M’Cheyne Bible Reading Plan
Primul recensământ al lui Israel
1 Domnul i-a vorbit lui Moise în pustia Sinai, în Cortul Întâlnirii, în prima zi a celei de-a doua luni, în al doilea an după ce au ieşit din ţara Egiptului. El i-a zis: 2 „Faceţi numărătoarea întregii adunări a israeliţilor, după clanurile[a] şi familiile lor[b], înscriind pe fiecare bărbat în parte după numele său, 3 pe toţi aceia din Israel de la douăzeci de ani în sus, care sunt în stare să meargă la război. Tu şi Aaron să-i număraţi potrivit oştirilor lor. 4 Să fie cu voi câte un bărbat din fiecare seminţie, fiecare – căpetenia familiei lui. 5 Acestea sunt numele bărbaţilor care vor trebui să fie împreună cu voi:
din Ruben: Eliţur, fiul lui Şedeur,
6 din Simeon: Şelumiel, fiul lui Ţurişadai;
7 din Iuda: Nahşon, fiul lui Aminadab;
8 din Isahar: Netanel, fiul lui Ţuar;
9 din Zabulon: Eliab, fiul lui Helon;
10 din fiii lui Iosif –
din Efraim: Elişama, fiul lui Amihud;
din Manase: Gamaliel, fiul lui Pedahţur;
11 din Beniamin: Abidan, fiul lui Ghidoni;
12 din Dan: Ahiezer, fiul lui Amişadai;
13 din Aşer: Paghiel, fiul lui Ocran;
14 din Gad: Eliasaf, fiul lui Deuel[c];
15 din Neftali: Ahira, fiul lui Enan.“
16 Aceştia au fost cei aleşi din adunare, conducătorii seminţiilor strămoşilor lor, căpeteniile miilor lui Israel.
17 Moise şi Aaron i-au luat pe aceşti bărbaţi, care au fost desemnaţi 18 şi, în prima zi a celei de-a doua luni, au convocat întreaga adunare. Poporul[d] s-a înscris pe clanuri şi familii, înscriind numele celor de la douăzeci de ani în sus, pe fiecare în parte, 19 aşa cum i-a poruncit Domnul lui Moise. Aşa i-a numărat el în pustia Sinai.
20 Urmaşii fiilor lui Ruben, întâiul născut al lui Israel, după clanurile şi familiile lor, înscrişi după numele fiecărui bărbat de la douăzeci de ani în sus, toţi aceia care erau în stare să meargă la război – 21 cei număraţi din seminţia lui Ruben – au fost patruzeci şi şase de mii cinci sute.
22 Urmaşii fiilor lui Simeon, după clanurile şi familiile lor, toţi aceia care au fost înscrişi după numele fiecărui bărbat de la douăzeci de ani în sus, toţi aceia care erau în stare să meargă la război – 23 cei număraţi din seminţia lui Simeon – au fost cincizeci şi nouă de mii trei sute.
24 Urmaşii fiilor lui Gad, după clanurile şi familiile lor, înscrişi după numele celor de la douăzeci de ani în sus, toţi aceia care erau în stare să meargă la război – 25 cei număraţi din seminţia lui Gad – au fost patruzeci şi cinci de mii şase sute cincizeci.
26 Urmaşii fiilor lui Iuda, după clanurile şi familiile lor, înscrişi după numele celor de la douăzeci de ani în sus, toţi aceia care erau în stare să meargă la război – 27 cei număraţi din seminţia lui Iuda – au fost şaptezeci şi patru de mii şase sute.
28 Urmaşii fiilor lui Isahar, după clanurile şi familiile lor, înscrişi după numele celor de la douăzeci de ani în sus, toţi aceia care erau în stare să meargă la război – 29 cei număraţi din seminţia lui Isahar – au fost cincizeci şi patru de mii patru sute.
30 Urmaşii fiilor lui Zabulon, după clanurile şi familiile lor, înscrişi după numele celor de la douăzeci de ani în sus, toţi aceia care erau în stare să meargă la război – 31 cei număraţi din seminţia lui Zabulon – au fost cincizeci şi şapte de mii patru sute.
32 Fiii lui Iosif, mai exact urmaşii fiilor lui Efraim, după clanurile şi familiile lor, înscrişi după numele celor de la douăzeci de ani în sus, toţi aceia care erau în stare să meargă la război – 33 cei număraţi din seminţia lui Efraim – au fost patruzeci de mii cinci sute.
34 Urmaşii fiilor lui Manase, după clanurile şi familiile lor, înscrişi după numele celor de la douăzeci de ani în sus, toţi aceia care erau în stare să meargă la război – 35 cei număraţi din seminţia lui Manase – au fost treizeci şi două de mii două sute.
36 Urmaşii fiilor lui Beniamin, după clanurile şi familiile lor, înscrişi după numele celor de la douăzeci de ani în sus, toţi aceia care erau în stare să meargă la război – 37 cei număraţi din seminţia lui Beniamin – au fost treizeci şi cinci de mii patru sute.
38 Urmaşii fiilor lui Dan, după clanurile şi familiile lor, înscrişi după numele celor de la douăzeci de ani în sus, toţi aceia care erau în stare să meargă la război – 39 cei număraţi din seminţia lui Dan – au fost şaizeci şi două de mii şapte sute.
40 Urmaşii fiilor lui Aşer, după clanurile şi familiile lor, înscrişi după numele celor de la douăzeci de ani în sus, toţi aceia care erau în stare să meargă la război – 41 cei număraţi din seminţia lui Aşer – au fost patruzeci şi unu de mii cinci sute.
42 Urmaşii fiilor lui Neftali, după clanurile şi familiile lor, înscrişi după numele celor de la douăzeci de ani în sus, toţi aceia care erau în stare să meargă la război – 43 cei număraţi din seminţia lui Neftali – au fost cincizeci şi trei de mii patru sute.
44 Aceştia sunt cei care au fost număraţi, pe care Moise şi Aaron i-au numărat cu ajutorul conducătorilor lui Israel, cei doisprezece oameni, fiecare reprezentând propria lui familie. 45 Deci toţi israeliţii care au fost număraţi după familiile lor, de la douăzeci de ani în sus, toţi aceia din Israel, care erau în stare să meargă la război, 46 toţi cei ieşiţi la numărătoare au fost şase sute trei mii cinci sute cincizeci. 47 Leviţii, după seminţia strămoşilor lor, n-au fost număraţi împreună cu ei.
Deosebirea leviţilor
48 Domnul îi zisese lui Moise: 49 „Să nu numeri seminţia lui Levi şi să nu îi ţii socoteala în mijlocul celorlalţi israeliţi; 50 dă în grija leviţilor Tabernaculul Mărturiei[e], toate uneltele lui şi tot ce ţine de el; ei trebuie să poarte Tabernaculul şi toate uneltele lui, să aibă grijă de el şi să-şi facă tabăra în jurul lui. 51 Când Tabernaculul urmează să fie mutat, leviţii trebuie să-l strângă, iar când Tabernaculul urmează să fie întins, leviţii să-l înalţe. Străinul[f] care se va apropia să fie omorât. 52 Ceilalţi israeliţi să se aşeze fiecare în tabăra lui, fiecare bărbat sub steagul său, potrivit oştirilor lor. 53 Dar leviţii să-şi facă tabăra în jurul Tabernaculului Mărturiei, ca să nu izbucnească mânia Mea împotriva adunării israeliţilor; leviţii să aibă în pază Tabernaculul Mărturiei.“
54 Israeliţii au făcut întocmai; ei au făcut aşa cum Domnul i-a poruncit lui Moise.
Psalmul 35
Al lui David
1 Răfuieşte-te, Doamne, cu cei ce se răfuiesc cu mine!
Luptă-te cu cei ce se luptă cu mine!
2 Înarmează-Te cu scut şi cu pavăză!
Ridică-Te, ca să-mi ajuţi!
3 Dezveleşte-Ţi suliţa şi lancea
pentru prigonitorii mei![a]
Grăieşte sufletului meu:
„Eu sunt mântuirea ta!“
4 Să fie ruşinaţi şi umiliţi
cei ce caută să-mi ia viaţa;
să dea înapoi, să fie făcuţi de ruşine
cei ce-mi plănuiau răul!
5 Să fie ca pleava luată de vânt
şi să-i izgonească îngerul Domnului!
6 Întunecoasă şi alunecoasă să le fie calea,
iar îngerul Domnului să-i urmărească!
7 Fără nici un motiv mi-au întins pe ascuns un laţ,
fără nici un motiv au săpat o groapă sufletului meu.
8 De aceea să-i ajungă prăpădul pe neaşteptate
şi să fie prinşi în laţul pe care l-au întins pe ascuns pentru mine;
să cadă în el în timpul prăpădului.
9 Atunci sufletul meu se va bucura în Domnul,
mă voi veseli de mântuirea Lui.
10 Întreaga-mi fiinţă va exclama:
„Doamne, cine este ca Tine,
Care să-l scape pe cel sărac de cel mai tare decât el,
pe cel sărac şi pe cel sărman – de jefuitorul lui?“
11 Nişte martori dezlănţuiţi se ridică
şi mă întreabă de ceea ce nu ştiu.
12 Astfel ei îmi răsplătesc cu rău pentru bine
şi îmi pustiesc sufletul.
13 Eu însă, când ei erau bolnavi, mă îmbrăcam cu sac
şi îmi smeream sufletul prin post;
iar când rugăciunile îmi rămâneau fără răspuns,
14 ca un prieten, ba mai mult, ca un frate,
umblam bocind, ca unul care-şi boceşte mama,
cu capul plecat, cuprins de întristare.
15 Acum însă, când eu mă împiedic, ei se bucură şi se adună,
se adună împotriva mea, lovindu-mă pe ascuns,
sfâşiindu-mă fără încetare.
16 Ca nişte bufoni batjocoritori[b]
scrâşnesc din dinţi împotriva mea!
17 Stăpâne, cât vei mai privi?
Scapă-mi sufletul de pustiirile lor,
şi preţioasa mea viaţă – de puii aceştia de lei!
18 Apoi Te voi lăuda în adunarea cea mare,
Te voi onora în mijlocul unui norod fără număr.
19 Să nu se bucure de mine cei ce mă duşmănesc pe nedrept
şi să nu tragă cu ochiul cei ce mă urăsc fără motiv!
20 Căci ei nu vorbesc de pace,
ci urzesc înşelătorii
împotriva oamenilor liniştiţi din ţară.
21 Vorbesc împotriva mea, zicând: „Ha! Ha!
Ochii noştri şi-au văzut dorinţa împlinită!“
22 Doamne, Tu ai văzut; nu tăcea!
Stăpâne, nu Te depărta de mine!
23 Ridică-Te, trezeşte-Te pentru apărarea mea,
apără-mi pricina, Dumnezeul meu şi Stăpânul meu!
24 Judecă-mă după dreptatea Ta, Doamne, Dumnezeul meu!
Nu-i lăsa să se bucure de mine!
25 Nici măcar să nu gândească: „Aha! Ce bine!“
Să nu zică: „L-am înghiţit!“
26 Să fie făcuţi de ruşine şi de râs
cei ce se bucură de necazul meu!
Cu ruşine şi cu dezonoare să se îmbrace
cei ce se ridică împotriva mea!
27 Să strige de veselie şi să se bucure
cei ce îndrăgesc dreptatea mea,
cei se spun întotdeauna:
„Mărit fie Domnul Care doreşte pacea[c] robului Său!“
28 Atunci limba mea va vesti dreptatea Ta
şi lauda Ta toată ziua!
Valoarea hărniciei
11 „Aruncă-ţi pâinea pe ape,
căci după multe zile o vei găsi iarăşi;[a]
2 împarte-o în şapte şi chiar în opt,
căci nu ştii ce rău va veni pe pământ.
3 Când norii sunt plini de apă,
atunci o deşartă pe pământ;
când un copac cade la sud sau la nord,
în locul în care cade, acolo rămâne.
4 Cine se uită după vânt nu mai seamănă,
iar cine se uită după nori nu mai seceră.
5 Aşa cum nu ştii calea vântului
şi nici cum se formează oasele[b] în pântecele femeii însărcinate,
tot astfel nu cunoşti nici lucrarea lui Dumnezeu,
Cel Care le face pe toate.
6 Seamănă sămânţă dimineaţa,
iar seara nu-ţi odihni mâna de la semănat,
fiindcă nu ştii care sămânţă va răsări,
aceasta sau cealaltă,
sau dacă amândouă vor fi la fel de bune.
Adu-ţi aminte de Creatorul tău în tinereţe
7 Lumina este plăcută
şi este bine pentru ochi să vadă soarele.
8 Dacă cineva are parte de mulţi ani,
să se bucure de ei,
dar să se gândească şi la zilele de întuneric,
căci vor fi multe,
pentru că tot ce urmează să vină este deşertăciune.
9 Bucură-te, tinere, în tinereţea ta,
veseleşte-ţi inima cât eşti tânăr!
Umblă pe căile dorite de inima ta
şi plăcute ochilor tăi,
dar să ştii că pentru toate acestea
te va chema Dumnezeu la judecată!
10 Izgoneşte orice supărare din inima ta,
alungă răul din trupul tău,
căci tinereţea şi zorile vieţii sunt trecătoare[c]!“
Gata pentru orice faptă bună
3 Aminteşte-le să fie supuşi conducătorilor şi autorităţilor, să fie ascultători, gata pentru orice faptă bună, 2 să nu insulte pe nimeni, să nu fie certăreţi, să fie blânzi, să arate tot respectul faţă de toţi oamenii. 3 Căci şi noi eram odată nesăbuiţi, neascultători, rătăciţi, sclavi ai poftelor şi ai diferitelor plăceri, trăind în răutate şi invidie, fiind urâţi de alţii şi urându-ne unii pe alţii. 4 Dar când s-a arătat bunătatea şi dragostea de oameni a lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, 5 El ne-a mântuit, însă nu datorită faptelor pe care le-am înfăptuit noi în dreptate, ci potrivit cu mila Lui, prin spălarea făcută de naşterea din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt, 6 pe Care L-a turnat peste noi din belşug, prin Isus Cristos, Mântuitorul nostru, 7 pentru ca, fiind îndreptăţiţi prin harul Lui, să putem deveni moştenitori, având nădejdea vieţii veşnice. 8 Acest cuvânt este vrednic de încredere şi doresc să insişti asupra acestor lucruri, pentru ca cei ce au crezut în Dumnezeu să caute să fie fruntaşi în a face fapte bune. Aceste lucruri sunt bune şi de folos pentru oameni. 9 Fereşte-te de controverse nesăbuite, de genealogii, de certuri şi de lupte cu privire la Lege, pentru că sunt fără folos şi zadarnice! 10 După primul şi al doilea avertisment să nu mai ai nimic de-a face cu cel ce provoacă dezbinări, 11 deoarece ştii că un astfel de om este stricat şi păcătuieşte, fiind de la sine condamnat.
Instrucţiuni finale
12 Când îl voi trimite la tine pe Artemas sau pe Tihicus, grăbeşte-te să vii la mine în Nicopole, căci am hotărât să rămân peste iarnă acolo. 13 Fă tot ce poţi pentru a-i ajuta pe legiuitorul[a] Zenas şi pe Apolos în călătoria lor, ca să nu le lipsească nimic. 14 Ai noştri trebuie să înveţe să fie fruntaşi în fapte bune, pentru a ajuta la nevoile urgente, ca să nu fie neroditori.
15 Toţi cei ce sunt împreună cu mine te salută. Salută-i pe cei ce ne iubesc în credinţă! Harul să fie cu voi toţi.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.