M’Cheyne Bible Reading Plan
Învestirea în slujire a lui Aaron şi a fiilor săi
8 Domnul i-a zis lui Moise: 2 „Ia-i pe Aaron şi pe fiii lui, adu veşmintele, untdelemnul pentru ungere, viţelul jertfei pentru păcat, doi berbeci şi coşul cu azime 3 şi convoacă întreaga adunare la intrarea în Cortul Întâlnirii.“ 4 Moise a făcut aşa cum i-a poruncit Domnul. Când adunarea s-a prezentat la intrarea Cortului Întâlnirii, 5 Moise i-a zis: „Iată cum a poruncit Domnul să se facă.“
6 Mai întâi, Moise i-a adus pe Aaron şi pe fiii săi şi i-a spălat cu apă. 7 L-a îmbrăcat pe Aaron cu tunica, l-a încins cu brâul, l-a îmbrăcat cu mantia, a pus pe el efodul şi l-a încins cu brâul efodului, ţesut cu măiestrie, legând astfel efodul de el. 8 I-a pus pieptarul, iar în pieptar a pus Urimul şi Tumimul[a]. 9 I-a pus mitra pe cap, iar pe mitră, în faţă, a fixat plăcuţa de aur, sfânta cunună, aşa cum îi poruncise Domnul.
10 Apoi Moise a luat untdelemnul pentru ungere şi a uns Tabernaculul cu tot ce este în el, sfinţindu-l. 11 A stropit din el de şapte ori pe altar, a uns altarul cu toate uneltele lui, precum şi ligheanul cu piedestalul lui, ca să sfinţească totul. 12 A turnat din untdelemnul pentru ungere pe capul lui Aaron şi l-a uns ca să-l sfinţească. 13 Moise i-a adus şi pe fiii lui Aaron, i-a îmbrăcat cu tunicile, i-a încins cu brâiele şi le-a pus scufiile, aşa cum îi poruncise Domnul.
14 După aceea a adus viţelul jertfei pentru păcat. Aaron şi fiii săi şi-au pus mâinile pe capul viţelului pentru jertfă, 15 după care Moise a înjunghiat viţelul, a luat din sânge cu degetul şi a uns cu el coarnele altarului, curăţind astfel altarul. Apoi a turnat restul sângelui la baza altarului. Aşa l-a sfinţit, făcând ispăşire pentru el. 16 Moise a luat toată grăsimea de pe măruntaie, membrana ficatului şi cei doi rinichi cu grăsimea de pe ei şi le-a ars pe altar. 17 Resturile viţelului, adică pielea, carnea şi balega, le-a ars în foc în afara taberei, aşa cum îi poruncise Domnul.
18 Apoi a adus berbecul pentru arderea de tot. Aaron şi fiii săi şi-au pus mâinile pe capul berbecului, 19 iar Moise l-a înjunghiat şi a stropit sângele pe altar, de jur împrejur. 20 După ce a tăiat berbecul în bucăţi, Moise i-a ars capul, bucăţile şi grăsimea. 21 După ce a spălat cu apă măruntaiele şi picioarele, Moise a ars tot berbecul pe altar ca o ardere de tot de o aromă plăcută, o jertfă mistuită de foc pentru Domnul, aşa cum îi poruncise El.
22 După aceea, a adus şi al doilea berbec, berbecul pentru jertfa în vederea învestirii în slujire. Aaron şi fiii săi şi-au pus mâinile pe capul berbecului, 23 iar Moise l-a înjunghiat, a luat din sânge şi a uns lobul urechii drepte a lui Aaron, degetul mare al mâinii lui drepte şi degetul mare al piciorului lui drept. 24 Apoi au fost aduşi fiii lui Aaron. Moise le-a uns cu sânge lobul urechii lor drepte, degetul mare al mâinii lor drepte şi degetul mare al piciorului lor drept, după care a stropit restul sângelui pe altar, de jur împrejur. 25 După aceea, a luat grăsimea – grăsimea cozii şi toată grăsimea de pe măruntaie – membrana ficatului, cei doi rinichi cu grăsimea de pe ei şi spata dreaptă. 26 Din coşul azimelor, care era înaintea Domnului, a luat o turtă de pâine, o turtă de pâine făcută cu ulei şi o turtă subţire şi le-a pus pe grăsime şi pe spata dreaptă. 27 Le-a pus apoi pe toate în mâinile lui Aaron şi în mâinile fiilor săi şi le-a legănat ca jertfă legănată înaintea Domnului. 28 Apoi Moise le-a luat din mâinile lor şi le-a ars pe altar, deasupra arderii de tot, ca o jertfă în vederea învestirii în slujire de o aromă plăcută; aceasta este o jertfă mistuită de foc pentru Domnul. 29 Moise a luat pieptul şi l-a adus ca o jertfă legănată înaintea Domnului; aceasta a fost partea lui Moise din berbecul folosit la învestirea în slujire, aşa cum îi poruncise Domnul.
30 După aceea, Moise a luat din untdelemnul pentru ungere şi din sângele de pe altar, după care l-a stropit pe Aaron şi veşmintele sale şi, de asemenea, pe fiii săi şi veşmintele lor. 31 Moise le-a zis lui Aaron şi fiilor săi: ,,Fierbeţi carnea la intrarea în Cortul Întâlnirii şi mâncaţi-o acolo împreună cu pâinea din coşul jertfelor folosite la învestirea în slujire, aşa cum am poruncit[b] când am zis: «S-o mănânce Aaron şi fiii săi», 32 iar ce va mai rămâne din carne şi din pâine să fie ars în foc. 33 Să nu ieşiţi dincolo de intrarea Cortului Întâlnirii timp de şapte zile, până când se vor împlini zilele învestirii voastre, căci şapte zile va dura învestirea voastră în slujire. 34 Ce s-a făcut astăzi, aşa a poruncit Domnul să se facă şi de acum încolo ca ispăşire pentru voi. 35 Să rămâneţi la intrarea Cortului Întâlnirii zi şi noapte, timp de şapte zile, şi să păziţi porunca Domnului ca să nu muriţi, căci aşa mi s-a poruncit.“ 36 Aaron şi fiii săi au făcut toate lucrurile pe care Domnul le-a poruncit prin Moise.
Psalmul 9[a]
Pentru dirijor. Se cântă ca şi „Moartea fiului“. Un psalm al lui David.
1 Te voi lăuda, Doamne, din toată inima mea,
voi povesti toate minunile Tale.
2 Mă voi bucura şi mă voi veseli în Tine,
voi cânta laudă Numelui Tău, Preaînalte!
3 Duşmanii mei dau înapoi,
se poticnesc şi pier dinaintea Ta,
4 căci Tu ai judecat cauza mea şi mi-ai făcut dreptate;
ai şezut pe tron ca Unul Care judeci cu dreptate.
5 Tu ai mustrat neamurile şi l-ai nimicit pe cel rău;
le-ai şters numele pentru veci de veci.
6 Duşmanul a sfârşit în ruine veşnice!
I-ai smuls cetăţile
şi ai dat uitării amintirea lor.
7 Domnul însă va trona pe vecie!
El Îşi pregăteşte tronul pentru judecată.
8 El va judeca lumea cu dreptate,
va cântări noroadele cu nepărtinire.
9 Domnul este o fortăreaţă pentru cel asuprit,
o fortăreaţă în vremuri de necaz.
10 Cei ce cunosc Numele Tău se încred în Tine,
căci Tu nu-i părăseşti pe cei ce Te caută, Doamne!
11 Cântaţi Domnului, Care este întronat în Sion!
Vestiţi printre popoare isprăvile Lui!
12 Căci El, Care răzbună sângele vărsat, Îşi aduce aminte
şi nu trece cu vederea strigătul sărmanilor.
13 Îndură-te de mine, Doamne,
uită-te la suferinţa pe care mi-o pricinuiesc duşmanii mei!
Ridică-mă de la porţile morţii!
14 Atunci voi vesti toate laudele Tale la porţile fiicei Sionului,
mă voi veseli de mântuirea Ta!
15 Neamurile se vor cufunda în groapa pe care au săpat-o;
chiar în laţul pe care l-au ascuns li se va prinde piciorul.
16 Domnul Se descoperă şi face judecată[b];
Cel rău este prins chiar prin lucrarea mâinilor lui.Higgaion[c]. Sela
17 Cei răi se întorc în Locuinţa Morţilor,
împreună cu toate neamurile care uită de Dumnezeu.
18 Dar El nu-l uită pe cel sărman pentru totdeauna,
nici nu-i lasă fără nădejde pe cei asupriţi.
19 Ridică-Te, Doamne, să nu biruie omul!
Să fie judecate neamurile înaintea Ta!
20 Pune groaza în ei, Doamne!
Să recunoască neamurile că sunt doar nişte oameni!Sela
23 Dacă stai la masă împreună cu un conducător,
ia seama bine la ceea ce[a] este înaintea ta!
2 Pune-ţi un cuţit la gâtlej
dacă eşti un om nesăţios!
3 Nu pofti delicatesele lui
pentru că sunt o hrană înşelătoare!
4 Nu te trudi să te îmbogăţeşti;
fii înţelept să arăţi cumpătare!
5 Abia ţi-ai aruncat ochii asupra bogăţiei şi nu mai este,
căci, în mod sigur, îi vor creşte aripi,
şi va fugi spre ceruri ca un vultur!
6 Nu mânca pâinea zgârcitului
şi nu pofti delicatesele lui,
7 căci el este omul care întotdeauna se gândeşte la cost![b]
„Mănâncă şi bea“, îţi spune el,
dar inima lui nu este cu tine.
8 Vei vărsa bucăţica pe care ai mâncat-o
şi-ţi vei irosi cuvintele tale plăcute.
9 Nu vorbi unui prost,
căci el va dispreţui înţelepciunea cuvintelor tale!
10 Nu muta hotarul cel vechi
şi nu intra pe ogorul orfanilor,
11 căci Apărătorul lor este puternic!
El le va apăra cauza împotriva ta.
12 Apleacă-ţi inima spre învăţătură
şi urechile la cuvintele cunoştinţei!
13 Nu scuti copilul de disciplinare,
căci dacă îl pedepseşti cu nuiaua, nu va muri!
14 Dacă îl pedepseşti cu nuiaua,
îi vei salva sufletul din Locuinţa Morţilor.
15 Fiul meu, dacă inima ta este înţeleaptă,
atunci inima mea se va bucura.
16 Lăuntrul fiinţei mele se va înveseli
când buzele tale vor spune ce este drept.
17 Nu-ţi lăsa inima să invidieze pe cei păcătoşi,
ci să ai întotdeauna frică de Domnul!
18 Cu siguranţă există o răsplată viitoare
şi nădejdea ta nu va fi tăiată!
19 Ascultă, fiul meu, şi fii înţelept,
păstrează-ţi inima pe cărarea dreaptă!
20 Nu fi printre cei care beau mult vin,
nici printre cei ce se ghiftuiesc cu carne,
21 căci beţivul şi mâncăul vor sărăci,
iar somnolenţa îi va îmbrăca în zdrenţe!
22 Ascultă de tatăl tău, care ţi-a dat viaţă
şi nu-ţi dispreţui mama, când a îmbătrânit!
23 Cumpără adevărul şi nu-l vinde,
dobândeşte înţelepciunea, învăţătura şi priceperea!
24 Tatăl celui drept va avea mari bucurii;
cine are un fiu înţelept se bucură de el.
25 Să se bucure tatăl tău şi mama ta,
să se înveselească cea care te-a născut!
26 Fiul meu, dă-mi inima ta
şi să găsească plăcere ochii tăi în căile mele,
27 căci prostituata este o groapă adâncă
şi femeia străină este o fântână îngustă.
28 Ea pândeşte ca un hoţ
şi îi înmulţeşte pe cei necredincioşi între oameni.
29 Ale cui sunt vaiurile? Ale cui sunt oftările?
Ale cui sunt certurile? Ale cui sunt plângerile?
Ale cui sunt rănile fără motiv?
Ai cui sunt ochii roşii?
30 Ale celor ce întârzie la vin
şi care se duc să caute vasul cu vin amestecat.
31 Nu te uita la vin când este roşu,
când spumegă în pahar
şi când alunecă uşor!
32 Căci la urmă muşcă ca un şarpe
şi otrăveşte ca o viperă.
33 Ochii tăi vor vedea lucruri ciudate
şi inima ta va vorbi lucruri stricate.[c]
34 Vei fi ca un om culcat în mijlocul mării
sau ca unul întins pe vârful unui catarg.
35 „M-au lovit, dar nu m-au rănit!
M-au bătut, dar nu simt nimic!
Când mă voi trezi,
pot găsi altceva de băut?“
Lucrarea lui Pavel în Tesalonic
2 Voi înşivă ştiţi, fraţilor, că venirea noastră la voi n-a fost în zadar. 2 După ce am suferit şi am fost batjocoriţi în Filipi, aşa cum ştiţi, am venit plini de încredere în Dumnezeul nostru să vă vorbim despre Evanghelia Lui, în ciuda unei mari împotriviri. 3 Căci apelul nostru nu vine dintr-o învăţătură greşită, nici din necurăţie, nici din viclenie, 4 ci, aşa cum Dumnezeu ne-a găsit vrednici să ne încredinţeze Evanghelia, tot aşa vorbim şi noi, căutând să fim plăcuţi nu oamenilor, ci lui Dumnezeu, Care ne cercetează inimile. 5 Voi ştiţi că nu ne-am linguşit şi nici nu ne-am prefăcut, ca să ascundem vreo lăcomie, – Dumnezeu ne este martor –, 6 nici n-am căutat să fim onoraţi de oameni – nici de voi, nici de alţii. 7 Ca apostoli ai lui Cristos am fi putut fi o povară pentru voi, dar am fost blânzi cu voi, ca o mamă care-şi îngrijeşte copiii. 8 Astfel, datorită afecţiunii noastre pentru voi, am fost gata să împărtăşim cu voi nu doar Evanghelia lui Dumnezeu, ci şi vieţile noastre, pentru că ne-aţi devenit atât de dragi. 9 Vă amintiţi, fraţilor, de munca şi osteneala noastră, cum, în timp ce v-am predicat Evanghelia lui Dumnezeu, am lucrat zi şi noapte, ca să nu fim o povară pentru nici unul dintre voi. 10 Voi sunteţi martori – şi Dumnezeu de asemenea – că purtarea noastră faţă de voi, cei care credeţi, a fost sfântă, dreaptă şi fără pată. 11 Aşa cum ştiţi, ne-am ocupat de fiecare dintre voi, ca un tată de copiii săi, 12 încurajându-vă, îndemnându-vă şi insistând să trăiţi într-un mod vrednic de Dumnezeu, Care v-a chemat în Împărăţia[a] şi slava Lui.
13 Noi, de asemenea, Îi mulţumim lui Dumnezeu neîncetat pentru că, atunci când aţi primit Cuvântul lui Dumnezeu, pe care l-aţi auzit de la noi, l-aţi primit nu ca pe un cuvânt al oamenilor, ci, aşa cum şi este de fapt, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează în voi, cei ce credeţi. 14 Voi, fraţilor, aţi urmat exemplul[b] bisericilor lui Dumnezeu care sunt în Iudeea, şi care sunt în Cristos Isus, pentru că şi voi aţi suferit aceeaşi persecuţie din partea compatrioţilor voştri, pe care au suferit-o şi ele din partea iudeilor, 15 care L-au omorât pe Domnul Isus şi pe profeţi, iar pe noi ne-au persecutat. Iudeii aceştia nu sunt plăcuţi lui Dumnezeu şi sunt potrivnici tuturor oamenilor, 16 căci ne împiedică să le vorbim neamurilor pentru a fi mântuite. Astfel, ei întotdeauna umplu măsura păcatelor lor. Dar, în cele din urmă, i-a ajuns mânia lui Dumnezeu.[c]
Dorinţa lui Pavel de a-i revedea pe tesaloniceni
17 Fraţilor, atunci când, pentru puţin timp, am fost despărţiţi de voi, – în persoană, dar nu cu inima –, am dorit cu şi mai mare ardoare să vă vedem. 18 Am vrut să venim la voi, – cel puţin eu, Pavel, am vrut din nou şi din nou –, dar Satan[d] ne-a împiedicat. 19 Care este nădejdea sau bucuria, sau cununa cu care ne lăudăm înaintea Domnului nostru Isus, la venirea Lui? Oare nu voi? 20 Într-adevăr, voi sunteţi gloria şi bucuria noastră!
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.