Book of Common Prayer
Psalmul 93
1 Domnul împărăţeşte îmbrăcat în maiestate,
Domnul este îmbrăcat şi încins cu putere.
De aceea lumea este întărită şi nu se clatină.
2 Tronul Tău a fost aşezat din vremuri străvechi;
Tu eşti din veşnicie.
3 Mările s-au ridicat, Doamne,
mările şi-au ridicat glasul,
mările şi-au ridicat valurile.
4 Mai măreţ decât vuietul apelor cele mari
şi mai măreţ decât valurile mării
este Domnul din înălţime.
5 Mărturiile Tale sunt vrednice de încredere,
iar sfinţenia Îţi împodobeşte Casa;
şi aşa va fi, Doamne, cât vor dăinui zilele.
Psalmul 96
1 Cântaţi Domnului un cântec nou,
cântaţi Domnului, toţi locuitorii pământului!
2 Cântaţi Domnului, binecuvântaţi-I Numele!
Vestiţi în fiecare zi mântuirea Lui!
3 Istorisiţi printre neamuri slava Lui
şi printre toate popoarele – minunile Lui!
4 Căci mare este Domnul şi vrednic de laudă,
El este mai de temut decât toţi zeii.
5 Toţi zeii popoarelor sunt doar nişte idoli,
dar Domnul a făcut cerurile.
6 Măreţia şi strălucirea sunt înaintea feţei Lui,
iar puterea şi slava – în Lăcaşul Lui.
7 Familii ale popoarelor, daţi Domnului,
daţi Domnului slavă şi cinstiţi-I puterea!
8 Daţi Domnului slava cuvenită Numelui Său!
Aduceţi un dar şi veniţi în curţile Lui!
9 Închinaţi-vă Domnului cu podoabe sfinte[a]!
Tremuraţi înaintea Lui, voi, de pe întreg pământul!
10 Spuneţi printre neamuri: „Domnul împărăţeşte!
De aceea lumea stă neclintită şi nu poate fi clătinată.
El va judeca popoarele cu nepărtinire.“
11 Să se bucure cerurile şi să se înveselească pământul!
Să vuiască marea şi tot ce este în ea!
12 Să tresalte câmpia şi tot ce este pe ea!
Atunci toţi copacii pădurii vor striga de bucurie
13 înaintea Domnului, căci El vine,
vine să judece pământul,
să judece lumea cu dreptate
şi popoarele după credincioşia Sa.
Psalmul 34[a]
Al lui David. Compus pe vremea când acesta s-a prefăcut a fi nebun înaintea lui Abimelek şi a plecat izgonit de acesta.
1 Îl voi lăuda pe Domnul în orice vreme,
lauda Lui va fi întotdeauna în gura mea!
2 Sufletul meu se laudă în Domnul;
să audă şi să se bucure cei smeriţi!
3 Măriţi pe Domnul împreună cu mine!
Să înălţăm cu toţii Numele Lui!
4 L-am căutat pe Domnul, şi El mi-a răspuns;
m-a izbăvit din toate temerile mele.
5 Cei care privesc spre El, se luminează,[b]
iar feţele nu li se umplu de ruşine.[c]
6 Acest necăjit a strigat, iar Domnul l-a auzit
şi l-a scăpat de toate necazurile lui.
7 Îngerul Domnului îşi[d] aşază tabăra
împrejurul celor ce se tem de Domnul[e] şi-i salvează.
8 Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul!
Ferice de omul care se încrede în El!
9 Temeţi-vă de Domnul, voi sfinţii Lui,
căci cei ce se tem de El nu duc lipsă de nimic!
10 Puii de leu duc lipsă şi flămânzesc,
dar cei ce se tem de Domnul nu duc lipsă de nici un bine.
11 Apropiaţi-vă, fiilor, ascultaţi-mă,
şi vă voi învăţa frica de Domnul!
12 Cine este omul care doreşte viaţa
şi vrea să vadă zile bune?
13 Acela să-şi păzească limba de rău
şi buzele – de cuvinte înşelătoare!
14 Să renunţe la rău şi să facă binele!
Să caute pacea şi s-o urmărească!
15 Căci ochii Domnului sunt peste cei drepţi,
iar urechile Lui iau aminte la strigătul[f] lor.
16 Faţa Domnului însă este împotriva celor ce săvârşesc răul,
ca să le şteargă amintirea de pe pământ.
17 Când cei drepţi strigă, Domnul îi aude
şi-i izbăveşte din toate necazurile lor.
18 Domnul este aproape de cei cu inima zdrobită
şi-i izbăveşte pe cei cu duhul zdrobit.
19 De multe necazuri are parte cel drept,
dar Domnul îl izbăveşte din toate.
20 El îi păzeşte toate oasele
şi nici unul măcar nu îi va fi rupt.
21 Răul va aduce moartea celui nelegiuit,
iar cei ce-l urăsc pe cel drept vor fi pedepsiţi.
22 Domnul îi răscumpără pe slujitorii Săi
şi nici unul din cei ce-şi găsesc refugiul în El nu este pedepsit.
Darul profeţiei şi al vorbirii în alte limbi
14 Urmăriţi dragostea şi fiţi plini de râvnă după darurile duhovniceşti, în special după darul profeţiei. 2 Căci cel ce vorbeşte într-o limbă nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu, întrucât nimeni nu-l înţelege, iar cu duhul[a] spune taine. 3 Dar cel ce profeţeşte le vorbeşte oamenilor, pentru zidire, încurajare şi mângâiere. 4 Cel ce vorbeşte într-o limbă se zideşte pe sine, dar cel ce profeţeşte zideşte biserica. 5 Eu vreau ca toţi să vorbiţi în limbi, şi încă şi mai mult – să profeţiţi. Cel ce profeţeşte este mai mare decât cel ce vorbeşte în limbi, afară numai dacă nu este cineva să traducă, pentru ca biserica să poată fi zidită.
6 Acum, fraţilor, dacă eu vin la voi, vorbind în limbi, cu ce vă voi ajuta, dacă nu vă aduc o descoperire sau o cunoaştere sau o profeţie, sau o învăţătură? 7 La fel este şi cu lucrurile neînsufleţite, care dau un sunet, fie un fluier, fie o harfă: dacă notele nu se disting clar, cum va şti cineva ce se cântă la fluier sau la harfă? 8 Dacă trâmbiţa dă un sunet neclar, cine va fi gata pentru bătălie? 9 Aşa este şi cu voi: dacă nu spuneţi cuvinte care să fie înţelese în limba voastră, cum va înţelege cineva ce spuneţi? Veţi vorbi în vânt! 10 Fără îndoială, există în lume tot felul de limbi diferite şi nici una nu este fără sens. 11 Aşadar, dacă eu nu înţeleg ceea ce se spune, eu voi fi un barbar[b] pentru cel care vorbeşte, iar cel care vorbeşte va fi un barbar pentru mine. 12 La fel şi cu voi: întrucât sunteţi plini de râvnă pentru daruri duhovniceşti, căutaţi să le manifestaţi pe deplin, pentru zidirea bisericii.
Pilda lucrătorilor viei
20 Căci Împărăţia Cerurilor este ca stăpânul unei case, care a ieşit dis-de-dimineaţă să angajeze lucrători în via lui. 2 S-a înţeles cu ei să le plătească un denar[a] pe zi şi i-a trimis în via lui. 3 Pe la ceasul al treilea[b] a ieşit şi i-a văzut pe alţii stând în piaţă fără lucru. 4 El le-a zis acestora: „Duceţi-vă şi voi în via mea şi vă voi da ceea ce este drept! 5 Şi ei s-au dus. A ieşit iarăşi pe la ceasul al şaselea şi al nouălea[c] şi a făcut la fel. 6 Când a ieşit pe la ceasul al unsprezecelea[d], i-a găsit pe alţii stând în piaţă şi i-a întrebat:
– De ce staţi aici toată ziua fără lucru?
7 Ei i-au răspuns:
– Pentru că nu ne-a angajat nimeni!
Atunci el le-a zis:
– Duceţi-vă şi voi în via mea (şi veţi primi ceea ce este drept)[e].
8 Când s-a făcut seară, stăpânul viei i-a zis supraveghetorului său: „Cheamă lucrătorii şi dă-le plata, începând de la cei din urmă şi până la cei dintâi“.
9 Au venit cei de la ceasul al unsprezecelea şi au primit fiecare câte un denar. 10 Când au venit cei dintâi, s-au gândit că vor primi mai mult, dar au primit şi ei tot câte un denar fiecare. 11 După ce i-au primit, au început să murmure împotriva stăpânului casei 12 şi să spună:
– Aceştia din urmă au muncit doar o oră şi i-ai făcut egali cu noi, care am îndurat greul şi arşiţa zilei!
13 Stăpânul i-a răspuns unuia dintre ei:
– Prietene, eu nu te nedreptăţesc! Nu te-ai înţeles cu mine pentru un denar? 14 Ia ce-ţi aparţine şi pleacă! Eu vreau să-i dau şi acestuia din urmă ca şi ţie! 15 Nu am voie să fac ce vreau cu ceea ce-mi aparţine? Sau ochiul tău este rău[f], fiindcă eu sunt bun?
16 Tot aşa, cei din urmă vor fi cei dintâi, iar cei dintâi vor fi cei din urmă. (Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.)[g]
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.