M’Cheyne Bible Reading Plan
Familia lui Ahab ucisă de Iehu
10 În Samaria erau şaptezeci dintre urmaşii lui Ahab. Iehu a scris scrisori şi le-a trimis în Samaria, conducătorilor lui Izreel[a], celor din sfatul bătrânilor şi îngrijitorilor urmaşilor lui Ahab, zicându-le:
2 „De îndată ce va ajunge scrisoarea aceasta la voi – pentru că urmaşii stăpânului vostru sunt la voi şi aveţi care şi cai, o cetate fortificată şi arme – 3 alegeţi-l pe cel mai bun şi mai vrednic dintre urmaşii stăpânului vostru, puneţi-l pe tronul tatălui său şi luptaţi pentru dinastia stăpânului vostru.“
4 Ei însă s-au temut foarte tare şi au zis: „Dacă doi regi n-au putut să-i stea împotrivă, cum vom putea să-i stăm noi împotrivă?“ 5 Administratorul palatului împreună cu mai marele cetăţii, cei din sfatul bătrânilor şi îngrijitorii i-au trimis lui Iehu următorul mesaj:
„Noi suntem slujitorii tăi şi vom face tot ce ne vei spune. Nu vom pune pe nimeni rege. Prin urmare, fă ce crezi de cuviinţă.“
6 Iehu le-a scris o a doua scrisoare, spunându-le:
„Dacă sunteţi de partea mea şi dacă vreţi să mă ascultaţi, luaţi capetele urmaşilor stăpânului vostru şi veniţi la mine în Izreel mâine, pe vremea aceasta.“
Cei şaptezeci de urmaşi ai regelui erau în grija mai marilor cetăţii, care-i crescuseră. 7 Când a ajuns scrisoarea la ei, i-au luat pe cei şaptezeci de urmaşi ai regelui, i-au înjunghiat, le-au pus capetele în coşuri şi i le-au trimis lui Iehu, la Izreel. 8 Mesagerul a venit şi l-a înştiinţat pe Iehu, spunându-i:
– Au adus capetele fiilor regelui.
– Faceţi cu ele două grămezi la intrarea porţii şi lăsaţi-le acolo până dimineaţă, le-a zis Iehu.
9 Dimineaţa, el a ieşit, a stat înaintea întregului popor şi a zis: „Voi sunteţi fără vină! Iată că eu am uneltit împotriva stăpânului meu şi l-am ucis, dar pe toţi aceştia cine i-a omorât? 10 Să ştiţi acum că nimic din Cuvântul Domnului, pe care Domnul l-a rostit împotriva familiei lui Ahab, nu va rămâne neîmplinit. Domnul a făcut ce a spus prin robul Său Ilie.“
11 Iehu a ucis tot ce a rămas din familia lui Ahab în Izreel, pe toţi demnitarii lui, pe prietenii şi pe preoţii lui, astfel încât n-a mai rămas nici un supravieţuitor. 12 Apoi s-a ridicat, a ieşit şi a plecat spre Samaria. Pe drum, când a ajuns la Bet-Ekedul Păstorilor, 13 Iehu a întâlnit nişte rude ale lui Ahazia, regele lui Iuda. El a întrebat:
– Cine sunteţi voi?
– Noi suntem rudele lui Ahazia şi ne ducem să-i salutăm pe urmaşii regelui şi pe urmaşii reginei, i-au răspuns ei.
14 – Prindeţi-i vii! a poruncit Iehu.
Ei i-au prins vii şi i-au înjunghiat lângă fântâna Bet-Ekedului. Erau în număr de patruzeci şi doi şi n-a cruţat pe nici unul.
15 După ce a plecat de acolo, s-a întâlnit cu Iehonadab, fiul lui Recab, care venea să-l întâlnească. Iehu l-a binecuvântat şi i-a zis:
– Inima ta este tot atât de sinceră cum este şi inima mea faţă de tine?
– Este! i-a răspuns Iehonadab.
– Dacă este aşa, a zis Iehu, dă-mi mâna.
Iehonadab i-a dat mâna şi Iehu l-a suit în car. 16 În timp ce îl urca în carul lui, Iehu i-a zis:
– Vino cu mine şi vei vedea râvna mea pentru Domnul.
17 Când a ajuns Iehu în Samaria, i-a ucis pe toţi aceia care îi rămăseseră lui Ahab în Samaria, nimicindu-i după cuvântul pe care-l profeţise Domnul prin Ilie.
Slujitorii lui Baal ucişi de Iehu
18 Apoi Iehu a strâns tot poporul şi le-a zis: „Ahab i-a slujit puţin lui Baal[b]. Iehu însă îi va sluji mult! 19 Chemaţi-i la mine pe toţi profeţii lui Baal, pe toţi cei ce-l slujesc şi pe toţi preoţii lui. Aveţi grijă să nu lipsească nici unul, pentru că doresc să aduc o mare jertfă lui Baal. Toţi cei ce vor lipsi vor muri.“ Însă Iehu lucra cu viclenie, cu scopul de a-i ucide pe toţi slujitorii lui Baal. 20 „Aşadar, vestiţi o adunare în cinstea lui Baal!“ a continuat Iehu. Şi ei au vestit-o. 21 Iehu a trimis veste prin tot Israelul şi au venit toţi slujitorii lui Baal, aşa încât n-a rămas nici unul care să nu fi venit. Au intrat în templul lui Baal, până când templul lui Baal s-a umplut de la un capăt la celălalt.
22 Apoi Iehu i-a zis celui ce păzea veşmintele: „Adu veşminte pentru toţi slujitorii lui Baal!“ Şi el a adus veşminte tuturor. 23 Iehu şi Iehonadab, fiul lui Recab, au intrat în templul lui Baal. Ei au spus slujitorilor lui Baal: „Uitaţi-vă împrejur şi vedeţi ca nu cumva să fie printre voi vreun slujitor al Domnului, ci doar slujitorii lui Baal.“
24 Aşadar, ei au intrat în templu ca să aducă jertfe şi arderi de tot. Însă Iehu pusese afară optzeci de oameni cărora le spusese: „Cine va lăsa să scape pe vreunul dintre aceia pe care îi dau în mâinile voastre, va plăti cu propria viaţă pentru viaţa omului aceluia.“ 25 De îndată ce a isprăvit de adus arderile de tot, Iehu a poruncit gărzilor[c] şi ofiţerilor: „Intraţi şi ucideţi-i fără să lăsaţi să vă scape vreunul!“ După ce i-au omorât cu sabia, gărzile şi ofiţerii i-au aruncat afară din templu.“ Apoi s-au dus până în sanctuarul templului lui Baal, 26 au scos afară stâlpul sacru din templul lui Baal şi l-au ars. 27 Au dărâmat atât stâlpul lui Baal, cât şi templul lui Baal, folosindu-l apoi ca latrină până în ziua de azi.
28 Astfel a nimicit Iehu închinarea la Baal din Israel. 29 Dar Iehu nu a renunţat la păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l-a făcut pe Israel să păcătuiască, şi anume la închinarea înaintea viţeilor de aur din Betel şi Dan. 30 Domnul i-a zis lui Iehu: „Pentru că ai făcut bine, îndeplinind ce este drept înaintea Mea, şi ai făcut familiei lui Ahab tot ce era după voia Mea, urmaşii tăi vor domni peste Israel până la a patra generaţie.“ 31 Totuşi Iehu nu a vegheat să păzească Legea Domnului, Dumnezeul lui Israel, din toată inima lui. El nu a renunţat la păcatele lui Ieroboam, care l-a făcut pe Israel să păcătuiască.
32 În acele zile Domnul a început să reducă teritoriul Israelului. Hazael i-a învins pe israeliţi prin toate teritoriile din ţară: 33 de la Iordan, spre răsărit, toată ţara Ghiladului, şi anume teritoriul lui Gad, al lui Ruben şi al lui Manase; apoi de la Aroer, care este lângă uedul[d] Arnon, până la Ghilad şi Başan. 34 Celelalte fapte ale lui Iehu, tot ce a făcut el şi toate isprăvile lui, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Israel“? 35 Iehu s-a culcat alături de părinţii săi şi a fost înmormântat în Samaria, iar în locul său a domnit fiul său, Iehoahaz. 36 Iehu a domnit peste Israel, în Samaria, timp de douăzeci şi opt de ani.
1 Pavel, apostol al lui Cristos Isus, prin voia lui Dumnezeu, după promisiunea vieţii în Cristos Isus, 2 către Timotei, copilul preaiubit: har, îndurare şi pace de la Dumnezeu Tatăl şi de la Cristos Isus, Domnul nostru!
Mulţumiri şi încurajări
3 Îi sunt recunoscător lui Dumnezeu, pe Care-L slujesc cu o conştiinţă curată, aşa cum au făcut-o şi strămoşii mei, când îmi aduc aminte mereu de tine în rugăciunile mele, zi şi noapte. 4 Îmi amintesc de lacrimile tale şi doresc să te văd, ca să mă umplu de bucurie. 5 Îmi aduc aminte de credinţa ta, care este fără ipocrizie şi care a locuit mai întâi în bunica ta, Lois, apoi în mama ta, Eunice, iar acum sunt convins că şi în tine. 6 De aceea, îţi aduc aminte să înflăcărezi darul lui Dumnezeu, care este în tine prin punerea mâinilor mele. 7 Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de înţelepciune. 8 Aşadar, să nu-ţi fie ruşine să mărturiseşti despre Domnul nostru şi nici despre mine, prizonier de dragul Lui, ci suferă împreună cu mine pentru Evanghelie[a], prin puterea lui Dumnezeu. 9 El ne-a mântuit şi ne-a chemat cu o chemare sfântă, nu datorită faptelor noastre, ci datorită planului şi harului Său, pe care ni l-a dat în Cristos Isus înainte de vremurile veşniciilor, 10 dar care a fost descoperit acum prin arătarea Mântuitorului nostru, Isus Cristos, Care a desfiinţat moartea şi a adus la lumină viaţa şi nemurirea, prin Evanghelie. 11 Iar eu am fost pus predicatorul, apostolul şi învăţătorul ei. 12 De aceea sufăr aceste lucruri, dar nu mi-e ruşine, pentru că ştiu în Cine am crezut şi sunt convins că El poate să păzească până în ziua aceea ce I-am încredinţat. 13 Păstrează modelul[b] cuvintelor sănătoase, pe care le-ai auzit de la mine, împreună cu credinţa şi dragostea care sunt în Cristos Isus! 14 Păzeşte lucrul acela bun care ţi-a fost încredinţat prin Duhul Sfânt, Care locuieşte în noi!
15 Tu ştii că toţi cei ce sunt în Asia[c] m-au părăsit, între care sunt şi Figel, şi Hermogen. 16 Fie ca Domnul să-Şi arate îndurarea peste casa lui Onisifor, pentru că, de multe ori, el m-a încurajat şi nu i-a fost ruşine de lanţul meu. 17 Dimpotrivă, când a fost în Roma, m-a căutat cu mult efort şi m-a găsit. 18 Să dea Domnul să găsească îndurare de la Domnul în ziua aceea! Tu ştii bine cât de mult mi-a slujit în Efes.
2 „Spuneţi-le fraţilor voştri «Ami»[a] şi surorilor voastre – «Ruhama»[b]!
Necredincioşie, pedeapsă şi promisiune cu privire la restaurare
2 Mustraţi-vă mama, mustraţi-o,
căci ea nu este soţia Mea,
iar Eu nu sunt soţul ei!
Să depărteze desfrânările dinaintea ei,
şi adulterul dintre sânii ei.[c]
3 Altfel, o voi dezbrăca în pielea goală[d]
şi o voi arăta aşa cum era în ziua naşterii ei;[e]
o voi face asemenea unei pustii,
o voi preface într-un pământ uscat
şi o voi omorî prin însetare.
4 De fiii ei nu voi avea milă,
căci sunt fii ai desfrânării[f].
5 Mama lor s-a prostituat
şi i-a zămislit în chip ruşinos.
Ea a zis: «Mă voi duce după amanţii[g] mei,
după cei care-mi dau pâinea şi apa,
lâna şi inul, uleiul şi băutura!»
6 De aceea, iată, îi voi îngrădi căile cu spini,
o voi împrejmui cu ziduri, ca să nu-şi mai găsească cărările.
7 Va alerga după amanţii ei, dar nu-i va ajunge;
îi va căuta, dar nu-i va găsi.
Apoi va zice:
«Mă voi întoarce la primul meu Soţ,
căci mi-a fost mai bine atunci decât acum!»
8 Ea nu ştie însă că Eu am fost Acela
Care i-a dat grâne, mustul şi uleiul,
Cel Care i-a înmulţit argintul şi aurul,
pe care ea le-a folosit apoi pentru Baal[h].
9 De aceea Îmi voi lua înapoi grânele la vremea lor
şi mustul la vremea lui;
Îmi voi recupera lâna şi inul
date pentru acoperirea goliciunii ei.
10 Iar acum îi voi descoperi ruşinea[i]
în faţa amanţilor ei
şi nici unul nu o va scăpa din mâna Mea.
11 Voi face să înceteze toate prilejurile ei de bucurie:
sărbătorile ei, lunile ei noi,
Sabatele ei – toate zilele ei de adunare.
12 Îi voi pustii viile şi smochinii
despre care zicea: «Aceasta este plata dată de amanţii mei!»
Voi face din ele un hăţiş,
iar fiarele câmpului le vor mânca.
13 O voi pedepsi pentru zilele
când ardea tămâie baalilor[j],
când se gătea cu veriga în nas şi cu salba ei
şi umbla după amanţi,
uitând de Mine, zice Domnul.
14 De aceea, iată, o voi ademeni[k],
o voi aduce în pustie
şi-i voi vorbi pe placul inimii ei.
15 Acolo îi voi da viile înapoi
şi voi face din valea Acor[l] o poartă a speranţei.
Acolo ea va răspunde ca în zilele tinereţii ei,
ca în ziua ieşirii ei din ţara Egiptului.
16 În ziua aceea, zice Domnul,
Mă vei numi «Soţul[m] meu»;
şi nu-Mi vei mai spune «Stăpânul[n] meu».
17 Voi îndepărta numele baalilor din gura ei
şi nu le vor mai fi pomenite numele.
18 În ziua aceea voi încheia pentru ei un legământ
cu fiarele câmpului, cu păsările cerului
şi cu animalele mici[o] care se târăsc pe pământ.
Le voi distruge din ţară
arcul, sabia şi războiul
şi-i voi face să se odihnească în siguranţă.
19 Te voi logodi cu Mine pe vecie,
te voi logodi cu Mine prin[p] dreptate şi prin judecată,
prin îndurare[q] şi prin milă.
20 Te voi logodi cu Mine prin credincioşie,
iar tu Îl vei cunoaşte pe Domnul.
21 În ziua aceea, le voi răspunde, zice Domnul,
voi răspunde cerurilor,
iar ele îi vor răspunde pământului;
22 pământul va răspunde grânelor,
mustului şi uleiului,
iar ele îi vor răspunde lui Izreel[r].
23 O voi sădi pentru Mine Însumi în ţară!
Pe cea care nu era iubită[s], o voi iubi!
Celui ce nu era poporul Meu[t] îi voi spune: «Tu eşti poporul Meu!»,
iar el Îmi va răspunde: «Dumnezeul meu!»“
97 Ce mult iubesc eu Legea Ta!
Toată ziua ea este desfătarea mea!
98 Porunca Ta mă face mai înţelept decât duşmanii mei,
căci întotdeauna aceasta este cu mine.
99 Sunt mai înţelept decât toţi învăţătorii mei,
căci cuget la mărturiile Tale.
100 Sunt mai priceput decât cei cărunţi,
căci împlinesc hotărârile Tale.
101 Îmi feresc picioarele de orice cale rea,
ca să păzesc Cuvântul Tău.
102 Nu mă îndepărtez de judecăţile Tale,
căci Tu mă îndrumi.
103 Ce dulci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele,
mai dulci decât mierea pentru gura mea.
104 Sunt priceput din pricina hotărârilor Tale.
De aceea urăsc toate cărările înşelătoare.
105 Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele
şi o lumină pe cărarea mea.
106 Am jurat, şi voi împlini întocmai,
că voi păzi judecăţile Tale cele drepte.
107 Sunt atât de mâhnit:
Doamne, înviorează-mă după Cuvântul Tău!
108 Doamne, primeşte ofranda gurii mele
şi învaţă-mă judecăţile Tale!
109 Mi-am pus viaţa în primejdie,
dar nu voi părăsi Legea Ta!
110 Cei răi mi-au întins curse,
dar eu nu mă voi rătăci de la hotărârile Tale.
111 Am moştenit mărturiile Tale pe vecie,
pentru că ele sunt bucuria inimii mele.
112 Mi-am dedicat inima ca să înfăptuiesc orânduirile Tale
pentru totdeauna, până la sfârşit.
113 Îi urăsc pe cei nestatornici,
dar iubesc Legea Ta.
114 Tu eşti adăpostul şi scutul meu
şi aştept să se împlinească Cuvântul Tău.
115 Depărtaţi-vă de mine, răufăcătorilor,
ca să pot împlini poruncile Dumnezeului meu!
116 Sprijină-mă după promisiunea Ta şi voi fi înviorat;
nu mă da de ruşine din pricina nădejdii mele!
117 Întăreşte-mă ca să fiu izbăvit,
şi să privesc neîncetat la orânduirile Tale!
118 Tu-i îndepărtezi pe cei ce se rătăcesc de la orânduirile Tale,
căci înşelătoria lor este zadarnică.
119 Tu-i îndepărtezi pe cei răi de pe pământ ca pe zgură.
De aceea iubesc eu mărturiile Tale.
120 Mi se înfioară carnea din pricina groazei Tale
şi mă tem din pricina judecăţilor Tale.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.