Previous Prev Day Next DayNext

M’Cheyne Bible Reading Plan

The classic M'Cheyne plan--read the Old Testament, New Testament, and Psalms or Gospels every day.
Duration: 365 days
Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)
Version
Leviticul 13

Reglementarea curăţiei în bolile infecţioase de piele

13 Domnul le-a zis lui Moise şi lui Aaron: „Dacă un om are pe pielea trupului său o umflătură, o erupţie sau o pată albă, care se aseamănă cu rana de lepră[a] pe pielea trupului său, el trebuie să fie adus la preotul Aaron sau la unul din fiii săi, preoţii. Preotul să-i cerceteze rana de pe pielea trupului, iar dacă părul din rană s-a albit şi rana este mai adâncă decât pielea trupului său, atunci este lepră; după ce preotul l-a cercetat, să-l declare necurat. Dar dacă pata este albă pe pielea trupului său şi nu este mai adâncă decât pielea, iar părul nu s-a albit, atunci preotul să-l închidă pe cel cu rana şapte zile. În a şaptea zi preotul va trebui să-l cerceteze; dacă i se va părea că rana a rămas aşa cum a fost şi nu s-a împrăştiat pe piele, atunci preotul să-l închidă încă şapte zile. În ziua a şaptea preotul să-l cerceteze din nou, iar dacă rana a mai scăzut şi nu s-a întins pe piele, atunci preotul să-l declare curat, căci este doar o erupţie; el să-şi spele hainele şi va fi curat. Dacă erupţia se întinde pe piele după ce omul s-a arătat preotului pentru a fi declarat curat, el va trebui să vină din nou înaintea preotului. Preotul să-l cerceteze şi dacă erupţia s-a întins pe piele, preotul să-l declare necurat, căci are lepră.

Dacă cineva are o rană de lepră, să fie adus la preot. 10 Preotul să-l cerceteze şi dacă pe piele este o umflătură albă care a făcut ca şi părul să se albească, iar în umflătură este şi o urmă de carne vie, 11 atunci pe pielea trupului acelui om se află o lepră veche. Preotul să-l declare necurat; să nu-l închidă, pentru că este necurat.

12 Dar dacă lepra erupe pe piele şi acoperă toată pielea, din creştet până în tălpi, pretutindeni pe unde se uită preotul, 13 preotul să-l cerceteze şi dacă lepra i-a acoperit tot trupul, atunci va trebui să-l declare curat pe cel cu rana; el este curat deoarece toată rana s-a albit. 14 Dacă însă mai apare vreo urmă de carne vie pe el, va fi necurat. 15 Preotul să cerceteze carnea vie şi să-l declare necurat. Carnea vie este necurată, pentru că este lepră. 16 Dar dacă carnea vie se face albă, el trebuie să vină la preot. 17 Preotul să-l cerceteze, iar dacă rana s-a albit, atunci preotul să-l declare curat pe cel cu rana. El este curat.

18 Dacă cineva are pe pielea trupului său o bubă care s-a vindecat, 19 iar pe locul unde era buba apare o umflătură albă sau o pată de un alb-roşiatic, omul acela să se înfăţişeze înaintea preotului. 20 Preotul să-l cerceteze, iar dacă pata este mai adâncă decât pielea şi dacă părul s-a albit, preotul să-l declare necurat; este o rană de lepră care a erupt în bubă. 21 Însă dacă preotul o cercetează şi părul nu este alb, iar pata nu este mai adâncă decât pielea, ci a scăzut, preotul să-l închidă şapte zile. 22 Dacă, în cele din urmă, se împrăştie pe piele, preotul să-l declare necurat; este o rană de lepră. 23 Dar dacă pata rămâne într-un loc şi nu se împrăştie, atunci este vorba de cicatricea bubei; preotul să-l declare curat.

24 Dacă un om are o arsură pe piele şi carnea vie a arsurii devine o pată alb-roşiatică sau albă, 25 preotul s-o cerceteze, iar dacă părul de pe pată s-a albit şi pata este mai adâncă decât pielea, atunci este o rană de lepră care a erupt în arsură; preotul să-l declare necurat pe omul acela, căci are o rană de lepră. 26 Dar dacă preotul cercetează pata şi vede că părul de pe ea nu s-a albit, şi ea nu este mai adâncă decât pielea, ci a scăzut, atunci preotul să-l închidă şapte zile. 27 În a şaptea zi preotul va trebui să-l cerceteze şi dacă pata s-a împrăştiat pe piele, atunci preotul să-l declare necurat. Este o rană de lepră. 28 Dar dacă pata a rămas într-un loc şi nu s-a întins pe piele, ci a scăzut, înseamnă că este o umflătură de la arsură; preotul să-l declare curat, căci este vorba de cicatricea arsurii.

29 Dacă un bărbat sau o femeie au o rană pe cap sau la barbă, 30 preotul să cerceteze rana. Dacă este mai adâncă decât pielea, iar părul de pe ea este gălbui şi subţire, preotul să-l declare necurat; rana este o râie de cap sau de barbă. 31 Dacă preotul vede că rana râiei nu este mai adâncă decât pielea şi nu este păr negru pe ea, atunci preotul să-l închidă pe cel cu rana timp de şapte zile. 32 În cea de-a şaptea zi preotul să cerceteze râia; dacă râia nu s-a întins, nu are păr gălbui pe ea şi nu este mai adâncă decât pielea, 33 atunci omul acela trebuie să se radă, dar nu şi acolo unde este râia. Preotul să-l închidă pe cel cu râia încă şapte zile. 34 În cea de-a şaptea zi preotul să cerceteze din nou râia; dacă râia nu s-a întins pe piele şi nu este mai adâncă decât pielea, atunci preotul poate să-l declare curat. El să-şi spele hainele şi va fi curat. 35 Dar dacă se pare că râia s-a întins pe piele după ce a fost declarat curat, 36 preotul să-l cerceteze din nou. Dacă într-adevăr râia s-a întins pe piele, preotul nu va mai trebui să se uite după păr gălbui; omul acela este necurat. 37 Dacă vede că râia a stat totuşi pe loc şi a crescut păr negru pe ea, înseamnă că râia s-a vindecat; omul acela este curat şi preotul să-l declare curat.

38 Dacă un bărbat sau o femeie au pete pe pielea trupului, pete albe, 39 preotul să le cerceteze. Dacă petele de pe pielea trupului sunt de un alb gălbui, acestea nu sunt decât nişte pete care au erupt pe piele; el este curat.

40 Dacă unui om îi cade părul de pe cap, el devine pleşuv, dar este curat. 41 Dacă părul îi cade de pe frunte, el devine pleşuv pe frunte, dar este curat. 42 Însă dacă pe capul sau pe fruntea pleşuvă va avea o pată de culoare alb-roşiatică, atunci aceasta este lepră; ea a erupt pe partea pleşuvă sau pe fruntea pleşuvă. 43 Va trebui ca preotul să-l cerceteze; dacă pe partea pleşuvă sau pe fruntea pleşuvă umflătura rănii este de un alb-roşiatic care seamănă cu lepra de pe pielea trupului, 44 atunci el este lepros, este necurat. Preotul să-l declare necurat, căci are o rană pe cap. 45 Leprosul care are acea rană trebuie să poarte haine sfâşiate, să umble cu capul gol[b], să-şi acopere barba şi să strige: «Necurat! Necurat!» 46 El va fi necurat atâta timp cât are rana; este necurat. Să trăiască singur şi locuinţa sa să fie în afara taberei.

Reglementarea curăţiei în cazul mucegaiului

47 Dacă va apărea o pată ca de lepră[c] pe îmbrăcăminte, pe o haină de lână sau de in, 48 pe o ţesătură sau pe o bătătură de in ori de lână, pe o piele sau pe un lucru din piele, 49 dacă pata de pe haină, de pe piele sau de pe vreun lucru din piele, de pe ţesătură sau de pe bătătură, va fi de culoare verzuie sau roşiatică, atunci aceasta este o pată de lepră şi trebuie arătată preotului. 50 Preotul să cerceteze pata şi să închidă şapte zile materialul pe care este pata. 51 În ziua a şaptea să cerceteze din nou pata şi dacă aceasta s-a întins pe haină sau în ţesătură sau în bătătură, pe piele sau pe ceva din piele, atunci este o pată de lepră care se întinde; lucrul acela este necurat. 52 El trebuie să ardă haina, ţesătura sau bătătura de lână ori de in sau orice altceva din piele, pentru că este o lepră care se întinde; materialul să fie ars în foc.

53 Dar dacă preotul o cercetează şi pata nu s-a întins pe haină sau în ţesătură sau în bătătură sau pe vreun lucru din piele, 54 atunci preotul să poruncească să se spele materialul pe care este pata şi să-l închidă încă şapte zile. 55 Preotul să cerceteze materialul cu pata după ce a fost spălat. Dacă pata nu şi-a schimbat culoarea, chiar dacă nu s-a întins, materialul este necurat; să-l ardeţi în foc, căci pata continuă să roadă, fie înăuntru, fie în afară. 56 Însă dacă preotul o cercetează şi vede că pata s-a micşorat după ce a fost spălată, atunci va trebui să o rupă din haină, din ţesătură, din bătătură sau din piele. 57 Dacă apare din nou pe haină sau pe ţesătură sau pe bătătură sau pe vreun lucru din piele, înseamnă că se întinde; să ardeţi în foc lucrul pe care este pata. 58 Dar haina, ţesătura, bătătura sau orice altceva din piele, de pe care rana dispare atunci când o spălaţi, va trebui să fie spălată încă o dată şi apoi va fi curată.

59 Aceasta este legea pentru pata de lepră de pe o haină de lână sau in, de pe ţesătură, de pe bătătură sau de pe vreun lucru din piele, pentru a hotărî dacă sunt curate sau necurate.“

Psalmii 15-16

Psalmul 15

Un psalm al lui David

Doamne, cine poate sălăşlui în cortul Tău?
    Cine poate locui pe muntele Tău cel sfânt?

Cel ce umblă în integritate;
    cel ce face dreptate;
cel ce spune adevărul din inimă
    şi nu bârfeşte cu limba lui;
cel ce nu-i face rău prietenului său
    şi nu aruncă insulte asupra semenului său;
cel ce dispreţuieşte pe cel vrednic de dispreţ,
    dar cinsteşte pe cei ce se tem de Domnul;
cel ce nu-şi ia vorba înapoi
    chiar dacă a jurat spre paguba lui;
cel ce nu-şi dă argintul cu dobândă
    şi nici nu acceptă daruri ca să-l nedreptăţească pe cel nevinovat.

Cel ce face aşa
    nu se va clătina niciodată!

Psalmul 16

Un mihtam[a] al lui David

Păzeşte-mă, Dumnezeule, căci la Tine caut adăpost!
    Eu zic Domnului: „Tu eşti Stăpânul meu;
        nu am nimic bun decât pe Tine!“

Sfinţii care sunt în ţară,
    ei sunt cei măreţi în care-mi găsesc toată plăcerea.[b]
Durerile celor ce aleargă după idoli se înmulţesc;
    eu însă nu aduc ca ei jertfe de băutură din sânge
        şi nici nu pun numele idolilor lor pe buzele mele.

Doamne, Tu eşti partea mea de moştenire şi cupa mea!
    Tu eşti Cel Care îmi apuci sorţul[c]!
Plăcute moşii mi-au căzut la sorţi!
    Într-adevăr, frumoasă moştenire mi-a fost dată!

Îl voi binecuvânta pe Domnul Care mă sfătuieşte!
    Până şi noaptea îmi dă îndemnuri inima!
Îl pun pe Domnul neîncetat înaintea mea,
    căci El este la dreapta mea ca să nu mă clatin!

De aceea, mi se bucură inima şi mi se înveseleşte sufletul[d]!
    Mai mult, trupul meu va locui în siguranţă,
10 căci nu-mi vei lăsa sufletul în Locuinţa Morţilor
    şi nu vei îngădui ca sfântul Tău[e] să vadă putrezirea.
11 Mi-ai făcut cunoscută cărarea vieţii …
    În prezenţa Ta este belşug de bucurie,
        la dreapta Ta sunt desfătări veşnice![f]

Proverbe 27

27 Nu te lăuda cu ziua de mâine
    căci nu ştii ce poate aduce o zi!

Să te laude altul, nu gura ta,
    un străin, nu buzele tale!

Piatra este grea şi nisipul este greu,
    dar supărarea provocată de un prost este mai grea decât amândouă.

Furia este nemiloasă şi mânia este cumplită,
    dar cine poate sta în faţa geloziei?

Mai bine o mustrare pe faţă,
    decât o dragoste ascunsă!

Rănile făcute de un prieten dovedesc credincioşie,
    dar sărutările unui duşman sunt din abundenţă.

Sătulul calcă în picioare mierea,
    dar pentru cel flămând orice lucru amar este dulce.

Ca o pasăre care rătăceşte de la cuibul ei,
    aşa este omul plecat din căminul[a] lui.

Uleiul şi parfumul[b] înveselesc inima,
    iar cuvintele unui prieten care sfătuieşte din suflet sunt dulci.[c]

10 Nu-l părăsi pe prietenul tău şi nici pe prietenul tatălui tău
    şi nu intra în casa fratelui tău în ziua necazului tău;
        mai bine un vecin aproape decât un frate departe.

11 Fiul meu, fii înţelept şi înveseleşte-mi inima,
    căci astfel voi putea răspunde celui ce mă dispreţuieşte!

12 Omul prudent vede pericolul şi se ascunde,
    dar nesăbuiţii merg înainte şi au de suferit.

13 Ia-i haina celui ce a girat pentru un străin
    şi ţine-o garanţie dacă a girat pentru o străină!

14 Binecuvântarea semenului cu voce tare dis-de-dimineaţă
    este socotită ca un blestem.

15 O picurare continuă într-o zi ploioasă
    şi o soţie cicălitoare sunt tot una:
16 cine încearcă s-o oprească parcă ar opri vântul
    şi parcă ar apuca untdelemnul cu mâna!

17 După cum fierul ascute fierul,
    tot astfel şi omul însuşi îl face mai ager[d] pe semenul său.

18 Cine îngrijeşte de un smochin îi va mânca roadele
    şi cine are grijă de stăpânul său va fi preţuit.

19 După cum apa reflectă o faţă,
    tot astfel şi inima omului îl reflectă pe om.

20 Aşa cum Locuinţa Morţilor şi Locul Nimicirii[e] nu se satură niciodată,
    nici ochii omului nu se pot sătura.

21 Creuzetul este pentru argint şi cuptorul pentru aur,
    dar un om este testat de lauda pe care o primeşte[f].

22 Chiar dacă ai pisa un prost cu pisălogul
    în piuă, printre grăunţe,
        tot nu vei putea îndepărta prostia de la el.

23 Îngrijeşte-ţi bine turmele
    şi dă atenţie cirezilor tale,
24 pentru că nici bogăţiile nu sunt veşnice
    şi nici coroana nu ţine pe vecie!
25 După ce este îndepărtat fânul, şi iarba nouă se arată,
    iar iarba de pe dealuri este strânsă,
26 mieii vor fi pentru îmbrăcăminte,
    şi ţapii pentru plata câmpului.
27 Vei avea lapte de capră suficient pentru hrana ta, a familiei tale
    şi pentru întreţinerea slujnicelor tale.

2 Tesaloniceni 1

Pavel, Silvanus[a] şi Timotei, către biserica tesalonicenilor, care este în Dumnezeu, Tatăl nostru, şi în Domnul Isus Cristos: har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Cristos!

Mulţumiri şi rugăciuni

Suntem datori să-I mulţumim întotdeauna lui Dumnezeu pentru voi, fraţilor, cum se şi cuvine, întrucât credinţa voastră creşte foarte mult, şi dragostea voastră unii faţă de alţii sporeşte în fiecare dintre voi. De aceea, noi înşine ne lăudăm cu voi în bisericile lui Dumnezeu, datorită răbdării şi credinţei voastre în toate persecuţiile şi necazurile pe care le înduraţi. Aceasta este dovada faptului că judecata lui Dumnezeu este dreaptă, iar voi veţi fi consideraţi vrednici de Împărăţia lui Dumnezeu[b], pentru care şi suferiţi. Este drept din partea lui Dumnezeu să aducă suferinţă peste cei care vă fac să suferiţi şi să-i învioreze pe cei care suferă, – atât pe voi, cât şi pe noi –, atunci când Se va arăta din cer Domnul Isus cu îngerii Lui puternici, într-o flacără de foc, pentru a-i pedepsi pe cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu şi pe cei care nu ascultă de Evanghelia[c] Domnului nostru Isus. Ei vor suferi pedeapsa distrugerii veşnice şi vor fi despărţiţi de prezenţa Domnului şi de slava puterii Lui, 10 în ziua aceea, când El va veni să fie proslăvit de către sfinţii Săi şi admirat de către toţi cei ce au crezut; căci mărturia noastră faţă de voi a fost crezută. 11 Tocmai de aceea ne rugăm întotdeauna pentru voi, ca Dumnezeul nostru să vă facă vrednici de chemarea Sa şi, prin puterea Lui, să împlinească orice dorinţă bună a voastră şi orice lucrare pornită din credinţă, 12 astfel încât Numele Domnului nostru Isus să fie proslăvit în voi, iar voi în El, după harul Dumnezeului nostru şi al Domnului Isus Cristos[d].

Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)

Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.