16 Bucuraţi-vă întotdeauna!
17 Rugaţi-vă neîncetat!
18 Mulţumiţi în orice împrejurări, pentru că aceasta este voia lui Dumnezeu, în Cristos Isus, pentru voi! 19 Nu stingeţi Duhul!
20 Nu dispreţuiţi profeţiile, 21 ci cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun! 22 Feriţi-vă de orice rău!
23 Însuşi Dumnezeul păcii să vă sfinţească în toate şi să vă păstreze întreaga fiinţă – duhul, sufletul şi trupul vostru – fără pată la venirea Domnului nostru Isus Cristos. 24 Cel Care v-a chemat este credincios şi va face lucrul acesta.
25 Fraţilor, rugaţi-vă şi pentru noi!
26 Salutaţi-i pe toţi fraţii cu o sărutare sfântă! 27 Vă cer înaintea Domnului ca această scrisoare să le fie citită tuturor fraţilor.
28 Harul Domnului nostru Isus Cristos să fie cu voi! (Amin)[c].
Visul lui Nebucadneţar
4 „Nebucadneţar, împăratul, către toate popoarele, neamurile şi oamenii de orice limbă, care locuiesc pe tot pământul,
Pacea să vă fie înmulţită![a]
2 Mi s-a părut potrivit să vă povestesc semnele şi minunile pe care le-a făcut faţă de mine Dumnezeul cel Preaînalt.
3 Cât de mari sunt semnele Lui
şi cât de puternice sunt minunile Lui!
Împărăţia Lui este o împărăţie veşnică,
iar stăpânirea Lui dăinuie din generaţie în generaţie.
4 Eu, Nebucadneţar, trăiam fără griji în casa mea şi eram fericit în palatul meu. 5 Dar am avut un vis care m-a îngrozit; gândurile pe care le-am avut în timp ce eram în patul meu şi viziunile din mintea mea m-au înspăimântat. 6 De aceea am dat poruncă să fie aduşi înaintea mea toţi înţelepţii Babilonului, ca să-mi facă cunoscută interpretarea visului. 7 Atunci au venit magicienii, descântătorii, astrologii[b] şi ghicitorii, le-am spus visul, dar ei n-au putut să-mi dea interpretarea. 8 La urmă a venit înaintea mea Daniel, numit şi Beltşaţar, după numele zeului meu,[c] şi care are în el duhul sfinţilor zei.
I-am povestit şi lui visul, zicându-i:
9 – Beltşaţare, căpetenie a magicienilor, ştiu că ai în tine duhul sfinţilor zei şi că pentru tine nici un mister nu este greu. Iată viziunile pe care le-am văzut în visul meu;[d] spune-mi interpretarea lor! 10 Iată viziunile din mintea mea pe care le-am avut în timp ce dormeam: mă uitam şi iată că în mijlocul pământului era un copac. Înălţimea lui era foarte mare. 11 Copacul a crescut mare şi puternic şi vârful lui a ajuns până la ceruri, astfel că se putea vedea de la marginile întregului pământ. 12 Frunzişul lui era frumos, iar roadele lui erau numeroase; în el se găsea hrană pentru toţi. La umbra lui se adăposteau fiarele câmpului şi printre ramurile lui îşi făceau cuib păsările cerului. Din el era hrănită orice făptură.
13 Am continuat să mă uit în viziunile care-mi treceau prin minte în timp ce eram în patul meu, şi iată că din ceruri a coborât un străjer, o făptură sfântă[e]. 14 El a strigat cu putere, zicând astfel: «Retezaţi copacul şi tăiaţi-i ramurile! Despuiaţi-l de frunze şi împrăştiaţi-i roadele! Alungaţi fiarele de sub el şi păsările dintre ramurile lui! 15 Lăsaţi-i doar trunchiul cu rădăcinile lui în pământ şi prindeţi-l cu legături de fier şi de aramă în iarba câmpului, ca să fie udat de roua cerului şi să-i fie partea la un loc cu fiarele pe iarba pământului. 16 Să-i fie schimbată inima de om şi să i se dea o inimă de fiară, până când vor trece peste el şapte vremuri[f]!
17 Sentinţa este proclamată prin străjeri, verdictul este anunţat prin sfinţi, pentru ca cei vii să ştie că Cel Preaînalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor, că El o dă cui vrea şi ridică peste ea chiar şi pe cel mai smerit dintre oameni.»
18 Acesta este visul pe care eu, împăratul Nebucadneţar, l-am avut. Beltşaţar, spune-mi tu interpretarea, căci nici unul dintre toţi înţelepţii împărăţiei nu pot să-mi facă cunoscută interpretarea. Tu însă poţi, pentru că ai în tine duhul sfinţilor zei.
Daniel interpretează visul împăratului
19 Atunci Daniel – numit şi Beltşaţar – a rămas înmărmurit pentru câteva clipe şi gândurile îl îngrozeau. Împăratul a zis:
– Beltşaţar, să nu te înspăimânte nici visul, nici interpretarea lui!
Beltşaţar a răspuns:
– Stăpâne, visul acesta să fie pentru cei ce te urăsc, iar interpretarea lui – pentru duşmanii tăi! 20 Copacul pe care l-ai văzut că a crescut mare şi puternic şi s-a înălţat până la cer, de putea fi văzut de întreg pământul, 21 copacul cu frunzişul frumos, cu roade numeroase şi în care se găsea hrană pentru toţi, copacul acesta, sub care se adăposteau fiarele câmpului şi printre ale cărui ramuri îşi făceau cuib păsările cerului, 22 eşti tu, împărate, care ai ajuns mare şi puternic. Măreţia ta a crescut şi s-a înălţat până la cer, iar stăpânirea ta s-a întins până la marginile pământului.
23 Cât priveşte străjerul sfânt pe care împăratul l-a văzut coborând din ceruri şi zicând: «Retezaţi copacul şi distrugeţi-l! Lăsaţi-i doar trunchiul cu rădăcinile lui în pământ şi prindeţi-l cu legături de fier şi aramă în iarba câmpului, ca să fie udat de roua cerului şi să-i fie partea la un loc cu fiarele câmpului, până când vor trece peste el şapte vremuri!», 24 iată care este interpretarea, împărate, şi iată care este hotărârea Celui Preaînalt, care se va împlini cu privire la stăpânul meu, împăratul: 25 te vor izgoni dintre oameni şi vei locui la un loc cu fiarele câmpului; te vor hrăni cu iarbă ca pe boi şi te vor lăsa să fii udat de roua cerului. Vor trece şapte vremuri peste tine până când vei recunoaşte că Cel Preaînalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor şi că El o dă cui vrea. 26 Cu privire la faptul că au spus să lase trunchiul copacului cu rădăcinile lui, înseamnă că împărăţia ta va fi păstrată pentru tine până când vei recunoaşte stăpânirea Cerului. 27 De aceea, împărate, primeşte sfatul meu: pune capăt păcatelor tale, făcând dreptate, şi încetează cu nelegiuirile tale, fiind îndurător cu cei săraci! Şi poate că ţi se va prelungi bunăstarea!
Visul împăratului se împlineşte
28 Toate s-au împlinit întocmai cu împăratul Nebucadneţar. 29 După douăsprezece luni, în timp ce se plimba pe acoperişul palatului împărătesc din Babilon, 30 împăratul a zis: «Oare nu este acesta Babilonul cel mare, pe care l-am construit eu ca reşedinţă împărătească, prin măreţia puterii mele şi pentru gloria maiestăţii mele?»
31 Nici nu ieşiseră bine cuvintele acestea din gura împăratului, că un glas s-a coborât din cer, zicând: «Iată ce se porunceşte cu privire la tine, împărate Nebucadneţar: ‘Împărăţia îţi este luată. 32 Te vor izgoni dintre oameni şi locuinţa ta va fi la un loc cu fiarele câmpului! Te vor hrăni cu iarbă ca pe boi şi vor trece şapte vremuri peste tine, până când vei recunoaşte că Cel Preaînalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor şi că El o dă cui vrea.’»
33 Chiar în clipa aceea s-a şi împlinit cuvântul rostit împotriva lui Nebucadneţar. El a fost alungat dintre oameni şi a mâncat iarbă ca boii. Trupul lui a fost udat de roua cerului, până când i-a crescut părul ca penele vulturului şi unghiile – ca ghearele păsărilor.
34 Când s-au împlinit zilele, eu, Nebucadneţar, mi-am ridicat ochii spre cer şi mi-am recăpătat judecata. L-am binecuvântat pe Cel Preaînalt, L-am lăudat şi L-am slăvit pe Cel Veşnic Viu.
Stăpânirea Lui este o stăpânire veşnică,
iar Împărăţia Lui dăinuie din generaţie în generaţie.
35 Toţi locuitorii pământului
sunt socotiţi ca un nimic;
El face ce vrea
cu oştirea cerurilor
şi cu locuitorii pământului.
Nu există nimeni care să-L poată opri
sau care să-I poată zice: «Ce faci?»
36 Atunci mi-am recăpătat judecata şi mi-au fost date înapoi gloria împărăţiei mele, măreţia şi strălucirea mea. Sfetnicii şi nobilii mei m-au căutat din nou şi am fost pus iarăşi la conducerea împărăţiei mele, iar măreţia dinainte a sporit şi mai mult. 37 Acum dar eu, Nebucadneţar, Îl laud, Îl înalţ şi Îl slăvesc pe Împăratul cerurilor, căci toate lucrările Lui sunt adevărate, toate căile Lui sunt drepte şi El poate să-i smerească pe cei ce umblă în mândrie.“
Psalmul 108
Un cântec. Un psalm al lui David.
1 Inima mea este pregătită, Dumnezeule;
voi cânta şi voi suna din instrumentele mele.
Trezeşte-te, suflet al meu!
2 Treziţi-vă, harfă şi liră!
Voi trezi zorii[a].
3 Doamne, Te voi lăuda printre popoare,
Îţi voi cânta printre neamuri.
4 Căci îndurarea Ta este mai înaltă decât cerurile,
iar credincioşia Ta este mai presus de nori!
5 Fii înălţat, Dumnezeule, mai presus de ceruri
şi fie slava Ta peste întreg pământul!
6 Pentru ca preaiubiţii Tăi să fie salvaţi,
dă izbăvire prin dreapta Ta şi răspunde-mi!
7 Dumnezeu a vorbit în sfinţenia Sa[b]:
„Voi triumfa, voi împărţi Şehemul
şi voi măsura valea Sucot!
8 Al Meu este Ghiladul, al Meu este şi Manase;
Efraim este coiful Meu,
iar Iuda – sceptrul Meu!
9 Moab este vasul în care Mă spăl!
Deasupra Edomului Îmi arunc încălţările,
iar strigătele Mele de triumf se aud peste Filistia.“
10 Cine mă va conduce în cetatea fortificată?
Cine mă va călăuzi până în Edom?
11 Oare nu Tu, Dumnezeule, Cel Care ne-ai respins?
Oare nu Tu, Dumnezeule, Cel Care nu mai ieşi cu oştirile noastre?
12 Dă-ne ajutor împotriva duşmanului,
căci zadarnic este sprijinul dat de om!
13 Cu Dumnezeu vom fi biruitori
şi El îi va călca în picioare pe duşmanii noştri.
Psalmul 109
Pentru dirijor. Al lui David. Un psalm.
1 Dumnezeul laudei mele, nu tăcea!
2 Iată că gura celui rău şi gura celui înşelător
se deschid împotriva mea;
îmi vorbesc cu o limbă mincinoasă.
3 Mă împresoară cu nişte cuvinte de ură
şi se războiesc cu mine fără temei.
4 La dragostea mea ei răspund cu duşmănie,
dar eu mă rog.
5 Ei îmi răsplătesc binele cu rău
şi dragostea mea – cu ură.
6 Pune[c] un om rău împotriva lui
şi un acuzator[d] să stea la dreapta lui!
7 Când va fi judecat, să fie găsit vinovat,
iar rugăciunea să-i fie socotită un păcat.
8 Fie-i zilele puţine,
iar slujba lui s-o ia altul!
9 Să-i rămână fiii orfani,
şi soţia lui – văduvă!
10 Fiii lui să rătăcească cerşind
şi căutând printre ruine[e]!
11 Cel ce l-a împrumutat să-i ia tot ceea ce are
şi străinii să-l jefuiască de rodul muncii lui!
12 Să nu mai fie nimeni care să-i arate îndurare
şi să nu mai fie nimeni care să arate îndurare orfanilor lui!
13 Fie ca urmaşii lui să fie stârpiţi,
iar în generaţia următoare să le fie şters numele!
14 Să fie păstrată înaintea Domnului
aducerea-aminte a vinii strămoşilor lui
şi să nu fie şters păcatul mamei lui!
15 Să rămână de-a pururi înaintea Domnului,
iar El să le şteargă amintirea de pe pământ!
16 Căci nu şi-a amintit să se poarte cu îndurare,
ci l-a prigonit pe sărman şi pe nevoiaş
şi l-a omorât pe cel cu inima zdrobită!
17 A iubit blestemul; de el să aibă parte![f]
Nu i-a plăcut binecuvântarea; aceasta să stea departe de el![g]
18 A îmbrăcat blestemul ca pe propria haină,
i-a intrat în pântece ca apa
şi în oase – ca untdelemnul.
19 De aceea, el să-i fie mantaua cu care se acoperă
şi brâul cu care se încinge mereu!
20 Aceasta să fie răsplata potrivnicilor mei din partea Domnului
şi a celor ce mă vorbesc de rău!
21 Dar Tu, Doamne, Stăpâne,
de dragul Numelui Tău, fă-Ţi lucrarea cu mine!
Pentru că îndurarea Ta este mare, mântuieşte-mă!
22 Căci sunt sărman şi necăjit,
iar inima mi-e rănită înăuntrul meu.
23 Pier ca o umbră trecătoare;
sunt alungat ca o lăcustă.
24 Genunchii îmi sunt slăbiţi de post,
iar trupul mi-e sleit din lipsă de grăsime.
25 Am ajuns de batjocura lor;
cei ce mă văd dau din cap.
26 Doamne, Dumnezeul meu, ajută-mă!
În îndurarea Ta, scapă-mă!
27 Fă ca ei să recunoască în aceasta mâna Ta,
să recunoască că Tu, Doamne, ai făcut lucrul acesta!
28 Ei blestemă, dar Tu binecuvântezi.
Ei se ridică şi rămân de ruşine, dar robul Tău se va veseli.
29 Potrivnicii mei se îmbracă cu batjocura,
se acoperă cu neruşinarea ca şi cu o manta.
30 Eu Îl voi slăvi pe Domnul cu gura mea,
în mijlocul multora Îl voi lăuda.
31 Căci El stă la dreapta celui sărman,
ca să-l scape de acuzatorii lui.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.