Book of Common Prayer
Psalmul 16
Un mihtam[a] al lui David
1 Păzeşte-mă, Dumnezeule, căci la Tine caut adăpost!
2 Eu zic Domnului: „Tu eşti Stăpânul meu;
nu am nimic bun decât pe Tine!“
3 Sfinţii care sunt în ţară,
ei sunt cei măreţi în care-mi găsesc toată plăcerea.[b]
4 Durerile celor ce aleargă după idoli se înmulţesc;
eu însă nu aduc ca ei jertfe de băutură din sânge
şi nici nu pun numele idolilor lor pe buzele mele.
5 Doamne, Tu eşti partea mea de moştenire şi cupa mea!
Tu eşti Cel Care îmi apuci sorţul[c]!
6 Plăcute moşii mi-au căzut la sorţi!
Într-adevăr, frumoasă moştenire mi-a fost dată!
7 Îl voi binecuvânta pe Domnul Care mă sfătuieşte!
Până şi noaptea îmi dă îndemnuri inima!
8 Îl pun pe Domnul neîncetat înaintea mea,
căci El este la dreapta mea ca să nu mă clatin!
9 De aceea, mi se bucură inima şi mi se înveseleşte sufletul[d]!
Mai mult, trupul meu va locui în siguranţă,
10 căci nu-mi vei lăsa sufletul în Locuinţa Morţilor
şi nu vei îngădui ca sfântul Tău[e] să vadă putrezirea.
11 Mi-ai făcut cunoscută cărarea vieţii …
În prezenţa Ta este belşug de bucurie,
la dreapta Ta sunt desfătări veşnice![f]
Psalmul 17
O rugăciune a lui David
1 Ascultă-mi, Doamne, cauza dreaptă,
ia aminte la strigătul meu!
Pleacă-Ţi urechea la rugăciunea mea
nerostită de buze înşelătoare!
2 Să iasă dinaintea Ta sentinţa dată mie!
Ochii Tăi să vadă ceea ce este drept!
3 Dacă vei cerceta inima mea noaptea, când mă vizitezi,
dacă mă vei încerca, nu vei găsi nimic,
căci mi-am propus să nu păcătuiesc cu gura.
4 Cu privire la faptele omului,
eu m-am ţinut departe de căile celor violenţi,
după cuvântul buzelor Tale.
5 Paşii mei stau neclintiţi pe cărările Tale;
astfel, picioarele nu mi se clatină.
6 Eu Te chem, căci îmi răspunzi, Dumnezeule!
Pleacă-Ţi urechea spre mine şi ascultă-mi cuvântul!
7 Arată-Ţi marea îndurare, Tu, Care prin dreapta Ta,
îi scapi de împotrivitorii lor pe cei ce caută adăpost.
8 Păzeşte-mă ca pe lumina ochilor,
ascunde-mă la umbra aripilor Tale
9 de cei nelegiuiţi, care vor să mă spulbere,
de duşmanii mei de moarte, care mă împresoară.
10 Ei sunt plini de grăsime;
gurile lor vorbesc cu aroganţă.
11 Acum se ţin de paşii mei, mă înconjoară,
mă pândesc ca să mă doboare la pământ.
12 Parcă ar fi un leu care tânjeşte să sfâşie,
un pui de leu care aşteaptă în desiş.
13 Ridică-Te, Doamne, înfruntă-l şi trânteşte-l!
Scapă-mă de cel rău cu sabia Ta!
14 Scapă-mă Doamne, cu mâna Ta, de astfel de oameni,
de oamenii acestei lumi care-şi au partea în viaţa aceasta!
Tu le umpli pântecele cu bunătăţile Tale, fiii lor se satură
şi păstrează ce rămâne pentru copiii lor.
15 Eu însă, în nevinovăţia mea, voi vedea faţa Ta!
Când mă voi trezi mă voi sătura de chipul Tău.
Psalmul 22
Pentru dirijor. Se cântă ca şi „Ciuta zorilor“. Un psalm al lui David.
1 Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?
Eşti atât de departe de izbăvirea mea
şi de cuvintele strigătului meu!
2 Dumnezeul meu, strig ziua, dar nu-mi răspunzi,
strig noaptea, dar nu găsesc odihnă.
3 Dar Tu eşti sfânt,
eşti întronat în mijlocul laudelor lui Israel.[a]
4 În Tine au nădăjduit strămoşii noştri;
ei au nădăjduit, iar Tu i-ai izbăvit;
5 au strigat către Tine şi au fost scăpaţi;
au nădăjduit în Tine şi nu au fost daţi de ruşine.
6 Dar eu sunt vierme, nu om;
am ajuns de râsul oamenilor şi dispreţuit de popor.
7 Cei ce mă văd îşi bat joc de mine,
rânjesc şi clatină din cap.
8 „S-a încrezut în Domnul! Să-l scape El!
Să-l izbăvească, căci doar Îşi găseşte plăcerea în el!“
9 Şi totuşi Tu m-ai scos din pântecele mamei mele
şi mi-ai dat ocrotire la pieptul ei.
10 Sub privirea Ta am fost scos din pântece;
încă din pântecele maicii mele,
Tu eşti Dumnezeul meu.
11 Nu Te îndepărta de mine,
căci necazul este aproape
şi nu am nici un ajutor!
12 Mă încercuiesc mulţi tauri,
nişte tauri puternici din Başan mă înconjoară.
13 Îşi deschid gura împotriva mea
ca leul care sfâşie şi răcneşte.
14 Sunt turnat ca apa
şi toate oasele mi se despart.
Ca ceara
mi se topeşte inima înăuntrul meu.
15 Mi se usucă puterea ca lutul,
iar limba mi se lipeşte de cerul gurii:
m-ai adus în ţărâna morţii.
16 Mă încercuiesc nişte câini,
o ceată de nelegiuiţi mă învăluieşte;
mi-au străpuns[b] mâinile şi picioarele.
17 Toate oasele aş putea să mi le număr.
Ei se uită, mă privesc;
18 şi-au împărţit veşmintele mele între ei
şi au tras la sorţi pentru cămaşa mea.
19 Dar Tu, Doamne, nu Te îndepărta!
Tăria mea, grăbeşte de-mi ajută!
20 Scapă-mi sufletul de sabie,
şi viaţa din ghearele câinilor!
21 Izbăveşte-mă din gura leului!
Eliberează-mă din coarnele bivolului sălbatic!
22 Voi vesti Numele Tău fraţilor mei;
te voi lăuda în mijlocul adunării!
23 Cei ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi-L!
Voi, toţi urmaşii lui Iacov, slăviţi-L!
Temeţi-vă de El, voi, toţi urmaşii lui Israel!
24 Căci El nu dispreţuieşte,
nici nu nesocoteşte necazul sărmanului;
nu-Şi ascunde faţa de acesta,
ci-l ascultă când strigă către El după ajutor.
25 Tu eşti pricina laudelor mele în adunarea cea mare!
Îmi voi împlini jurămintele înaintea celor ce se tem de Tine[c]!
26 Cei săraci vor mânca şi se vor sătura;
cei ce Îl caută pe Domnul Îl vor lăuda.
Veşnic să vă trăiască sufletul!
27 Toate marginile pământului
îşi vor aminti şi se vor întoarce la Domnul.
Toate familiile neamurilor
se vor închina înaintea Lui,
28 căci a Domnului este domnia
şi El stăpâneşte peste neamuri!
29 Toţi cei prosperi de pe pământ vor mânca şi I se vor închina;[d]
înaintea Lui vor îngenunchea toţi cei ce se coboară în ţărână,
cei ce nu pot să-şi păstreze viaţa.
30 Urmaşii[e] Îi vor sluji[f]
şi se va povesti istorisi generaţiei următoare despre Stăpânul.
31 Ei vor veni şi vor vesti dreptatea Lui,
iar poporului care se va naşte îi vor vesti lucrarea Lui.
Robul Domnului
42 Iată-L pe Robul Meu, pe Care Îl sprijin,
Alesul Meu, în Care-Mi găsesc plăcerea!
Voi pune Duhul Meu peste El,
iar El va arăta neamurilor dreptatea.
2 Nu va striga, nu-Şi va ridica glasul
şi nu-l va face să se audă pe drum.
3 Nu va rupe trestia zdrobită
şi nu va stinge mucul care încă mai fumegă,
ci cu credincioşie va aduce dreptatea.
4 El nu va slăbi, nici nu se va descuraja
până nu va aşeza dreptatea pe pământ.
Şi în Legea Lui vor nădăjdui ţinuturile de lângă mare!»
5 Aşa vorbeşte Dumnezeu, Domnul
Care a creat cerurile şi le-a întins,
Care a desfăşurat pământul împreună cu resursele lui,
Care dă suflare oamenilor de pe el
şi suflet celor ce umblă pe el:
6 «Eu, Domnul, Te-am chemat prin dreptate.
Te voi ţine bine de mână;
Te voi păzi şi Te voi face
un legământ pentru popor
şi o lumină pentru neamuri,
7 ca să deschizi ochii orbilor,
să eliberezi pe prizonieri din captivitate
şi din închisoare pe cei ce stau în întuneric.
8 Eu sunt Domnul; acesta este Numele Meu!
Nu-Mi voi da slava altuia
şi nici lauda cuvenită Mie, idolilor!
9 Iată! Cele dintâi lucruri s-au împlinit
şi acum vestesc altele noi;
înainte să se împlinească
vi le fac cunoscute.»
Un cântec de laudă Domnului
10 Cântaţi Domnului un cântec nou!
Cântaţi-I laudele de la marginile pământului,
voi, care străbateţi marea, tot ceea ce este în ea,
ţinuturile de lângă mare şi locuitorii lor!
11 Să-şi ridice glasul pustia şi cetăţile ei,
aşezările locuite de Chedar!
Să strige de bucurie locuitorii din Sela,
să strige de pe vârfurile munţilor!
12 Să-L slăvească pe Domnul
şi să-L laude în ţinuturile de lângă mare!
13 Domnul mărşăluieşte ca un viteaz;
asemenea unui războinic Îşi stârneşte râvna:
strigă, scoate un strigăt de luptă
şi triumfă asupra duşmanilor săi.
14 «Am tăcut pentru multă vreme,
am păstrat tăcerea şi am rămas retras,
dar acum, ca o femeie care naşte,
voi geme, voi gâfâi şi voi icni.
15 Voi pustii munţii şi dealurile,
le voi usca toată verdeaţa!
Voi preface râurile în uscat
şi voi seca iazurile!
16 Îi voi duce pe orbi pe un drum necunoscut de ei,
pe cărări neştiute de ei îi voi conduce!
Voi preface întunericul dinaintea lor în lumină,
iar povârnişurile în teren neted!
Acestea sunt lucrurile pe care le voi face pentru ei;
nu-i voi părăsi!
17 Dar cei ce se încred în idoli,
cei ce zic chipurilor cioplite: ‘Voi sunteţi zeii noştri!’
vor fi alungaţi, acoperiţi de ruşine.
Pavel, predicator pentru neamuri
3 De aceea, eu, Pavel, întemniţat al lui Cristos Isus pentru voi, neamurile ... 2 Aţi auzit, cu siguranţă, de responsabilitatea administrării harului lui Dumnezeu, care mi-a fost dată pentru voi, 3 şi despre taina[a] care mi-a fost făcută cunoscută prin descoperire, aşa cum v-am scris pe scurt, 4 pentru ca, citind, să puteţi pricepe care este înţelegerea pe care o am eu cu privire la taina lui Cristos. 5 În celelalte generaţii, acest lucru n-a fost făcut cunoscut omenirii aşa cum le-a fost descoperit acum sfinţilor Lui apostoli şi profeţi, prin Duhul, 6 şi anume că neamurile sunt moştenitoare împreună cu noi, fac parte din acelaşi trup cu noi şi au parte de aceeaşi promisiune, în Cristos Isus, prin Evanghelie, 7 al cărei slujitor am devenit prin darul harului lui Dumnezeu, care mi-a fost dat potrivit cu lucrarea puterii Sale. 8 Deşi eu sunt ultimul dintre toţi sfinţii, mi-a fost dat harul acesta: să vestesc neamurilor bogăţiile nepătrunse ale lui Cristos 9 şi să pun în lumină, înaintea tuturor, administrarea acestei taine, ascunse de veacuri în Dumnezeu, Care a creat toate lucrurile, 10 pentru ca domniile şi autorităţile din locurile cereşti să cunoască azi, prin Biserică, înţelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu, 11 după planul veşnic pe care l-a realizat în Cristos Isus, Domnul nostru. 12 În El şi prin credinţa în El avem libertatea şi încrederea să ne apropiem de Dumnezeu. 13 Vă rog, nu fiţi descurajaţi din cauza suferinţelor mele pentru voi: acestea sunt gloria voastră.
Chemarea lui Levi
13 Isus a ieşit din nou lângă mare. Toată mulţimea a venit la El, iar El îi învăţa. 14 Plecând mai departe, El l-a văzut pe Levi[a], fiul lui Alfeu, şezând la masa unde se colectau taxele[b] şi i-a zis: „Urmează-Mă!“ El s-a ridicat şi L-a urmat.
15 În timp ce Isus şedea la masă în casa lui Levi, mulţi colectori de taxe[c] şi păcătoşi[d] şedeau acolo la masă cu El şi cu ucenicii Lui; căci erau mulţi care Îl urmau. 16 Când cărturarii care erau farisei[e] au văzut că El mănâncă împreună cu păcătoşii şi cu colectorii de taxe, i-au întrebat pe ucenicii Lui: „De ce mănâncă[f] cu colectorii de taxe şi cu păcătoşii?“
17 Însă Isus i-a auzit şi le-a zis: „Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi! Eu n-am venit să-i chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi!“
Despre post
18 Ucenicii lui Ioan şi ai fariseilor obişnuiau să postească[g]. Ei au venit la Isus şi L-au întrebat:
– De ce ucenicii lui Ioan şi ucenicii fariseilor postesc, iar ucenicii Tăi nu postesc?
19 Isus le-a răspuns:
– Pot posti nuntaşii în timp ce mirele este cu ei? Atâta vreme cât îl au pe mire cu ei, nu pot posti. 20 Vor veni însă zile când mirele va fi luat de la ei şi atunci vor posti.
21 Nimeni nu coase o bucată de pânză nouă la o haină veche, pentru că altfel peticul cel nou se va desprinde din haina cea veche şi ruptura se va face mai mare. 22 Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi. Dacă face aşa, vinul va crăpa burdufurile, iar vinul şi burdufurile vor fi distruse. Ci vinul nou se pune în burdufuri noi.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.