Book of Common Prayer
Psalmul 38
Un psalm al lui David spre aducere-aminte
1 Doamne, nu mă mai mustra în mânia Ta
şi nu mă mai disciplina în furia Ta!
2 Căci săgeţile Tale m-au străpuns,
mâna Ta s-a abătut asupra mea.
3 Din pricina mâniei Tale, nu mai este nimic sănătos în trupul meu,
nici un os nu mai este întreg din pricina păcatului meu.
4 Căci fărădelegile mele mă copleşesc, ca o povară grea;
sunt prea grele pentru mine.
5 Rănile mele duhnesc, putrezesc,
şi aceasta numai din pricina nebuniei mele.
6 Sunt încovoiat, peste măsură de gârbovit.
Toată ziua umblu bocind.
7 Coapsele-mi sunt pline de arsuri,
nu mai este nimic sănătos în trupul meu!
8 Sunt atât de slăbit şi de zdrobit!
Mă tânguiesc din pricina suspinelor inimii mele.
9 Stăpâne, ştii toate dorinţele mele,
iar suspinele mele nu-ţi sunt ascunse!
10 Mi se zbate inima, puterile mă părăsesc,
nici chiar lumina ochilor mei nu o mai am!
11 Cei care mă iubesc, prietenii mei, nu stau aproape de rana mea,
cei apropiaţi mie stau deoparte.
12 Cei ce caută să-mi ia viaţa îşi întind cursele;
cei ce-mi doresc răul pun la cale sfârşitul meu
şi în fiecare zi urzesc numai înşelătorii.
13 Eu însă nu aud, întocmai ca un surd;
ca un mut, nu-mi deschid gura!
14 Am ajuns ca omul care nu aude
şi a cărui gură nu mai are răspuns.
15 Totuşi nădăjduiesc în Tine, Doamne!
Tu vei răspunde, Stăpâne, Dumnezeul meu!
16 Căci am zis: „Să nu se bucure din pricina mea,
atunci când îmi alunecă piciorul, să nu se laude pe seama mea!“
17 Chiar acum sunt gata să mă împiedic,
iar durerea mă însoţeşte mereu.
18 Îmi mărturisesc vina;
păcatul meu mă frământă.
19 Duşmanii mei sunt mulţi şi plini de viaţă[a]
şi cei ce mă urăsc fără motiv sunt fără număr.
20 Cei ce răsplătesc cu rău pentru bine
mi se opun, când eu urmăresc binele.
21 Nu mă părăsi, Doamne!
Dumnezeul meu, nu Te îndepărta de mine!
22 Vino degrabă în ajutorul meu,
Stăpâne, Mântuirea mea!
25 Sufletul meu este lipit de ţărână:
înviorează-mă, după Cuvântul Tău!
26 Mi-am cercetat căile şi Tu mi-ai răspuns:
învaţă-mă orânduirile Tale!
27 Deprinde-mă cu hotărârile Tale
şi voi cugeta la minunile Tale!
28 Sufletul îmi plânge de întristare:
ridică-mă, după Cuvântul Tău!
29 Ţine-mă departe de calea înşelăciunii;
binevoieşte să mă înveţi Legea Ta!
30 Aleg calea credincioşiei;
accept judecăţile tale.
31 Mă alipesc de mărturiile Tale:
Doamne, nu mă lăsa să fiu dat de ruşine!
32 Alerg pe calea poruncilor Tale,
căci Tu dai alinare inimii mele.
33 Învaţă-mă, Doamne, să trăiesc după orânduirile Tale,
şi le voi respecta până la sfârşitul vieţii!
34 Dă-mi pricepere şi voi respecta Legea Ta,
o voi păzi din toată inima mea!
35 Condu-mă pe cărarea poruncilor Tale,
căci în aceasta îmi găsesc plăcerea!
36 Apleacă-mi inima spre mărturiile Tale
şi nu spre câştigul mârşav!
37 Abate-mi privirea de la vederea lucrurilor deşarte;
înviorează-mă pe calea Ta![a]
38 Împlineşte-Ţi promisiunea făcută robului Tău
şi celor ce se tem de Tine!
39 Depărtează de la mine ocara ce mă-nspăimântă,
căci judecăţile Tale sunt bune!
40 O, cât de mult tânjesc după hotărârile Tale:
înviorează-mă după dreptatea Ta!
41 Să vină, Doamne, peste mine marea Ta îndurare
şi mântuirea Ta din pricina promisiunii Tale!
42 Atunci îi voi putea răspunde celui ce mă ocărăşte,
căci mă încred în Cuvântul Tău.
43 Nu mă lăsa fără Cuvântul cel adevărat în gura mea,
căci nădăjduiesc în judecăţile Tale!
44 Voi păzi Legea Ta
întotdeauna şi pentru veci de veci!
45 Voi umbla liber,
căci caut hotărârile Tale.
46 Voi vesti mărturiile Tale înaintea regilor
şi nu mă voi ruşina.
47 Mă voi desfăta cu poruncile Tale,
pe care le iubesc.
48 Îmi ridic mâinile spre poruncile Tale, pe care le iubesc,
şi cuget la orânduirile Tale.
Ierusalimul, locuit din nou
24 Aşa vorbeşte Domnul,
Răscumpărătorul tău, Cel Care te-a ţesut în pântece:
«Eu sunt Domnul, Cel Care am făcut toate lucrurile, Cel Care, singur, a desfăşurat cerurile,
Cel Care, singur, a întins pământul;
25 Cel Care dovedeşte drept false semnele profeţilor mincinoşi,
îi arată drept proşti pe ghicitori,
îi face pe înţelepţi să dea înapoi
şi le dovedeşte cunoştinţa ca fiind prostie;
26 Cel Care adevereşte cuvântul robului Său
şi împlineşte prevestirea mesagerilor Săi;
Cel Care zice despre Ierusalim: ‘Va fi locuit!’
şi despre cetăţile din Iuda: ‘Vor fi rezidite!
Eu le voi reclădi din ruine!’;
27 Cel Care spune adâncului mării: ‘Fii uscat!
Îţi voi usca izvoarele!’;
28 Cel Care spune despre Cirus: ‘El este păstorul Meu;
el va împlini tot ce doresc Eu.
El va porunci ca Ierusalimul să fie rezidit
şi Templului să-i fie pusă temelia.’»
45 «Aşa vorbeşte Domnul către unsul Său,
către Cirus, pe care l-am apucat de mâna dreaptă
pentru a supune neamurile
şi pentru a dezbrăca pe împăraţi de armurile lor;
pentru a deschide porţile înaintea lui,
porţi ce nu vor mai fi închise:
2 Eu Însumi voi merge înaintea ta
şi voi netezi munţii[a];
voi sparge uşile de bronz
şi voi tăia barele de fier;
3 îţi voi da vistieriile întunericului,
bogăţii ascunse în locuri tainice,
ca să ştii că Eu sunt Domnul,
Dumnezeul lui Israel, Care te chem pe nume.
4 De dragul robului Meu Iacov,
al alesului Meu Israel,
te chem pe nume,
îţi dau un nume de onoare,
deşi tu nu Mă cunoşti.
5 Eu sunt Domnul, nu este altul;
în afară de Mine nu există un alt Dumnezeu!
Te voi încinge, deşi tu nu Mă cunoşti,
6 pentru ca oamenii să cunoască,
de la răsăritul soarelui şi până la apus,
că nu există un altul în afară de Mine;
Eu sunt Domnul, nu este altul!
7 Eu întocmesc lumina şi creez întunericul;
Eu aduc bunăstarea şi tot eu creez dezastrul;
Eu, Domnul, fac toate aceste lucruri!
5 Aşadar, fiţi imitatori ai lui Dumnezeu ca nişte copii preaiubiţi 2 şi trăiţi în dragoste, aşa cum şi Cristos ne-a iubit şi S-a dat pe Sine pentru noi, ca un dar şi ca o jertfă de o aromă plăcută lui Dumnezeu. 3 Însă desfrâul şi necurăţia de orice fel sau lăcomia nici n-ar trebui să fie pomenite între voi, aşa cum se cuvine sfinţilor! 4 De asemenea, gesturile neruşinate, vorbirea nesăbuită sau glumele murdare nu sunt potrivite, ci mai degrabă mulţumirile. 5 Să ştiţi sigur că nici un om desfrânat sau necurat sau lacom, care este un idolatru, n-are parte de moştenire în Împărăţia[a] lui Cristos şi a lui Dumnezeu[b].
6 Nimeni să nu vă înşele cu vorbe goale, căci datorită acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste cei neascultători. 7 Aşadar, nu vă asociaţi cu ei! 8 Odată eraţi întuneric, dar acum, în Domnul, sunteţi lumină. Trăiţi ca nişte copii ai luminii. 9 Iar rodul luminii este găsit în tot ce este bun, drept şi adevărat. 10 Căutaţi să descoperiţi ceea ce-I este plăcut Domnului. 11 Nu luaţi parte la faptele nefolositoare ale întunericului, ci mai degrabă demascaţi-le, 12 căci este ruşinos şi numai să vorbim despre lucrurile pe care le fac ei în ascuns. 13 Tot ce este demascat de lumină devine vizibil, 14 pentru că lumina face ca totul să se vadă clar. De aceea se spune:
„Trezeşte-te, tu, care dormi,
învie din morţi,
iar Cristos te va lumina!“[c]
Pilda semănătorului
4 Isus a început din nou să dea învăţătură lângă mare. Se adunase o mulţime aşa de mare în jurul Lui, încât El a trebuit să se suie şi să stea într-o barcă, pe mare, în timp ce întreaga mulţime se afla lângă mare, pe ţărm. 2 El îi învăţa multe lucruri în pilde şi în învăţătura Lui le spunea:
3 „Ascultaţi! Iată, semănătorul a ieşit să semene! 4 În timp ce semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum şi au venit păsările şi au mâncat-o. 5 O altă parte a căzut în locuri stâncoase, unde nu avea pământ mult. A răsărit repede, pentru că nu avea pământ adânc, 6 dar când a răsărit soarele, s-a ofilit şi, fiindcă nu avea rădăcină, s-a uscat. 7 O altă parte a căzut între spini, iar spinii au crescut şi au sufocat-o, aşa că nu a dat rod. 8 Alta însă a căzut în pământ bun şi a dat rod care s-a înălţat şi a crescut: un grăunte a rodit treizeci, altul – şaizeci şi altul – o sută.“
9 Apoi le zicea: „Cine are urechi de auzit, să audă!“
10 Când a fost singur, cei din jurul Lui împreună cu cei doisprezece L-au întrebat despre pilde. 11 El le-a zis: „Vouă v-a fost dată taina[a] Împărăţiei lui Dumnezeu, dar pentru cei de afară toate li se spun în pilde, 12 pentru ca
«Să privească mereu, dar să nu priceapă
şi să asculte întruna, dar să nu înţeleagă,
ca nu cumva să se întoarcă la Mine şi să fie iertaţi!»“[b]
13 Apoi le-a zis: „Dacă nu înţelegeţi această pildă, cum veţi înţelege toate celelalte pilde? 14 Semănătorul seamănă Cuvântul. 15 Sămânţa de lângă drum, unde este semănat Cuvântul, sunt cei care aud Cuvântul, dar vine imediat Satan[c] şi ia Cuvântul care a fost semănat în ei. 16 Sămânţa semănată în locuri stâncoase sunt cei care, atunci când aud Cuvântul, îl primesc imediat cu bucurie, 17 dar nu au rădăcină în ei, ci durează doar pentru o vreme. Şi când vine necazul sau persecuţia din pricina Cuvântului, ei se poticnesc imediat. 18 O altă sămânţă, care este cea semănată între spini, sunt cei care aud Cuvântul, 19 dar îngrijorările vieţii, înşelăciunea bogăţiei şi poftele pentru alte lucruri intră în ei, sufocă Cuvântul şi acesta devine neroditor. 20 Sămânţa semănată în pământul cel bun sunt cei care aud Cuvântul, îl primesc şi aduc rod: unul – treizeci, altul – şaizeci şi altul – o sută.“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.