M’Cheyne Bible Reading Plan
16 Atunci Cuvântul Domnului a vorbit împotriva lui Başa prin Iehu, fiul lui Hanani: 2 „Te-am ridicat din pulbere şi te-am numit conducător peste poporul Meu, Israel, dar tu ai umblat în căile lui Ieroboam şi l-ai făcut pe poporul Meu, Israel, să păcătuiască mâniindu-Mă prin păcatele lor. 3 De aceea îl voi nimici pe Başa împreună cu familia lui şi voi face familiei lui cum am făcut familiei lui Ieroboam, fiul lui Nebat. 4 Câinii îi vor mânca pe cei din familia lui Başa care vor muri în cetate, iar păsările cerului îi vor mânca pe cei care vor muri pe câmp.“
5 Celelalte fapte ale lui Başa, ce a făcut el şi puterea lui nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Israel“? 6 Başa s-a culcat alături de părinţii săi şi a fost înmormântat la Tirţa, iar fiul său Ela a domnit în locul lui. 7 Cuvântul Domnului vorbise împotriva lui Başa şi împotriva familiei lui prin profetul Iehu, fiul lui Hanani, atât din cauza tuturor relelor pe care acesta le făcuse înaintea Domnului, mâniindu-L prin faptele lui şi devenind asemenea familiei lui Ieroboam, cât şi din cauză că el nimicise familia lui Ieroboam.
Domnia lui Ela peste Israel şi complotul lui Zimri
8 În al douăzeci şi şaselea an al domniei lui Asa, regele lui Iuda, Ela, fiul lui Başa, a început să domnească peste Israel. El a domnit la Tirţa timp de doi ani. 9 Slujitorul său Zimri, conducător peste jumătate dintre carele sale, a uneltit împotriva lui. Ela era la Tirţa, îmbătându-se în casa lui Arţa, cel care răspundea de palatul din Tirţa. 10 Zimri a intrat şi l-a ucis în al douăzeci şi şaptelea an al domniei lui Asa, regele lui Iuda. Apoi a început să domnească în locul lui.
11 De îndată ce a devenit rege şi s-a aşezat pe tronul său, el a ucis toată familia lui Başa; n-a lăsat în viaţă nici un bărbat, nici dintre rudele sale, nici dintre prietenii săi. 12 Astfel, Zimri a nimicit toată familia lui Başa, potrivit cuvântului rostit de Domnul împotriva lui Başa prin profetul Iehu, 13 din cauza tuturor păcatelor pe care le-au săvârşit Başa şi fiul său Ela şi prin care l-au făcut şi pe Israel să păcătuiască mâniindu-L pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, prin idolii lor de nimic.
14 Celelalte fapte ale lui Ela şi ce a făcut el nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Israel“?
Domnia lui Zimri peste Israel şi complotul lui Omri
15 În al douăzeci şi şaptelea an al domniei lui Asa, regele lui Iuda, Zimri a domnit la Tirţa vreme de şapte zile, în timp ce poporul asedia Ghibetonul care aparţinea filistenilor. 16 Poporul care era în tabără a aflat că Zimri a uneltit împotriva regelui şi că l-a ucis. Şi în ziua aceea, chiar acolo în tabără, toţi israeliţii l-au numit rege peste Israel pe Omri, conducătorul oştirii. 17 Apoi Omri împreună cu toţi israeliţii care erau cu el s-au retras de la Ghibeton şi au asediat Tirţa. 18 Când Zimri a văzut că cetatea a fost capturată, a intrat în fortăreaţa palatului regelui şi a dat foc palatului peste el. Astfel, el a murit 19 din cauza păcatelor pe care le-a săvârşit, făcând ce este rău înaintea Domnului, umblând în căile lui Ieroboam şi trăind în păcatele pe care acesta le săvârşise şi prin care îl făcuse şi pe Israel să păcătuiască.
20 Celelalte fapte ale lui Zimri şi uneltirea pe care a făcut-o, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Israel“?
21 Atunci, poporul Israel s-a împărţit în două: jumătate din popor dorea să-l facă rege pe Tibni, fiul lui Ghinat, iar cealaltă jumătate, pe Omri. 22 Poporul care era de partea lui Omri a triumfat asupra poporului care-l urma pe Tibni, fiul lui Ghinat. Astfel, Tibni a murit, iar Omri a devenit rege.
Domnia lui Omri peste Israel
23 Omri a început să domnească peste Israel în al treizeci şi unulea an al domniei lui Asa, regele lui Iuda, şi a domnit timp de doisprezece ani, dintre care şase în Tirţa. 24 El a cumpărat de la Şemer dealul Samariei cu doi talanţi de argint[a]; apoi a zidit o cetate pe deal şi i-a pus numele Samaria, după numele lui Şemer, fostul proprietar al dealului.
25 Însă Omri a făcut ce este rău înaintea Domnului; a făcut mai mult rău decât toţi cei care fuseseră înainte de el. 26 El a trăit întru totul ca Ieroboam, fiul lui Nebat; a trăit în păcatele prin care acesta îl făcuse şi pe Israel să păcătuiască mâniindu-L pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, prin idolii lor de nimic.
27 Celelalte fapte ale lui Omri, ce a făcut el şi puterea pe care el şi-a arătat-o, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Israel“? 28 Omri s-a culcat alături de părinţii săi şi a fost înmormântat în Samaria, iar fiul său Ahab a început să domnească în locul lui.
Consolidarea dinastiei lui Omri: regele Ahab
29 Ahab, fiul lui Omri, a început să domnească peste Israel în al treizeci şi optulea an al domniei lui Asa, regele lui Iuda. Ahab, fiul lui Omri, a domnit timp de douăzeci şi doi de ani peste Israel, în Samaria. 30 Ahab, fiul lui Omri, a făcut mai mult rău înaintea Domnului decât toţi cei care au fost înainte de el. 31 Şi, ca şi cum ar fi fost puţin lucru să trăiască în păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, el şi-a mai luat-o de soţie şi pe Izabela, fiica lui Etbaal, regele sidonienilor, i-a slujit lui Baal[b] şi i s-a închinat. 32 El a aşezat un altar pentru Baal în templul lui Baal, pe care-l zidise în Samaria 33 şi a făcut un stâlp al Aşerei[c]. Ahab a făcut mai mult rău decât toţi regii lui Israel care au fost înainte de el, mâniindu-L pe Domnul, Dumnezeul lui Israel. 34 În timpul domniei lui, Hiel din Betel a rezidit Ierihonul; i-a pus temeliile cu preţul întâiului său născut, Abiram, şi i-a aşezat porţile cu preţul lui Segub, cel mai tânăr dintre fiii săi, potrivit cuvântului rostit de Domnul prin Iosua, fiul lui Nun.
O nouă viaţă în Cristos
3 Dacă aţi fost înviaţi împreună cu Cristos, căutaţi lucrurile de sus, unde Cristos stă la dreapta lui Dumnezeu! 2 Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ, 3 pentru că voi aţi murit, iar viaţa voastră este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu. 4 Când Cristos – viaţa voastră[a] – Se va arăta, atunci şi voi vă veţi arăta împreună cu El în glorie.
5 De aceea, daţi morţii tot ceea ce aparţine firii voastre pământeşti: desfrâul, necurăţia, patima, pofta rea, lăcomia, care este idolatrie. 6 Din cauza acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu (peste fiii neascultării)[b]. 7 Acestea sunt căile pe care aţi umblat şi voi atunci când trăiaţi între ei, 8 însă acum lăsaţi-vă de toate aceste lucruri: de mânie, de furie, de răutate, de blasfemie, de cuvintele murdare care vă ies din gură. 9 Nu vă minţiţi unul pe altul, pentru că v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi şi de faptele lui 10 şi v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care este înnoit în cunoaştere, după imaginea Creatorului său. 11 Aici nu mai este nici grec, nici iudeu, nici circumcizie, nici necircumcizie, nici barbar[c], nici scit[d], nici sclav, nici liber, ci Cristos este totul şi în toţi.
12 Aşadar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi iubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu răbdare! 13 Îngăduiţi-vă unul pe altul, iertaţi-vă unul pe altul ori de câte ori vreunul dintre voi are vreo nemulţumire împotriva altuia! Cum v-a iertat Domnul, aşa iertaţi-vă şi voi! 14 Dar, mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care le leagă pe toate într-o armonie perfectă! 15 Iar pacea lui Cristos să stăpânească în inimile voastre; la ea aţi şi fost chemaţi, într-un singur trup. Şi fiţi mulţumitori! 16 Cuvântul lui Cristos să locuiască în voi din belşug! Învăţaţi-vă şi instruiţi-vă unul pe altul cu toată înţelepciunea! Cântaţi-I lui Dumnezeu cu mulţumire în inimile voastre cântece de laudă, imnuri, cântece duhovniceşti! 17 Tot ceea ce faceţi, cu vorba sau cu fapta, să faceţi în Numele Domnului Isus, mulţumind, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.
Îndemnuri privind relaţiile din casa creştinului
18 Soţiilor, supuneţi-vă soţilor voştri aşa cum se cuvine în Domnul! 19 Soţilor, iubiţi-vă soţiile şi nu fiţi aspri cu ele!
20 Copii, ascultaţi de părinţii voştri în toate, pentru că lucrul acesta Îi place Domnului! 21 Părinţi, nu-i întărâtaţi pe copiii voştri, ca să nu-şi piardă curajul!
22 Sclavilor, ascultaţi în toate de stăpânii voştri pământeşti, nu doar când sunteţi văzuţi de ei, ca nişte oameni care caută să placă altora, ci cu o inimă sinceră, în frică de Domnul. 23 Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, 24 ştiind că veţi primi ca răsplată moştenirea de la Domnul. Voi slujiţi Domnului Cristos. 25 Căci cel ce face rău va fi răsplătit după răul pe care l-a făcut; şi nu va fi nici un fel de părtinire.
Reglementări privind închinarea
46 Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: „Poarta curţii interioare dinspre răsărit să fie închisă în timpul celor şase zile de lucru, dar în ziua de Sabat şi în cea de lună nouă[a] să fie deschisă. 2 Prinţul să intre prin porticul porţii, dinspre exterior, şi să stea în dreptul uşorilor porţii. Preoţii să aducă arderea lui de tot şi jertfele lui de pace[b], iar el să se închine pe pragul porţii. După aceea să iasă, iar poarta să nu fie închisă până seara. 3 Poporul ţării să se închine şi el înaintea Domnului la intrarea acestei porţi, cu prilejul Sabatelor şi a lunilor noi. 4 Arderea de tot pe care prinţul va trebui să o aducă Domnului, în fiecare zi de Sabat, va fi de şase miei fără meteahnă şi un berbec fără meteahnă. 5 Ca dar de mâncare, să aducă o efă[c] alături de berbec, atât cât doreşte alături de fiecare miel şi câte un hin[d] de ulei alături de fiecare efă.
6 În ziua unei noi luni el va trebui să aducă un viţel tânăr fără meteahnă, şase miei şi un berbec; aceştia să fie fără meteahnă. 7 Ca dar de mâncare să aducă o efă alături de viţel şi o efă alături de berbec, iar alături de miei să pună ce va dori. De asemenea, să aducă câte un hin de ulei alături de fiecare efă. 8 Când va sosi, prinţul va trebui să intre prin porticul porţii, iar apoi va trebui să iasă tot pe acolo.
9 Când poporul ţării va veni înaintea Domnului la adunările de sărbătoare, cel ce va intra pe poarta de nord ca să se închine, va trebui să iasă pe poarta de sud, iar cel ce va intra pe poarta de sud, va trebui să iasă pe poarta de nord. Să nu se întoarcă pe poarta pe care a intrat, ci să iasă prin partea opusă. 10 Prinţul va trebui să fie în mijlocul lor, ca să intre împreună cu ei atunci când ei vor intra şi să iasă tot împreună atunci când ei vor ieşi.
11 De sărbători sau cu prilejul adunărilor de sărbătoare, darul de mâncare să fie de o efă alături de viţel, o efă alături de berbec, atât cât doreşte alături de miei şi câte un hin de ulei alături de fiecare efă.
12 Când prinţul va aduce Domnului ca dar de bunăvoie o ardere de tot sau o jertfă de pace, să i se deschidă poarta de răsărit. Va trebui să aducă arderea de tot şi jertfa de pace aşa cum se aduce în ziua de Sabat. Apoi va trebui să iasă, iar după ce va ieşi, să se închidă poarta în urma lui.
13 În fiecare zi va trebui să aduci Domnului ca ardere de tot un miel de un an, fără meteahnă. Să faci astfel în fiecare dimineaţă. 14 Să mai adaugi la el, în fiecare dimineaţă, ca dar de mâncare, a şasea parte dintr-o efă şi a treia parte dintr-un hin de ulei ca să uzi făina cu el. Acesta este un dar de mâncare care va trebui adus continuu pentru Domnul în urma unei hotărâri veşnice. 15 Să se aducă mielul, darul de mâncare şi uleiul în fiecare dimineaţă, ca o ardere de tot continuă.“
Reglementări privind proprietatea prinţului
16 Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: „Dacă prinţul dă un dar din proprietatea sa unuia dintre fiii săi, proprietatea va fi şi a urmaşilor acestuia; va fi proprietatea lor prin moştenire. 17 Dacă prinţul dă un dar din proprietatea sa unuia dintre slujitorii săi, proprietatea va fi a acestuia până la anul de eliberare; apoi va trebui să o dea înapoi prinţului. Moştenirea prinţului este doar pentru fiii săi. Să rămână deci a lor! 18 Prinţul să nu ia din proprietatea celor din popor, deposedându-i astfel de moştenirea lor. Va trebui să dea fiilor săi o moştenire din proprietatea sa, ca nimeni din poporul Meu să nu fie alungat de la moştenirea lui.“
Bucătăriile pentru pregătirea sacrificiilor
19 Apoi bărbatul acela m-a dus prin intrarea aflată pe aceeaşi parte cu poarta odăilor sfinte orientate spre nord, unde erau preoţii. Şi iată că în capăt, înspre apus, era un loc. 20 El mi-a zis: „Acesta este locul unde preoţii vor fierbe jertfa pentru vină şi jertfa pentru păcat şi unde vor coace darurile de mâncare, ca să nu le aducă în curtea exterioară şi, astfel, să sfinţească poporul.“
21 M-a scos apoi în curtea exterioară şi m-a pus să trec pe lângă cele patru colţuri ale curţii. Şi iată că în fiecare colţ era câte o altă curte. 22 În cele patru colţuri ale curţii erau nişte curţi îngrădite[e] de patruzeci de coţi lungime şi de treizeci de coţi lăţime[f]; toate cele patru curţi din colţuri aveau aceeaşi mărime. 23 În interior, de jur împrejurul fiecăreia din cele patru, era un rând de zidărie, la baza căruia se aflau amenajate vetre. 24 El mi-a zis: „Acestea sunt bucătăriile unde cei ce slujesc la Casă vor găti jertfele poporului.“
Psalmul 102
O rugăciune a unui om necăjit, când era doborât de întristare şi îşi vărsa plângerea înaintea Domnului
1 Doamne, ascultă rugăciunea mea!
Fie ca strigătul meu să ajungă la Tine!
2 Nu-Ţi ascunde faţa de mine
în ziua necazului meu!
Pleacă-Ţi urechea spre mine;
când strig, răspunde-mi degrabă!
3 Îmi pier zilele ca fumul,
oasele-mi ard ca jarul.
4 Inima-mi este rănită şi se usucă ca iarba,
căci uit să-mi mănânc pâinea.
5 Din pricina gemetelor mele
mi s-au lipit oasele de carne.
6 Mă asemăn cu bufniţa din pustie;
am ajuns ca o cucuvea printre dărâmături.
7 Stau treaz şi sunt
ca o pasăre singuratică pe acoperiş.
8 În fiecare zi duşmanii mei mă batjocoresc;
batjocoritorii mei mă blestemă.
9 Mănânc cenuşă în loc de pâine
şi îmi amestec băutura cu lacrimi,
10 din pricina mâniei şi a urgiei Tale;
căci Tu m-ai ridicat şi m-ai aruncat.
11 Zilele îmi sunt ca umbra înserării
şi mă usuc ca iarba.
12 Însă Tu, Doamne, tronezi pe vecie,
amintirea Ta ţine din generaţie în generaţie.
13 Tu Te vei ridica şi vei avea milă de Sion,
căci este timpul să te înduri de el.
I-a sosit vremea!
14 Slujitorii Tăi îndrăgesc pietrele Sionului
şi le este milă de ţărâna lui.
15 Neamurile se vor teme de Numele Domnului
şi toţi regii pământului – de slava Lui,
16 când Domnul va zidi Sionul
şi Se va arăta în slava Lui.
17 El va răspunde la rugăciunile celor nevoiaşi
şi nu va dispreţui rugăciunile lor.
18 Să se scrie aceasta pentru generaţia viitoare,
pentru ca poporul care se va naşte să-L laude pe Domnul!
19 El supraveghează din înălţimea sfinţeniei Sale;
Domnul priveşte din ceruri pe pământ,
20 ca să ia aminte la gemetele prizonierilor
şi să-i elibereze pe cei condamnaţi la moarte.
21 Numele Domnului va fi vestit din Sion
şi lauda Lui – din Ierusalim,
22 când se vor strânge popoarele
şi regatele ca să-I slujească Domnului.
23 Mi-a frânt puterea pe drum;
mi-a scurtat zilele.
24 De aceea am zis: „Dumnezeul meu, nu mă lua la jumătatea zilelor mele,
Tu, ai Cărui ani ţin din generaţie în generaţie.
25 Tu ai întemeiat la început pământul,
iar cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.
26 Ele vor pieri, dar Tu rămâi.
Toate se vor învechi ca o haină.
Le vei schimba ca pe un veşmânt şi ele vor trece.
27 Tu, însă, rămâi Acelaşi
şi anii Tăi nu se vor sfârşi.“
28 Fiii slujitorilor Tăi vor locui ţara
şi urmaşii lor vor rămâne înaintea Ta.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.