Book of Common Prayer
Psalmul 104
1 Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul!
Doamne, Dumnezeul meu, Tu eşti nemărginit de mare!
Tu eşti îmbrăcat cu splendoare şi măreţie!
2 Tu Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta;
Tu întinzi cerurile ca pe un cort,
3 şi pui grinzile odăilor lui de sus pe ape;
din nori Îţi faci car,
şi umbli pe aripile vântului.
4 Din vânturi Tu Îţi faci îngeri
şi din flăcări de foc – slujitori.
5 Tu ai statornicit pământul pe temeliile lui,
ca să nu se clatine niciodată.
6 Îl acoperiseşi cu adâncul ca şi cu o haină.
Apele stăteau pe munţi,
7 dar la mustrarea Ta au fugit,
la bubuitul tunetului Tău au luat-o la fugă.
8 S-au scurs de pe munţi, au coborât în văi,
în locul pe care îl hotărâseşi pentru ele.
9 Le-ai pus un hotar peste care nu au voie să treacă,
ca să nu se întoarcă şi să acopere pământul.
10 El face să ţâşnească izvoarele în văi
şi ele curg printre munţi.
11 Toate fiarele câmpului se adapă din ele
şi măgarii sălbatici îşi potolesc setea acolo.
12 Pe malul lor îşi fac cuibul păsările cerului
care-şi fac auzit glasul din frunziş.
13 Din odăile de sus, El udă munţii;
pământul se satură de rodul lucrărilor Tale.
14 El face să crească iarbă pentru vite
şi verdeţuri pe care omul să le cultive.
El face astfel să răsară hrană din pământ:
15 vinul care înveseleşte inima omului,
uleiul care dă strălucire feţei
şi hrana care întăreşte inima omului.
16 Copacii Domnului sunt bine udaţi,
cedrii Libanului pe care El i-a sădit.
17 În ei îşi fac cuibul păsările;
barza îşi are casa în pini.
18 Munţii cei înalţi sunt ai caprelor sălbatice,
iar stâncile sunt un adăpost pentru viezurii de stâncă[a].
19 El a făcut luna să arate vremurile,
iar soarele ştie când să apună.[b]
20 Tu aduci întunericul şi se face noapte;
atunci toate fiarele pădurii încep să mişune.
21 Puii de leu rag de foame,
cerându-şi hrana de la Dumnezeu.
22 Când răsare soarele, se adună
şi se culcă în cotloanele lor.
23 Atunci iese omul la lucrul lui,
la munca lui, până seara.
24 Ce măreţe sunt lucrările Tale, Doamne!
Toate le-ai făcut cu înţelepciune;
pământul este plin de creaturile Tale.
25 Iată marea cât de încăpătoare şi de întinsă este!
În ea mişună vieţuitoare fără număr,
vieţuitoare mici şi mari.
26 Corăbiile o străbat,
în ea se joacă leviatanul[c], pe care l-ai făcut Tu.
27 Toate nădăjduiesc în Tine
ca să le dai hrana la vreme.
28 Tu le-o dai, ele o primesc;
Îţi deschizi mâna, ele se satură de bunătăţi;
29 Îţi ascunzi faţa, ele se îngrozesc;
le iei suflarea, ele mor
şi se întorc în ţărână;
30 Îţi trimiţi Duhul[d], ele sunt plăsmuite,
înnoind astfel faţa pământului.
31 Fie ca slava Domnului să dăinuiască veşnic!
Domnul să se bucure de lucrările Sale,
32 El, Care atunci când priveşte pământul, acesta tremură,
iar când atinge munţii, aceştia fumegă.
33 Voi cânta Domnului toată viaţa mea,
voi cânta Dumnezeului meu cât voi fi!
34 Fie plăcută Domnului cugetarea mea!
Eu mă voi bucura în Domnul.
35 Să piară păcătoşii de pe pământ
şi cei răi să nu mai fie!
Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul!
Lăudaţi-L pe Domnul!
Anul de îndurare al Domnului
61 „Duhul Stăpânului Domn este peste Mine,
căci Domnul M-a uns
ca să aduc celor sărmani vestea bună.
El M-a trimis să-i vindec[a] pe cei cu inima zdrobită,
să vestesc celor captivi eliberarea
şi celor legaţi[b] – izbăvirea,
2 să vestesc anul de îndurare[c] al Domnului
şi ziua răzbunării Dumnezeului nostru,
să mângâi pe toţi cei ce jelesc,
3 să le ofer celor ce plâng în Sion –
să le ofer coroană în loc de cenuşă,
untdelemnul bucuriei în locul plânsetului,
mantaua laudei în locul duhului mâhnit.
Vor fi numiţi stejari ai dreptăţii,
un sad al Domnului, care să-I arate slava.
4 Ei vor rezidi vechile ruine
şi vor ridica ceea ce a fost devastat în trecut;
vor restaura cetăţile aflate în ruină,
pe acelea care, timp de generaţii, au rămas devastate.
5 Străinii vor rămâne şi vă vor paşte turmele,
iar fiii străinului vă vor fi plugari şi vieri.
6 Voi însă veţi fi chemaţi preoţi ai Domnului,
veţi fi numiţi slujitori ai Dumnezeului nostru;
vă veţi înfrupta din bogăţiile neamurilor
şi vă veţi lăuda cu bogăţiile lor.
7 În locul ruşinii lor, vor primi îndoită porţie
şi în locul ocării, se vor bucura de moştenirea lor.
Astfel, ei vor moşteni o îndoită parte în ţara lor
şi bucuria veşnică va fi a lor.
8 Căci Eu, Domnul, iubesc dreptatea,
Eu urăsc jaful şi nedreptatea;
îi voi răsplăti cu credincioşie
şi voi încheia un legământ veşnic cu ei.
9 Urmaşii[d] lor vor fi cunoscuţi printre neamuri
şi descendenţii lor printre popoare.
Toţi cei ce-i vor vedea vor recunoaşte
că ei sunt descendenţi care au fost binecuvântaţi de Domnul.
23 Înainte de a veni credinţa, noi eram sub paza Legii, închişi pentru credinţa care urma să fie descoperită. 24 Astfel, Legea a fost îndrumătorul[a] nostru spre[b] Cristos, pentru ca noi să fim îndreptăţiţi prin credinţă. 25 Dar acum, după ce a venit credinţa, nu mai suntem sub îndrumătorul acesta.
Copii ai lui Dumnezeu
26 În Cristos Isus, voi toţi sunteţi copii ai lui Dumnezeu, prin credinţă. 27 Căci toţi câţi aţi fost botezaţi în Cristos, v-aţi îmbrăcat cu Cristos. 28 Nu este nici iudeu, nici grec, nici sclav, nici om liber, nici bărbat, nici femeie, pentru că voi toţi sunteţi una în Cristos Isus. 29 Iar dacă voi sunteţi ai lui Cristos, atunci sunteţi sămânţa lui Avraam şi moştenitori după promisiunea făcută.
4 Dar, la împlinirea vremii, Dumnezeu Şi-a trimis Fiul, născut din femeie, născut sub Lege, 5 ca să-i răscumpere pe cei ce sunt sub Lege, pentru ca noi să primim înfierea[a]. 6 Iar pentru că voi sunteţi fii, Dumnezeu a trimis Duhul Fiului Său în inimile noastre, Duh care strigă „Abba!“[b], adică „Tată!“ 7 Astfel, tu nu mai eşti sclav, ci fiu, iar dacă eşti fiu, Dumnezeu te-a făcut şi moştenitor.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.