Book of Common Prayer
CARTEA ÎNTÂI
Psalmul 1
1 Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi,
nu se opreşte pe calea celor păcătoşi
şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori!
2 Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului
şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui.
3 El este ca un pom
sădit lângă nişte izvoare de apă,
care-şi dă rodul la vremea lui
şi ale cărui frunze nu se veştejesc.
El prosperă în tot ceea ce face!
4 Cei răi însă nu sunt aşa,
ci ei se aseamănă cu pleava
spulberată de vânt.
5 De aceea cei răi nu pot sta în picioare la judecată
şi nici cei păcătoşi în adunarea celor drepţi.
6 Căci Domnul cunoaşte calea celor drepţi;
calea celor răi însă duce la pieire.
Psalmul 2
1 De ce se întărâtă[a] neamurile
şi de ce cugetă popoarele lucruri deşarte[b]?
2 Regii pământului iau poziţie
şi conducătorii se strâng laolaltă
împotriva Domnului şi împotriva Unsului[c] Său, zicând:
3 „Să rupem legăturile Lor
şi să aruncăm funiile Lor de pe noi!“
4 Cel Ce tronează în ceruri râde;
Stăpânul îşi bate joc de ei.
5 Apoi le vorbeşte în mânia Lui
şi-i îngrozeşte în furia Lui, zicând:
6 „Totuşi Eu Însumi L-am înscăunat pe Împăratul[d] Meu peste Sion,
muntele Meu cel sfânt.“
7 Voi vesti hotărârea Domnului:
El Mi-a zis: „Tu eşti Fiul[e] Meu!
Astăzi Te-am născut!
8 Cere-Mi
şi-Ţi voi da neamurile drept moştenire
şi marginile pământului în stăpânire!
9 Tu le vei zdrobi[f] cu un toiag de fier
şi le vei sfărâma ca pe vasul unui olar!“
10 De aceea, regilor, purtaţi-vă cu înţelepciune!
Judecători ai pământului, luaţi învăţătură!
11 Slujiţi Domnului cu frică
şi bucuraţi-vă tremurând!
12 Daţi sărutare Fiului[g],
ca nu cumva să se mânie şi să pieriţi pe cale,
căci mânia Lui este gata să se aprindă!
Ferice de toţi cei ce-şi găsesc refugiul în El!
Psalmul 3
Un psalm al lui David, compus pe vremea când fugea dinaintea fiului său Absalom.[h]
1 Doamne, ce mulţi îmi sunt duşmanii!
Mulţi sunt cei ce se ridică împotriva mea!
2 Mulţi grăiesc sufletului meu:
„Nici Dumnezeu nu-l mai scapă!“Sela[i]
3 Dar Tu, Doamne, îmi eşti scut!
Tu eşti slava mea, eşti Acela Care îmi ridici capul!
4 Cu glasul meu am strigat către Domnul,
şi El mi-a răspuns din muntele Lui cel sfânt.Sela
5 Eu mă culc, adorm şi mă trezesc iarăşi,
căci Domnul mă sprijină.
6 Nu mă tem de puhoiul de popoare
care se ridică împotriva mea din toate părţile.
7 Ridică-Te, Doamne!
Izbăveşte-mă, Dumnezeul meu!
Tu-i loveşti peste obraz pe toţi duşmanii mei
şi zdrobeşti dinţii celor răi.
8 A Domnului este izbăvirea!
Fie binecuvântarea Ta peste poporul Tău!Sela
Psalmul 4
Pentru dirijor. De cântat cu instrumente cu corzi. Un psalm al lui David.
1 Răspunde-mi când strig,
Dumnezeul dreptăţii mele!
Deşi sunt în strâmtorare, Tu mă vei scoate la loc larg!
Îndură-te de mine, ascultă-mi rugăciunea!
2 Fii ai oamenilor, până când Îmi veţi preface slava în ruşine[j]?
Până când veţi iubi deşertăciunea şi veţi umbla după minciuni[k]?Sela
3 Să ştiţi că Domnul l-a pus deoparte pentru Sine pe cel evlavios[l];
Domnul aude când strig către El.
4 Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi!
Cugetaţi când staţi în pat şi tăceţi!Sela
5 Aduceţi jertfe potrivite
şi încredeţi-vă în Domnul!
6 Mulţi zic: „Cine ne va arăta ce este bine?“
Doamne, fă să răsară peste noi lumina feţei Tale!
7 Mi-ai dat mai multă bucurie în inimă
decât au ei când le sporeşte grâul şi mustul.
8 Mă voi culca şi voi adormi în pace,
căci numai Tu, Doamne, mă faci să locuiesc în siguranţă.Sela
Psalmul 7
Un şiggaion[a] al lui David, pe care el l-a cântat Domnului din pricina cuvintelor beniamitului Cuş.
1 Doamne, Dumnezeul meu, în Tine îmi caut scăparea!
Izbăveşte-mă de toţi prigonitorii mei, scapă-mă,
2 ca să nu mă sfâşie ca un leu,
să nu mă rupă în bucăţi fără ca cineva să mă poată scăpa!
3 Doamne, Dumnezeul meu, dacă am săvârşit aşa ceva,
dacă este fărădelege pe mâinile mele,
4 dacă am răsplătit cu rău pe cel ce trăia în pace cu mine,
dacă mi-am jefuit duşmanul pe nedrept,
5 atunci fie ca duşmanul să mă urmărească
şi să mă ajungă,
să-mi calce viaţa în picioare
şi să-mi culce slava în ţărână!Sela
6 Ridică-Te, Doamne, în mânia Ta,
scoală-Te din pricina furiei duşmanilor mei,
trezeşte-Te, Dumnezeul Meu, şi porunceşte o judecată!
7 Adunarea popoarelor să Te înconjoare;
stăpâneşte asupra ei din înălţime!
8 Să judece Domnul noroadele!
Judecă-mă, Doamne, şi pe mine;
fă-mi după dreptatea şi integritatea mea, o Preaînalte[b]!
9 Opreşte răutatea celor răi
şi întăreşte-l pe cel drept,
Tu, Care cercetezi inimile şi rărunchii,
Dumnezeule drept!
10 Scutul meu este Dumnezeu,
Mântuitorul celor cu inima cinstită.
11 Dumnezeu este un judecător drept,
Dumnezeu se înverşunează împotriva celui rău în fiecare zi.
12 Pentru cel care nu se întoarce la Dumnezeu,
El Îşi ascute sabia,
Îşi încordează arcul şi-l ţinteşte.
13 Lui[c] îi pregăteşte armele morţii,
săgeţi aprinse îi pregăteşte.
14 Iată-l pe cel ce naşte răutate,
zămisleşte necazul
şi dă naştere înşelăciunii!
15 Sapă o groapă, o adânceşte
şi cade chiar el în adâncitura pe care a făcut-o.
16 Necazul pe care-l provoacă se întoarce împotriva capului său
şi violenţa lui se răsfrânge asupra creştetului său.
17 Eu voi aduce mulţumiri Domnului pentru dreptatea Lui
şi voi cânta laudă Numelui Domnului Preaînalt.
10 Ascultaţi Cuvântul Domnului,
voi, conducători ai Sodomei!
Luaţi aminte la Legea Dumnezeului nostru,
voi, popor al Gomorei!
11 «Ce este pentru Mine mulţimea jertfelor voastre?
zice Domnul.
Sunt sătul de arderile de tot ale berbecilor
şi de grăsimea viţeilor îngrăşaţi!
Nu-Mi place deloc
sângele taurilor, al mieilor sau al ţapilor.
12 Cine v-a cerut să vă înfăţişaţi înaintea Mea,
pângărindu-Mi curţile?
13 Nu mai aduceţi jertfe fără rost!
Mi-e scârbă de tămâia voastră!
Nu pot suferi adunarea de sărbătoare unită cu nelegiuirea:
lunile noi, Sabatele şi adunările voastre.
14 Sufletul Meu urăşte
lunile voastre noi şi sărbătorile voastre;
ele au devenit o povară pentru Mine,
am obosit să le mai port.
15 Când vă veţi ridica mâinile,
Îmi voi ascunde ochii de voi.
Chiar dacă veţi face multe rugăciuni,
nu le voi asculta.
Mâinile vă sunt pline de sânge;
16 spălaţi-vă şi curăţaţi-vă!
Îndepărtaţi faptele voastre rele
dinaintea ochilor Mei!
Nu mai faceţi rău,
17 ci învăţaţi să faceţi bine!
Căutaţi dreptatea,
scăpaţi pe cel asuprit![a]
Faceţi dreptate orfanului
şi vorbiţi în apărarea văduvei!
18 Veniţi acum să ne judecăm,
zice Domnul.
Deşi păcatele voastre sunt ca o haină stacojie,
ele se vor face albe ca zăpada;
deşi sunt roşii ca purpura,
ele se vor face ca lâna.
19 Dacă veţi vrea şi veţi asculta,
vă veţi hrăni cu ce are ţara mai bun,
20 dar dacă vă veţi împotrivi şi vă veţi răzvrăti,
veţi fi devoraţi de sabie»,
căci gura Domnului a vorbit.
1 Pavel, Silvanus[a] şi Timotei, către biserica tesalonicenilor, care este în Dumnezeu Tatăl şi în Domnul Isus Cristos: har şi pace vouă[b]!
Mulţumiri pentru credinţa tesalonicenilor
2 Întotdeauna Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru voi toţi şi vă pomenim mereu în rugăciunile noastre, 3 amintindu-ne înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, de lucrarea credinţei voastre, de osteneala dragostei voastre şi de răbdarea voastră motivată de nădejdea în Domnul nostru Isus Cristos. 4 Noi ştim, fraţi iubiţi de Dumnezeu, despre alegerea de care aţi avut parte[c]. 5 Căci Evanghelia[d] noastră n-a fost adusă la voi numai prin cuvinte, ci şi cu putere, cu Duh Sfânt şi cu o siguranţă deplină, aşa cum, de altfel, ştiţi ce fel de oameni am fost printre voi, de dragul vostru. 6 Şi voi aţi devenit imitatori ai noştri şi ai Domnului când, deşi eraţi în mare necaz, aţi primit Cuvântul cu bucuria care vine de la Duhul Sfânt. 7 Astfel, voi aţi devenit un exemplu pentru toţi credincioşii din Macedonia şi Ahaia[e]. 8 Căci Cuvântul Domnului a răsunat nu doar în Macedonia şi Ahaia, ci credinţa voastră în Dumnezeu a ajuns să fie cunoscută peste tot, aşa că nu mai este nevoie să vorbim despre ea. 9 Ei înşişi vorbesc despre ce fel de primire am avut parte printre voi şi cum, de la idoli, v-aţi întors la Dumnezeu, pentru a-I sluji Dumnezeului celui Viu şi Adevărat 10 şi pentru a-L aştepta din ceruri pe Fiul Lui, pe Care L-a înviat din morţi, pe Isus, Care ne scapă de mânia ce vine.
Autoritatea lui Isus
20 Într-una din zile, în timp ce Isus dădea învăţătură poporului în Templu şi vestea Evanghelia, au venit conducătorii preoţilor şi cărturarii împreună cu bătrânii 2 şi L-au întrebat:
– Spune-ne, cu ce autoritate faci aceste lucruri şi cine Ţi-a dat această autoritate?
3 El le-a răspuns:
– Vă voi pune şi Eu o întrebare. Spuneţi-Mi: 4 botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni?
5 Ei au început să discute între ei şi să zică: „Dacă vom răspunde: «Din cer!», ne va întreba: «Atunci de ce nu l-aţi crezut?», 6 iar dacă vom răspunde: «De la oameni!», tot poporul ne va ucide cu pietre, fiindcă este convins că Ioan a fost un profet.“ 7 Aşa că I-au răspuns că nu ştiu de unde era. 8 Atunci şi Isus le-a zis:
– Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.