M’Cheyne Bible Reading Plan

Curăţirea taberei

5 Apoi Domnul i-a zis lui Moise: ² „Porunceşte-le israeliţilor să-i scoată afară din tabără pe toţi leproşii^[a], pe toţi aceia care au vreo scurgere şi pe oricine este necurat din cauză că a atins un mort. ³ Să-i scoateţi afară atât pe bărbaţi, cât şi pe femei; să-i scoateţi afară din tabără ca nu cumva să pângărească tabăra, căci Eu locuiesc în mijlocul lor.“ ⁴ Israeliţii au făcut întocmai; ei i-au scos afară din tabără. Israeliţii au făcut aşa cum îi spusese Domnul lui Moise.

⁵ Domnul i-a mai zis lui Moise: ⁶ „Spune-le israeliţilor: «Când un bărbat sau o femeie cade într-unul din păcatele pe care le fac oamenii, săvârşind astfel o fărădelege împotriva Domnului^[b], acel om este vinovat ⁷ şi trebuie să-şi mărturisească păcatul pe care l-a făcut. De asemenea, el trebuie să dea înapoi în întregime preţul pentru paguba făcută, să adauge încă o cincime la acest preţ şi să îl dea celui pe care l-a păgubit. ⁸ Dar dacă omul nu are nici o rudenie faţă de care să se facă restituirea pentru paguba făcută, atunci restituirea pentru paguba făcută să se întoarcă la Domnul şi să fie a preotului, împreună cu berbecul pentru ispăşire, cu care el trebuie să facă ispăşire pentru acel om. ⁹ De asemenea, fiecare contribuţie din toate darurile sfinte pe care israeliţii le aduc la preot, să fie a preotului. ¹⁰ Darurile sfinte aduse de vreun om îi vor rămâne lui, iar ceea ce-i va da preotului va rămâne a preotului.»“

Testul pentru femeia bănuită de adulter

¹¹ Apoi Domnul i-a zis lui Moise: ¹² „Spune-le israeliţilor: «Dacă soţia cuiva se abate de la calea cea dreaptă şi îi este necredincioasă soţului ei, ¹³ dacă un altul se culcă cu ea, dar lucrul aceasta este ascuns de ochii soţului şi astfel ea rămâne nedescoperită, cu toate că s-a pângărit, dacă nu există nici o mărturie împotriva ei şi n-a fost prinsă în fapt, ¹⁴ dacă un duh de gelozie vine peste soţul ei şi el începe să fie gelos pe soţia lui care s-a pângărit sau dacă un duh de gelozie vine peste el şi el începe să fie gelos pe soţia lui, deşi ea nu s-a pângărit, ¹⁵ atunci bărbatul trebuie să-şi ducă soţia la preot. El trebuie să aducă jertfa cerută pentru ea: a zecea parte dintr-o efă^[c] de făină de orz. Să nu toarne ulei pe ea şi să nu pună tămâie, pentru că este un dar de mâncare pentru gelozie, un dar de descoperire, care descoperă o vină.

¹⁶ Apoi preotul s-o apropie şi s-o pună să stea înaintea Domnului; ¹⁷ preotul să ia apă sfântă într-un vas de pământ, după care să ia nişte praf de pe podeaua Tabernaculului şi să-l pună în apă. ¹⁸ Să pună femeia să stea înaintea Domnului, să descopere capul femeii şi să-i pună în mâini darul de mâncare pentru aducerea-aminte, care este darul de mâncare pentru gelozie. Preotul să aibă în mână apa amară care aduce blestem. ¹⁹ Preotul s-o pună pe femeie sub jurământ şi să-i zică: ‘Dacă nici un bărbat nu s-a culcat cu tine şi dacă nu te-ai abătut de la cale ca să trăieşti în necurăţie, în timp ce erai sub autoritatea soţului, atunci să nu-ţi facă nici un rău aceste ape amare care aduc blestem. ²⁰ Dar dacă te-ai abătut de la cale în timp ce erai sub autoritatea soţului, dacă te-ai pângărit şi un alt bărbat, altul decât soţul tău, s-a culcat cu tine,’ ²¹ – preotul s-o pună pe femeie sub acest jurământ al blestemului şi să-i spună aceste cuvinte – ‘atunci Domnul să te facă să fii de dispreţuit şi de blestemat în mijlocul poporului tău, făcând să ţi se usuce coapsa şi să ţi se umfle pântecele^[d]; ²² fie ca această apă care aduce blestem să-ţi intre în măruntaie şi să facă să ţi se umfle pântecele şi să ţi se usuce coapsa!’ Şi femeia să zică: ‘Amin! Amin!’

²³ Preotul să scrie aceste blesteme pe un sul şi să le şteargă apoi cu apă amară. ²⁴ După aceea, să-i dea femeii să bea apa amară care aduce blestem; apa care aduce blestem va intra în ea şi-i va provoca suferinţă. ²⁵ Preotul să ia din mâinile femeii darul de mâncare adus pentru gelozie, să-l legene înaintea Domnului şi să-l aducă la altar; ²⁶ preotul să ia un pumn din darul de mâncare, ca aducere-aminte, şi să-l ardă pe altar. Apoi să dea femeii să bea apa. ²⁷ După ce îi va da să bea apa, dacă ea s-a pângărit şi i-a fost necredincioasă soţului ei, apa care aduce blestem va intra în ea şi îi va provoca suferinţă: pântecele i se va umfla, coapsa i se va usca şi femeia va ajunge să fie dispreţuită în mijlocul poporului ei. ²⁸ Dar dacă femeia nu s-a pângărit şi este curată, atunci ea va fi considerată nevinovată şi va putea avea copii.

²⁹ Aceasta este legea geloziei, când o femeie, aflându-se sub autoritatea soţului, se abate de la calea cea dreaptă şi se pângăreşte, ³⁰ sau când duhul geloziei vine peste un bărbat şi el începe să fie gelos pe soţia lui; preotul trebuie s-o aducă înaintea Domnului şi să-i facă întocmai după legea aceasta. ³¹ Bărbatul va fi scutit de vină, dar femeia aceea îşi va purta vina.»“

Psalmul 39

Pentru dirijor. Pentru Iedutun^[a]. Un psalm al lui David.

Corul

Isus mai mare decât Moise

3 De aceea, fraţi sfinţi, care aveţi parte de chemarea cerească, gândiţi-vă cu mare atenţie la Isus, Apostolul şi Marele Preot al credinţei pe care o mărturisim. ² El a fost credincios Celui Ce L-a desemnat, aşa cum şi Moise a fost credincios în toată casa Lui. ³ El a fost găsit vrednic de o slavă mai mare decât a lui Moise, aşa cum constructorul unei case are mai multă onoare decât casa însăşi. ⁴ Căci orice casă este construită de cineva, însă Cel Ce le-a zidit pe toate este Dumnezeu. ⁵ Moise a fost credincios ca slujitor în toată Casa lui Dumnezeu, ca să depună mărturie despre lucrurile care urmau a fi spuse, ⁶ dar Cristos a fost credincios ca Fiu peste toată Casa lui Dumnezeu, iar Casa Lui suntem noi, dacă păstrăm într-adevăr cu fermitate încrederea şi lauda care aparţin nădejdii.

Avertizare împotriva necredinţei

⁷ De aceea, aşa cum spune Duhul Sfânt:

¹² Fiţi atenţi, fraţilor, ca nici unul dintre voi să nu aibă o inimă rea, necredincioasă, care să-l întoarcă de la Dumnezeul cel Viu, ¹³ ci încurajaţi-vă unul pe altul în fiecare zi, atâta timp cât se spune „astăzi“, astfel încât nici unul dintre voi să nu fie împietrit prin înşelăciunea păcatului! ¹⁴ Noi avem parte de Cristos dacă păstrăm cu fermitate, până la sfârşit, încrederea pe care am avut-o la început. ¹⁵ Este spus:

¹⁶ Cine au fost cei ce au auzit şi s-au răzvrătit? Nu toţi cei ce au ieşit din Egipt prin Moise? ¹⁷ Şi pe cine s-a mâniat El timp de patruzeci de ani? Nu pe cei care au păcătuit şi ale căror trupuri moarte au căzut în pustie? ¹⁸ Cui a jurat El că nu vor intra în odihna Lui, dacă nu celor care nu au ascultat? ¹⁹ Vedem că ei n-au putut intra din cauza necredinţei.