M’Cheyne Bible Reading Plan

Judecata Domnului asupra lui Ahazia

1 După moartea lui Ahab, Moab s-a răsculat împotriva lui Israel. ² S-a întâmplat că Ahazia a căzut prin grilajul odăii lui de sus din palatul Samariei şi a zăcut la pat. Atunci a trimis nişte mesageri, zicându-le: „Duceţi-vă şi întrebaţi-l pe Baal-Zebub^[a], zeul Ekronului, dacă mă voi vindeca de boala aceasta.“

³ Dar un înger^[b] al Domnului i-a zis lui Ilie^[c] tişbitul: „Scoală-te, du-te să-i întâlneşti pe mesagerii regelui Samariei şi spune-le: «Oare nu este Dumnezeu în Israel, de mergeţi să-l întrebaţi pe Baal-Zebub, zeul Ekronului? ⁴ De aceea aşa vorbeşte Domnul: ‘Nu te vei mai da jos din patul în care te-ai suit, ci vei muri cu siguranţă!’»“ Apoi Ilie a plecat. ⁵ Când mesagerii s-au întors la rege, el i-a întrebat:

– De ce v-aţi întors?

⁶ – Ne-am întâlnit cu un om, i-au răspuns ei, care ne-a zis astfel: „Întoarceţi-vă la regele care v-a trimis şi spuneţi-i: «Aşa vorbeşte Domnul: ‘Oare nu este Dumnezeu în Israel, de ai trimis să-l întrebe pe

Baal-Zebub, zeul Ekronului? De aceea nu te vei mai da jos din patul în care te-ai suit, ci vei muri cu siguranţă!’»“

⁷ – Cum arăta bărbatul care v-a întâlnit şi care v-a spus aceste cuvinte? i-a întrebat el.

⁸ – Era un om îmbrăcat cu o manta de păr şi încins la mijloc cu o curea de piele, i-au răspuns ei.

– Este Ilie tişbitul, a zis el.

⁹ Atunci a trimis la el o căpetenie peste cincizeci de oameni, împreună cu cei cincizeci de oameni ai acestuia. Căpetenia a venit la Ilie, care stătea pe vârful unui deal şi i-a zis:

– Omule al lui Dumnezeu, regele îţi porunceşte să cobori!

¹⁰ Dar Ilie i-a răspuns căpeteniei:

– Dacă sunt un om al lui Dumnezeu, să se coboare foc din cer şi să te mistuie pe tine şi pe cei cincizeci de oameni ai tăi.

Atunci s-a coborât foc din cer şi l-a mistuit pe el şi pe cei cincizeci de oameni care erau împreună cu el. ¹¹ Apoi regele a trimis o altă căpetenie peste cincizeci de oameni, împreună cu cei cincizeci de oameni ai acestuia. Căpetenia i-a zis:

– Omule al lui Dumnezeu, regele îţi porunceşte să cobori repede!

¹² Dar Ilie i-a răspuns:

– Dacă sunt un om al lui Dumnezeu, să se coboare foc din cer şi să te mistuie pe tine şi pe cei cincizeci de oameni ai tăi.

Atunci s-a coborât focul lui Dumnezeu din cer şi l-a mistuit pe el şi pe cei cincizeci de oameni care erau împreună cu el. ¹³ Regele a trimis o a treia căpetenie peste cincizeci de oameni, împreună cu cei cincizeci de oameni ai acestuia. Această a treia căpetenie s-a dus şi s-a plecat pe genunchi înaintea lui Ilie şi l-a implorat zicându-i: „Omule al lui Dumnezeu, te rog, pune preţ pe viaţa mea şi pe viaţa acestor cincizeci de slujitori ai tăi! ¹⁴ Ştim că focul care s-a coborât din ceruri le-a mistuit deja pe primele două căpetenii peste cincizeci şi pe oamenii lor, dar acum, pune preţ pe viaţa mea!“

¹⁵ Atunci îngerul Domnului i-a zis lui Ilie: „Însoţeşte-l şi nu te teme de el!“ Ilie s-a dus îndată împreună cu el la rege. ¹⁶ El i-a zis regelui: „Aşa vorbeşte Domnul: «Nu este în Israel Dumnezeu al Cărui cuvânt să-L poţi întreba de trimiţi mesageri să-l întrebe pe Baal-Zebub, zeul Ekronului? Pentru că ai făcut aceasta, nu te vei mai da jos din patul în care te-ai suit, ci vei muri cu siguranţă!»“

¹⁷ Ahazia a murit potrivit Cuvântului Domnului pe care l-a rostit Ilie. Pentru că nu avea nici un fiu, în locul lui a devenit rege Ioram^[d]. Era al doilea an al domniei lui Iehoram, fiul lui Iehoşafat, regele lui Iuda.

¹⁸ Celelalte fapte pe care le-a făcut Ahazia, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Israel“?

1 Pavel, Silvanus^[a] şi Timotei, către biserica tesalonicenilor, care este în Dumnezeu, Tatăl nostru, şi în Domnul Isus Cristos: ² har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Cristos!

Mulţumiri şi rugăciuni

³ Suntem datori să-I mulţumim întotdeauna lui Dumnezeu pentru voi, fraţilor, cum se şi cuvine, întrucât credinţa voastră creşte foarte mult, şi dragostea voastră unii faţă de alţii sporeşte în fiecare dintre voi. ⁴ De aceea, noi înşine ne lăudăm cu voi în bisericile lui Dumnezeu, datorită răbdării şi credinţei voastre în toate persecuţiile şi necazurile pe care le înduraţi. ⁵ Aceasta este dovada faptului că judecata lui Dumnezeu este dreaptă, iar voi veţi fi consideraţi vrednici de Împărăţia lui Dumnezeu^[b], pentru care şi suferiţi. ⁶ Este drept din partea lui Dumnezeu să aducă suferinţă peste cei care vă fac să suferiţi ⁷ şi să-i învioreze pe cei care suferă, – atât pe voi, cât şi pe noi –, atunci când Se va arăta din cer Domnul Isus cu îngerii Lui puternici, ⁸ într-o flacără de foc, pentru a-i pedepsi pe cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu şi pe cei care nu ascultă de Evanghelia^[c] Domnului nostru Isus. ⁹ Ei vor suferi pedeapsa distrugerii veşnice şi vor fi despărţiţi de prezenţa Domnului şi de slava puterii Lui, ¹⁰ în ziua aceea, când El va veni să fie proslăvit de către sfinţii Săi şi admirat de către toţi cei ce au crezut; căci mărturia noastră faţă de voi a fost crezută. ¹¹ Tocmai de aceea ne rugăm întotdeauna pentru voi, ca Dumnezeul nostru să vă facă vrednici de chemarea Sa şi, prin puterea Lui, să împlinească orice dorinţă bună a voastră şi orice lucrare pornită din credinţă, ¹² astfel încât Numele Domnului nostru Isus să fie proslăvit în voi, iar voi în El, după harul Dumnezeului nostru şi al Domnului Isus Cristos^[d].

Scrierea de pe zid şi interpretarea ei

5 Împăratul Belşaţar a dat un ospăţ mare celor o mie de nobili ai săi şi a băut vin împreună cu ei. ² În cheful vinului, Belşaţar a poruncit să fie aduse vasele de aur şi de argint pe care tatăl^[a] său, Nebucadneţar, le luase din Templul^[b] de la Ierusalim, pentru ca împăratul să bea din ele împreună cu nobilii săi, cu soţiile sale şi cu ţiitoarele sale. ³ Aşadar, au adus vasele de aur care fuseseră luate din Templu, din Casa lui Dumnezeu din Ierusalim, şi împăratul împreună cu nobilii săi, cu soţiile sale şi cu ţiitoarele sale au băut din ele. ⁴ Au băut vin şi i-au lăudat pe zeii de aur, de argint, de bronz, de fier, de lemn şi de piatră.

⁵ Chiar în clipa aceea au apărut degetele unei mâini de om care scria în faţa sfeşnicului, pe tencuiala peretelui din palatul împărătesc. Împăratul a văzut palma mâinii care scria. ⁶ Atunci împăratul a pălit la faţă şi gândurile l-au îngrozit atât de tare, încât i-au slăbit încheieturile coapselor, iar genunchii i s-au izbit unul de altul. ⁷ Împăratul a strigat cu glas tare să fie aduşi descântătorii, astrologii^[c] şi ghicitorii. Împăratul le-a zis înţelepţilor Babilonului astfel: „Oricine va citi scrierea aceasta şi-mi va spune interpretarea ei, va fi îmbrăcat în purpură, va avea un lanţ de aur la gât şi va fi al treilea la conducerea împărăţiei.^[d]“

⁸ Au intrat toţi înţelepţii Babilonului, dar nu au putut nici să citească scrierea şi nici să facă cunoscută împăratului interpretarea ei. ⁹ Atunci împăratul Belşaţar s-a îngrozit şi mai tare, a pălit la faţă, iar nobilii au rămas înmărmuriţi.

¹⁰ Împărăteasa^[e], la auzul cuvintelor împăratului şi ale nobililor lui, a intrat în sala de ospăţ şi a zis: „Să trăieşti veşnic, împărate! Să nu te înspăimânte gândurile tale şi să nu păleşti la faţă! ¹¹ Există în împărăţia ta un om care are în el duhul sfinţilor zei şi despre care, pe vremea tatălui tău, s-a descoperit că are lumină, agerime şi o înţelepciune ca înţelepciunea zeilor. Împăratul Nebucadneţar, tatăl tău, l-a pus căpetenie peste magicieni, peste descântători, peste astrologi şi peste ghicitori, ¹² deoarece s-au găsit în el, adică în Daniel – numit de împărat şi Beltşaţar – un duh deosebit, ştiinţă şi agerime în interpretarea viselor, în desluşirea enigmelor şi în dezlegarea lucrurilor încâlcite. Acum dar, să fie chemat Daniel şi el îţi va spune interpretarea!“

¹³ Daniel a fost adus înaintea împăratului, iar acesta l-a întrebat pe Daniel:

– Tu eşti acel Daniel, unul dintre exilaţii lui Iuda pe care i-a adus aici din Iuda tatăl meu, împăratul? ¹⁴ Am auzit că ai în tine duhul zeilor şi că s-a găsit în tine lumină, agerime şi înţelepciune deosebită. ¹⁵ Până acum au fost aduşi înaintea mea înţelepţi şi descântători, ca să citească scrierea aceasta şi să-mi facă cunoscută interpretarea ei, dar nu au putut să-mi spună interpretarea cuvintelor. ¹⁶ Despre tine însă am auzit că poţi să dai interpretări şi să dezlegi lucrurile încâlcite. Acum, dacă vei putea să citeşti scrierea şi să-mi faci cunoscută interpretarea ei, vei fi îmbrăcat în purpură, vei avea un lanţ de aur la gât şi vei fi al treilea la conducerea împărăţiei.

¹⁷ Daniel i-a răspuns împăratului:

– Păstrează-ţi darurile pentru tine şi dă altuia răsplătirile tale! Totuşi voi citi împăratului scrierea şi-i voi face cunoscută interpretarea.

¹⁸ Împărate, Dumnezeul cel Preaînalt îi dăduse tatălui tău, Nebucadneţar, o împărăţie, măreţie, onoare şi faimă, ¹⁹ iar din pricina măreţiei pe care i-o dăduse, toate popoarele, neamurile şi oamenii de orice limbă tremurau şi se temeau de el, căci împăratul omora pe cine voia şi lăsa în viaţă pe cine voia, înălţa pe cine voia şi smerea pe cine voia. ²⁰ Dar, când i s-a îngâmfat inima şi i s-a împietrit duhul până la mândrie, a fost dat jos de pe tronul împărăţiei sale şi i-a fost luată gloria. ²¹ A fost izgonit dintre oameni, inima lui a devenit ca a fiarelor şi a locuit la un loc cu măgarii sălbatici. L-au hrănit cu iarbă ca pe boi, iar trupul i-a fost udat de roua cerului, până când a recunoscut că Dumnezeul cel Preaînalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor şi că El o dă cui vrea.

²² Dar tu, Belşaţar, fiul^[f] lui, nu ţi-ai smerit inima, cu toate că ai ştiut toate acestea, ²³ ci te-ai înălţat împotriva Stăpânului cerurilor. Vasele din Casa Lui au fost aduse înaintea ta, iar tu, împreună cu nobilii tăi, cu soţiile tale şi cu ţiitoarele tale, aţi băut vin din ele; ai lăudat zeii de argint, de aur, de bronz, de fier, de lemn şi de piatră, care nici nu văd, nici nu aud şi nici nu pricep, în loc să-L slăveşti pe Dumnezeul în mâna Căruia este suflarea ta şi toate căile tale. ²⁴ De aceea a trimis El palma acestei mâini pentru a fi scrisă inscripţia aceasta.

²⁵ Inscripţia care a fost scrisă este următoarea: „Mene, Mene, Techel, Uparsin“.^[g]

²⁶ Iată care este interpretarea acestor cuvinte:

²⁹ De îndată Belşaţar a dat poruncă şi l-au îmbrăcat pe Daniel în purpură, i-au pus un lanţ de aur la gât şi l-au proclamat ca fiind al treilea la conducerea împărăţiei.

³⁰ Însă chiar în noaptea aceea Belşaţar, împăratul caldeenilor, a fost ucis, ³¹ iar Darius Medul^[l], care era în vârstă de şaizeci şi doi de ani, a primit împărăţia.

Psalmul 110^[a]

Al lui David. Un psalm.

Psalmul 111^[e]