Book of Common Prayer
Psalmul 37[a]
Al lui David
1 Nu te mânia din pricina celor răi
şi nu-i invidia pe cei ce săvârşesc răul,
2 căci ei se usucă repede ca iarba
şi se veştejesc precum verdeaţa!
3 Încrede-te în Domnul şi fă binele!
Locuieşte în ţară şi veghează să umbli în credincioşie[b]!
4 Desfătarea ta să fie Domnul
şi El va împlini cererile inimii tale!
5 Încredinţează-ţi calea în mâna Domnului,
încrede-te în El, şi El va lucra.
6 El va face să răsară dreptatea ta ca zorii
şi cauza ta dreaptă[c] – ca miezul zilei.
7 Taci înaintea Domnului şi nădăjduieşte în El,
nu te mânia din pricina celui ce reuşeşte în umblarea lui,
a celui ce-şi împlineşte planurile lui rele.
8 Renunţă la mânie, părăseşte furia!
Nu te mânia, căci mânia duce numai la rău!
9 Fiindcă cei ce fac răul vor fi stârpiţi,
dar numai cei ce nădăjduiesc în Domnul vor moşteni ţara!
10 Încă puţină vreme şi cel rău nu va mai fi;
te vei uita la locul unde era şi nu va mai fi.
11 Cei blânzi însă vor moşteni ţara[d]
şi se vor bucura de belşug de pace!
12 Cel rău unelteşte împotriva celui drept,
scrâşneşte din dinţi împotriva lui.
13 Dar Stăpânul râde de el,
căci ştie că-i soseşte şi lui ziua.
14 Cei răi îşi scot sabia,
îşi încordează arcul,
ca să-l doboare pe cel sărman şi pe cel nevoiaş,
să-i înjunghie pe cei ale căror căi sunt drepte.
15 Cu săbiile lor însă îşi vor străpunge propriile inimi,
iar arcurile le vor fi zdrobite.
16 Mai bun este puţinul celui drept,
decât belşugul multor răi,
17 căci braţele celor răi vor fi frânte,
dar Domnul îi sprijină pe cei drepţi.
18 Domnul cunoaşte zilele celor integri.
Moştenirea lor va fi pe vecie.
19 Ei nu sunt făcuţi de ruşine în vreme rea,
iar în zile de foamete vor fi săturaţi.
20 Cei răi vor pieri însă,
iar duşmanii Domnului vor fi
ca cele mai frumoase păşuni;
vor trece, ca fumul vor trece.
21 Cel rău împrumută, dar nu mai dă înapoi;
cel drept însă este milos şi înapoiază.
22 Cei ce sunt binecuvântaţi de El vor moşteni ţara,
dar cei ce sunt blestemaţi de El vor fi stârpiţi.
23 Domnul întăreşte paşii omului,
atunci când Îşi găseşte plăcere în calea lui.
24 Când acesta cade, nu este doborât de tot,
căci Domnul îl sprijină cu mâna Sa.
25 Din tinereţea mea şi până la bătrâneţe
nu am văzut vreun om drept părăsit,
nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pâinea.
26 El este milos în fiecare zi şi dă cu împrumut,
iar urmaşii lui vor fi o binecuvântare[e].
27 Deci depărtează-te de rău şi fă binele!
Atunci vei putea locui în ţară pentru totdeauna!
28 Domnului Îi place să facă dreptate
şi nu-Şi părăseşte credincioşii!
Totdeauna ei sunt păziţi,
dar urmaşii celor răi vor fi stârpiţi.
29 Cei drepţi vor moşteni ţara,
o vor locui pe vecie.
30 Gura celui drept rosteşte cuvinte înţelepte,
iar limba lui grăieşte cu dreptate.
31 El poartă în inimă Legea Dumnezeului său,
şi astfel picioarele[f] nu-i alunecă.
32 Cel rău îl pândeşte pe cel drept,
căutând să-l omoare,
33 însă Domnul nu-l dă pe mâna lui
şi nu-l lasă să fie osândit la judecata lui.
34 Nădăjduieşte în Domnul
şi păzeşte calea Lui,
iar El te va înălţa ca să stăpâneşti ţara
şi vei vedea nimicirea celor răi!
35 L-am văzut pe cel rău în toată puterea lui,
întinzându-se ca un copac bogat, bine sădit în ţara lui.
36 Dar când am trecut încă o dată pe acolo, nu mai era;[g]
l-am căutat, dar nu l-am mai găsit.
37 Uită-te la cel cinstit, priveşte-l pe cel integru,
căci omul paşnic are viitor!
38 Răzvrătiţii vor fi nimiciţi cu toţii;
viitorul celor răi va fi retezat.
39 Izbăvirea celor drepţi vine de la Domnul,
Care le este refugiu în vreme de necaz.
40 Domnul îi ajută şi îi scapă;
îi scapă de cei răi şi îi eliberează,
pentru că au căutat scăparea la El.
5 Eu sunt Domnul, nu este altul;
în afară de Mine nu există un alt Dumnezeu!
Te voi încinge, deşi tu nu Mă cunoşti,
6 pentru ca oamenii să cunoască,
de la răsăritul soarelui şi până la apus,
că nu există un altul în afară de Mine;
Eu sunt Domnul, nu este altul!
7 Eu întocmesc lumina şi creez întunericul;
Eu aduc bunăstarea şi tot eu creez dezastrul;
Eu, Domnul, fac toate aceste lucruri!
8 Picuraţi, voi, ceruri de sus!
Să plouă din nori dreptatea!
Să se deschidă pământul larg
şi să răsară mântuirea!
Să răsară şi dreptatea împreună cu ea!
Eu, Domnul, le-am creat.
9 Vai de cel ce se ceartă cu Făcătorul său,
de cel care nu este decât un vas de pământ printre altele la fel!
Îi va spune oare lutul olarului: ‘Ce faci?’
sau: ‘Nu i-ai pus mâini!’[a]?
10 Vai de cel ce-i zice tatălui său: ‘Ce ai zămislit?’
sau mamei sale: ‘Ce ai adus pe lume?’»
11 Aşa vorbeşte Domnul,
Sfântul lui Israel şi Făcătorul lui:
«Cu privire la cele viitoare,
îndrăzniţi să Mă întrebaţi despre copiii Mei?
Îmi veţi porunci cu privire la lucrarea mâinilor Mele?
12 Eu am făcut pământul
şi am creat omul pe el;
propriile Mele mâini au desfăşurat cerurile
şi Eu am poruncit întregii lor oştiri.
13 Eu l-am ridicat pe Cirus[b], în dreptatea Mea,
şi-i voi netezi toate căile.
El va rezidi cetatea Mea
şi îi va elibera pe exilaţii Mei,
nu pentru vreun preţ sau vreo răsplată,
zice Domnul Oştirilor.»“
14 „Aşa vorbeşte Domnul:
«Produsele Egiptului şi mărfurile din Cuş[c],
precum şi sabeenii[d] înalţi la statură,
vor veni spre tine şi îţi vor aparţine;
vor veni în lanţuri în urma ta.
Se vor pleca înaintea ta
şi ţi se vor ruga, zicând:
‘Recunoaştem că Dumnezeu este cu tine! Alt Dumnezeu nu este!
Nu există un alt Dumnezeu în afară de El!’»
15 Cu adevărat, Tu eşti un Dumnezeu Care Se ascunde.
O, Dumnezeu al lui Israel, Mântuitorule!
16 Făcuţi de ruşine şi umiliţi vor fi cu toţii;
cuprinşi de ruşine vor umbla împreună, toţi făuritorii de idoli.
17 Dar Israel va fi mântuit de Domnul
cu o mântuire veşnică;
voi nu veţi mai fi făcuţi de ruşine, nici umiliţi,
pe vecie.
15 Fiţi atenţi deci cum trăiţi – nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi. 16 Folosiţi orice ocazie pe care o aveţi, pentru că zilele sunt rele. 17 Nu fiţi neînţelepţi, ci înţelegeţi care este voia Domnului. 18 Nu vă îmbătaţi cu vin, căci aceasta duce la destrăbălare, ci fiţi plini de Duh. 19 Vorbiţi între voi cu psalmi, imnuri şi cântece duhovniceşti, cântând şi lăudându-L pe Domnul în inima voastră. 20 Mulţumiţi întotdeauna pentru toate lui Dumnezeu Tatăl, în Numele Domnului nostru Isus Cristos.
21 Supuneţi-vă unii altora, în frică de Cristos.
Îndemnuri privind relaţiile din casa creştinului
22 Soţiilor, supuneţi-vă soţilor voştri ca Domnului, 23 pentru că soţul este capul soţiei, aşa cum Cristos este capul Bisericii, trupul al cărui Mântuitor este El. 24 Şi, aşa cum Biserica I se supune lui Cristos, la fel şi soţiile trebuie să li se supună soţilor lor în toate. 25 Soţilor, iubiţi-vă soţiile aşa cum Şi-a iubit Cristos Biserica! El S-a dat pe Sine pentru ea, 26 ca s-o sfinţească curăţind-o prin spălarea cu apă, prin Cuvânt, 27 pentru a Şi-o înfăţişa în toată slava, fără pată, zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără cusur. 28 La fel trebuie să-şi iubească şi soţii soţiile, şi anume ca pe trupurile lor. Cel care-şi iubeşte soţia se iubeşte pe sine. 29 Fiindcă nimeni nu şi-a urât vreodată trupul, ci îl hrăneşte şi are grijă de el, aşa cum face şi Cristos pentru Biserică. 30 Căci noi suntem mădulare ale trupului Său, („carne din carnea Lui şi os din oasele Lui“[a])[b]. 31 „De aceea bărbatul îşi va lăsa tatăl şi mama şi se va uni cu soţia lui, iar cei doi vor deveni un singur trup.“[c] 32 Taina acesta este mare – mă refer la Cristos şi la Biserică. 33 Totuşi, fiecare dintre voi trebuie să-şi iubească soţia ca pe sine însuşi, iar soţia să-şi respecte soţul.
Pilda felinarului
21 El le-a mai zis: „Oare se aduce felinarul ca să fie pus sub un obroc sau sub un pat?! Nu este adus el ca să fie pus pe un suport? 22 Căci nu este nimic ascuns care nu va fi dezvăluit şi nu este nimic tăinuit care nu va ieşi la iveală! 23 Dacă are cineva urechi de auzit, să audă!
24 Fiţi atenţi la ceea ce auziţi! Cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura şi vi se va adăuga şi mai mult! 25 Căci celui ce are i se va da, dar de la cel ce n-are i se va lua chiar şi ce are!“
Pilda cu sămânţa care creşte
26 El a mai zis:
„Cu Împărăţia lui Dumnezeu este ca şi cu un om care aruncă sămânţă în pământ. 27 Fie că el doarme noaptea sau este treaz ziua, sămânţa încolţeşte şi creşte fără să ştie el cum. 28 Pământul rodeşte de la sine – mai întâi firul verde, apoi spicul, iar apoi întregul bob de grâu în spic. 29 Când grâul este copt, pune imediat secera în el, pentru că a sosit secerişul.“
Pilda bobului de muştar
30 El a mai zis:
„Cu ce să asemănăm Împărăţia lui Dumnezeu sau prin ce pildă am putea s-o descriem? 31 Ea este ca un bob de muştar, care, atunci când este semănat în pământ, este cel mai mic dintre toate seminţele[a] de pe pământ, 32 dar după ce este semănat, el creşte, ajunge mai mare[b] decât toate zarzavaturile şi face ramuri mari, aşa încât păsările îşi pot face cuibul la umbra lor.“
33 Şi prin multe astfel de pilde El le vestea Cuvântul, după cum erau ei în stare să-l asculte[c]. 34 Nu le vorbea deloc fără să folosească vreo pildă. Dar când era doar El cu ucenicii Lui deoparte, le explica toate lucrurile.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.