Book of Common Prayer
Psalmul 148
1 Lăudaţi-L pe Domnul!
Lăudaţi-L pe Domnul din ceruri,
lăudaţi-L în înălţimi!
2 Lăudaţi-L, toţi îngerii Lui,
lăudaţi-L, toată oştirea Lui!
3 Lăudaţi-L, soare şi lună,
lăudaţi-L, stele strălucitoare, toate!
4 Lăudaţi-L, ceruri preaînalte,
şi voi, ape de deasupra cerurilor!
5 Să laude Numele Domnului,
căci El a poruncit şi acestea au fost făcute!
6 El le-a aşezat la locul lor pe vecie
printr-o lege pe care nu o va încălca.[a]
7 Lăudaţi-L pe Domnul, cei de pe pământ,
monştri ai apelor şi toate adâncurile,
8 fulgerul[b] şi grindina, zăpada şi ceaţa,
vântul năprasnic ce-I împlineşte porunca,
9 munţii şi toate dealurile,
copacii roditori şi toţi cedrii,
10 fiarele şi toate vitele,
târâtoarele şi păsările înaripate,
11 regii pământului şi toate neamurile,
prinţii şi toţi demnitarii pământului,
12 tinerii şi tinerele,
bătrânii şi copiii deopotrivă!
13 Să laude cu toţii Numele Domnului,
pentru că numai Numele Lui este înălţat,
iar măreţia Lui este mai presus de pământ şi ceruri!
14 El înalţă puterea poporului Său[c];
aceasta este o pricină de laudă pentru credincioşii Săi,
pentru fiii lui Israel, poporul care Îi este aproape.
Lăudaţi-L pe Domnul!
Psalmul 149
1 Lăudaţi-L pe Domnul!
Cântaţi Domnului un cântec nou;
cântaţi lauda Lui în adunarea credincioşilor!
2 Să se bucure Israel de Făcătorul lui
şi să se înveselească fiii Sionului de Împăratul lor!
3 Să-I laude Numele prin dansuri
şi să-I cânte cu tamburine şi cu lira!
4 Căci Domnul Îşi găseşte plăcerea în poporul Său;
El îi încununează pe cei smeriţi cu izbăvire.
5 Să salte de veselie credincioşii îmbrăcaţi în slavă!
Să strige de bucurie în aşternuturile lor!
6 Fie ca proslăvirea lui Dumnezeu să fie în gura lor
şi sabia cu două tăişuri în mâna lor,
7 ca să se răzbune pe neamuri,
să pedepsească popoarele,
8 să le lege regii cu lanţuri
şi nobilii cu obezi de fier,
9 şi să împlinească astfel judecata scrisă.
Aceasta este o cinste pentru toţi credincioşii Săi!
Lăudaţi-L pe Domnul!
Psalmul 150
1 Lăudaţi-L pe Domnul!
Lăudaţi-L pe Domnul în Lăcaşul Lui cel sfânt!
Lăudaţi-L în întinderea cerurilor Lui măreţe!
2 Lăudaţi-L pentru isprăvile Lui cele mari,
lăudaţi-L pentru măreţia Sa nemărginită!
3 Lăudaţi-L în sunet de corn,
lăudaţi-L cu harfa şi cu lira!
4 Lăudaţi-L cu tamburine şi cu dansuri,
lăudaţi-L cu instrumente cu corzi şi cu fluiere!
5 Lăudaţi-L cu chimvale zăngănitoare,
lăudaţi-L cu chimvale răsunătoare!
6 Tot ce are suflare să-L laude pe Domnul!
Lăudaţi-L pe Domnul!
Psalmul 114
1 Când a ieşit Israel din Egipt
şi Casa lui Iacov – din poporul cu limbă încâlcită,
2 Iuda a devenit Lăcaşul Lui cel sfânt
şi Israel – tărâmul stăpânirii Lui.
3 Marea a văzut şi a fugit,
Iordanul s-a dat înapoi,
4 munţii au sărit ca nişte berbeci
şi dealurile – ca nişte miei.
5 Ce ai, mare, de fugi?
Iordane, de ce dai înapoi?
6 Munţilor, de ce săriţi ca nişte berbeci,
şi voi, dealurilor, ca nişte miei?
7 Cutremură-te, pământule, înaintea Stăpânului,
înaintea Dumnezeului lui Iacov,
8 Cel Care transformă stânca în iaz
şi cremenea – în izvoare de apă!
Psalmul 115
1 Nu nouă, Doamne, nu nouă,
ci Numelui Tău să-i fie adusă slava,
pentru îndurarea şi credincioşia Ta!
2 Pentru ce să zică neamurile:
„Unde le este Dumnezeul?“
3 Dumnezeul nostru însă este în ceruri
şi face tot ce vrea.
4 Idolii lor sunt din argint şi din aur,
sunt lucrarea mâinilor omeneşti.
5 Ei au gură, dar nu vorbesc,
au ochi, dar nu văd,
6 au urechi, dar nu aud,
au nas, dar nu pot mirosi,
7 au mâini, dar nu pot pipăi,
au picioare, dar nu pot umbla cu ele,
iar din gâtlej nu pot scoate nici un sunet.
8 Ca ei sunt cei care-i fac
şi toţi cei care se încred în ei.
9 Israele, încrede-te în Domnul –
El este ajutorul şi scutul lui!
10 Casă a lui Aaron, încrede-te în Domnul –
El este ajutorul şi scutul lui!
11 Cei temători de Domnul, încredeţi-vă în Domnul –
El este ajutorul şi scutul lor!
12 Domnul Îşi aduce aminte de noi şi dă binecuvântare:
El binecuvântează casa lui Israel,
binecuvântează casa lui Aaron,
13 îi binecuvântează pe cei ce se tem de Domnul,
de la cei mici până la cei mari.
14 Să vă înmulţească Domnul,
pe voi şi pe fiii voştri!
15 Să fiţi binecuvântaţi de Domnul,
Creatorul cerurilor şi al pământului.
16 Cerurile, cerurile sunt ale Domnului,
dar pământul l-a dat fiilor oamenilor.
17 Nu morţii Îi dau laudă Domnului,
nici cei care s-au pogorât în tăcere,
18 ci noi Îl vom binecuvânta pe Domnul,
de acum şi până în veci.
Lăudaţi-L pe Domnul!
Credincioşia Domnului şi necredincioşia lui Israel
14 Aşa vorbeşte Domnul,
Răscumpărătorul vostru, Sfântul lui Israel:
«De dragul vostru voi trimite o armată invadatoare împotriva Babilonului
şi îi voi sili pe toţi caldeenii[a] să fugă
cu corăbiile cu care se mândresc acum.
15 Eu sunt Domnul, Sfântul vostru,
Creatorul lui Israel, Împăratul vostru.»
16 Aşa vorbeşte Domnul,
Cel Care a făcut o cale prin mare
şi o cărare prin apele vijelioase,
17 Cel Care a scos care şi cai,
împreună cu o puternică oştire.
Ei rămân culcaţi, neputându-se ridica;
sunt fără vlagă, stinşi ca un muc de lumânare:
18 «Uitaţi lucrurile care au fost!
Nu vă mai gândiţi la cele din vechime!
19 Iată-Mă pe cale de a face ceva nou;
acum se iveşte, nu-l recunoaşteţi?
Voi face o cale în pustie
şi râuri în deşert.
20 Animalele sălbatice, şacalii şi bufniţele,
Mă vor slăvi,
căci dau apă în pustie
şi râuri în deşert,
pentru a da de băut poporului Meu, alesul Meu,
21 poporul pe care Mi l-am alcătuit
ca să vestească lauda Mea.
22 Totuşi tu, Iacove, nu M-ai chemat,
ci te-ai plictisit[b] de Mine, Israele!
23 Nu Mi-ai adus oi drept arderi de tot
şi cu jertfele tale nu M-ai onorat.
Eu nu te-am împovărat cu daruri de mâncare
şi nu te-am obosit cerându-ţi tămâie.
24 Nu mi-ai cumpărat trestie mirositoare cu argintul tău,
nici nu M-ai săturat cu grăsimea jertfelor tale,
ci M-ai împovărat cu păcatele tale,
M-ai obosit cu nedreptăţile tale.
25 Eu, da, Eu sunt Cel Ce-ţi şterg nelegiuirile, de dragul Meu,
şi nu-Mi voi mai aminti de ele.
26 Aminteşte-Mi faptele şi hai să ne judecăm împreună!
Apără-ţi cauza, ca să fii dovedit drept!
27 Întâiul tău strămoş a păcătuit,
iar mijlocitorii[c] tăi s-au răzvrătit împotriva Mea.
28 De aceea i-am dezonorat pe conducătorii Sfântului Lăcaş,
l-am dat spre nimicire[d] pe Iacov,
şi batjocurii – pe Israel.
Israel, alesul lui Domnului
44 Dar acum ascultă, Iacove, robul Meu,
Israele, cel pe care te-am ales!
2 Aşa vorbeşte Domnul –
Cel Care te-a făcut,
te-a ţesut în pântece şi te va ajuta:
nu te teme, robul Meu Iacov,
Ieşurun[e], cel pe care te-am ales!
3 Căci Eu voi turna apă peste pământul însetat
şi râuri peste pământul uscat;
voi turna Duhul Meu peste sămânţa[f] ta
şi binecuvântarea Mea peste urmaşii tăi.
4 Ei vor răsări ca iarba de pe pajişti
şi ca sălciile lângă pâraiele de apă.
5 Unul va zice: ‘Eu sunt al Domnului!’,
un altul se va numi cu numele lui Iacov,
iar un altul îşi va scrie pe mână: ‘Al Domnului!’
şi va adopta numele de Israel.»
17 În acelaşi fel, când Dumnezeu a vrut să le arate mai clar moştenitorilor promisiunii caracterul neschimbător al planului Său, El a garantat acest lucru printr-un jurământ, 18 pentru ca, prin două lucruri neschimbătoare, în care este imposibil ca Dumnezeu să fie găsit mincinos, noi să avem siguranţă şi astfel să fim puternic încurajaţi să punem mâna pe nădejdea care ne stă înainte. 19 Avem această nădejde ca pe o ancoră pentru suflet, fermă şi sigură, şi care pătrunde în partea dinăuntru, dincolo de draperie[a] 20 unde, pentru a ne arăta calea, Isus, Care a intrat înaintea noastră, a intrat pentru noi. El a devenit Mare Preot pentru totdeauna, potrivit rânduielii lui Melhisedek.
Melhisedek, preotul Dumnezeului celui Preaînalt
7 Acest Melhisedek, rege al Salemului, preot al Dumnezeului celui Preaînalt, l-a întâlnit pe Avraam când acesta se întorcea de la măcelul regilor şi l-a binecuvântat, 2 iar Avraam i-a dat zeciuială din toate. Numele lui înseamnă, în primul rând, „Rege al dreptăţii“[b], apoi, de asemenea, el este şi „Rege al Salemului“, adică „Rege al păcii“[c], 3 fără tată, fără mamă, fără genealogie, neavând nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii, şi astfel, fiind asemănat cu Fiul lui Dumnezeu, el rămâne preot pentru totdeauna.[d]
4 Înţelegeţi deci cât de mare a fost acesta, căruia chiar şi patriarhul Avraam i-a dat zeciuială din cea mai bună parte din pradă! 5 Acelora dintre fiii lui Levi, care sunt preoţi, li se cere, potrivit Legii, să adune zeciuiala de la oameni, adică de la fraţii lor, chiar dacă ei se trag din Avraam. 6 Însă acest om, deşi nu aparţinea genealogiei lor, totuşi a adunat zeciuiala de la Avraam şi l-a binecuvântat, pe el, care avea promisiunile. 7 Fără îndoială, cel mai mic este binecuvântat de cel mai mare. 8 Într-un caz, zeciuielile sunt primite de oameni care sunt muritori, în altul – de cel despre care se depune mărturie că trăieşte. 9 Şi, într-un sens, prin Avraam, chiar Levi, cel care primeşte zeciuiala, a dat zeciuială, 10 pentru că el urma să fie urmaşul lui Avraam, dar încă nu se născuse atunci când Melhisedek l-a întâlnit pe strămoşul său.
27 Chiar atunci au venit ucenicii Lui şi se mirau că vorbea cu o femeie. Totuşi nici unul n-a întrebat: „Ce cauţi[a]?“ sau „De ce vorbeşti cu ea?“ 28 Femeia a lăsat urciorul, a plecat în cetate şi le-a zis oamenilor: 29 „Veniţi să vedeţi un Om care mi-a spus tot ce am făcut! Ar putea să fie Acesta Cristosul?“ 30 Ei au ieşit din cetate şi veneau spre El. 31 Între timp, ucenicii Îl rugau:
– Rabbi[b], mănâncă!
32 Dar El le-a răspuns:
– Eu am de mâncat o mâncare despre care voi nu ştiţi.
33 Ca urmare, ucenicii şi-au zis unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva de mâncare?“
34 Isus le-a mai zis:
– Mâncarea Mea este să fac voia Celui Ce M-a trimis şi să împlinesc lucrarea Lui. 35 Nu ziceţi voi că mai sunt încă patru luni şi vine secerişul? Iată, Eu vă spun, ridicaţi-vă ochii şi priviţi ogoarele; ele sunt albe, gata pentru seceriş! Chiar acum, 36 cel[c] ce seceră primeşte răsplată şi strânge rod pentru viaţa veşnică, pentru ca şi cel ce seamănă şi cel ce seceră să se bucure împreună. 37 Căci în această privinţă este adevărată zicala: „Unul seamănă, iar altul seceră!“ 38 Eu v-am trimis să seceraţi acolo unde nu voi v-aţi străduit; alţii s-au străduit, iar voi aţi intrat în strădania lor.
39 Mulţi samariteni din cetatea aceea au crezut în El din pricina mărturiei femeii care zicea: „Mi-a spus tot ce-am făcut!“ 40 Aşadar, când samaritenii au venit la El, L-au rugat să rămână la ei. Şi El a rămas acolo două zile. 41 Mult mai mulţi au crezut apoi din pricina cuvintelor Lui 42 şi-i ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, căci am auzit noi înşine şi ştim că, într-adevăr, Acesta este Mântuitorul lumii!“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.