Book of Common Prayer
Psalmul 89
Un maschil[a] al ezrahitului Etan
1 Voi cânta mereu îndurările Domnului,
din generaţie în generaţie voi face cunoscută credincioşia Ta cu gura mea.
2 Căci zic: „Îndurarea Ta are temelii veşnice
şi în ceruri Ţi-ai întărit credincioşia!“
3 „Am încheiat un legământ cu alesul Meu
şi i-am jurat robului Meu David, zicând:
4 «Îţi voi întări sămânţa[b] pe vecie
şi voi statornici tronul tău de-a lungul generaţiilor!»“Sela
5 Cerurile laudă minunile Tale, Doamne,
precum şi credincioşia Ta în adunarea sfinţilor.
6 Căci, în ceruri, cine se poate asemăna cu Domnul?
Este cineva ca Domnul printre fiii lui Dumnezeu[c]?
7 Dumnezeu este înfricoşător în marea adunare a sfinţilor
şi înspăimântător pentru cei din preajma Lui.
8 Doamne, Dumnezeu al Oştirilor[d], cine este ca Tine?
Doamne, Tu eşti puternic, şi credincioşia Ta Te înconjoară!
9 Tu stăpâneşti semeţia mării;
când i se ridică valurile, Tu i le linişteşti.
10 Tu ai zdrobit Rahabul[e] ca pe un stârv;
cu braţul Tău puternic i-ai împrăştiat pe duşmanii Tăi.
11 Cerurile sunt ale Tale, aşa cum tot al Tău este şi pământul;
Tu ai întemeiat lumea cu tot ce cuprinde ea!
12 Tu ai creat nordul şi sudul.
Taborul şi Hermonul strigă de bucurie la auzirea Numelui Tău.
13 Braţul Tău este tare,
mâna Ta este puternică, dreapta Ta este înălţată.
14 Dreptatea şi judecata sunt temelia tronului Tău;
îndurarea şi credincioşia merg înaintea Ta.
15 Ferice de poporul care pricepe sunetul trâmbiţei
şi care umblă în lumina feţei Tale,
16 care se bucură din pricina Numelui Tău în fiecare zi
şi se laudă cu dreptatea Ta,
17 căci slava puterii lui eşti Tu
şi prin bunăvoinţa Ta ne înalţi puterea[f].
18 Domnul este scutul nostru!
Sfântul lui Israel este împăratul nostru!
19 Atunci ai vorbit printr-o vedenie
şi le-ai spus credincioşilor Tăi:
„I-am dat ajutor unui viteaz,
am ales un tânăr din popor.
20 L-am găsit pe robul Meu David
şi l-am uns cu untdelemnul Meu cel sfânt.
21 Mâna Mea îl va sprijini;
da, braţul Meu îl va întări.
22 Duşmanul nu-i va pretinde tribut
şi nelegiuitul nu-l va înjosi.
23 Îi voi zdrobi pe duşmanii lui dinaintea lui
şi-i voi lovi pe cei ce-l urăsc.
24 Credincioşia şi îndurarea Mea îl vor însoţi;
puterea îi va fi înălţată prin Numele Meu.
25 Voi da în mâna lui marea
şi în dreapta lui râurile.
26 El Mă va numi: «Tatăl meu,
Dumnezeul meu, Stânca mântuirii mele!»
27 Eu îl voi face întâi născut,
cel mai înălţat dintre regii pământului.
28 Îi voi păstra îndurarea Mea pe vecie,
iar legământul Meu cu el va rămâne.
29 Îi voi întări sămânţa[g] pe veci
şi voi întări tronul lui cât vor dăinui cerurile.
30 Dacă fiii lui vor părăsi Legea Mea
şi nu vor trăi după judecăţile Mele,
31 dacă vor încălca decretele Mele
şi nu vor păzi poruncile Mele,
32 atunci le voi pedepsi păcatul cu toiagul
şi vinovăţiile cu lovituri.
33 Nu-mi voi îndepărta însă îndurarea de la el
şi nu-Mi voi trăda credincioşia.
34 Nu-Mi voi încălca legământul
şi nu voi schimba ce Mi-a ieşit de pe buze.
35 Odată ce am jurat pe sfinţenia Mea,
nu-l voi minţi pe David!
36 Veşnică-i va fi sămânţa[h],
iar tronul lui va ţine cât va fi soarele înaintea Mea;
37 va fi întărit pe veci precum luna,
martorul cel credincios de pe cer.“Sela
38 Dar Tu l-ai respins, l-ai îndepărtat,
te-ai mâniat pe unsul Tău.
39 Ai nesocotit legământul cu robul Tău,
i-ai pângărit coroana în ţărână,
40 i-ai dărâmat toate zidurile,
i-ai prefăcut fortificaţiile în ruine,
41 l-au jefuit toţi trecătorii
şi a ajuns de batjocura vecinilor.
42 Ai înălţat dreapta duşmanilor lui
şi i-ai înveselit pe toţi potrivnicii lui.
43 De asemenea, ai făcut ca tăişul sabiei lui să dea înapoi
şi nu l-ai sprijinit în luptă.
44 I-ai pus capăt strălucirii,
iar tronul i l-ai azvârlit la pământ.
45 I-ai scurtat zilele tinereţii sale
şi l-ai acoperit cu ruşine.Sela
46 Doamne, până când? Vei sta ascuns pentru totdeauna?
Până când va mai arde mânia Ta ca un foc?
47 Adu-Ţi aminte cât de scurtă este viaţa mea
şi pentru ce deşertăciune i-ai creat pe toţi oamenii!
48 Este oare vreun om care să poată trăi şi să nu vadă moartea
sau care să-şi scape sufletul din gheara Locuinţei Morţilor?Sela
49 Stăpâne, unde sunt îndurările Tale de la început,
pe care, în credincioşia Ta, i le-ai promis prin jurământ lui David?
50 Stăpâne, adu-Ţi aminte de batjocura îndurată de robul Tău,
pe care o port în piept din partea multor popoare,
51 batjocura cu care m-au ocărât duşmanii Tăi, Doamne,
cu care au ocărât până şi paşii unsului Tău!
52 Binecuvântat să fie Domnul în veci!
Amin! Amin!
2 Voi sta la locul meu de strajă
şi mă voi aşeza în turnul cetăţuii.
Voi veghea ca să văd ce-mi va spune Domnul
şi ce-mi va răspunde cu privire la plângerea mea[a].
Răspunsul Domnului
2 Domnul mi-a răspuns, zicându-mi:
9 Vai de cel ce strânge câştiguri necinstite pentru casa lui,
ca să-şi aşeze apoi cuibul într-un loc înalt
şi să scape din mâna nenorocirii!
10 Ţi-ai plănuit, de fapt, ruşinea casei tale;
retezând o mulţime de popoare,
sufletul tău a păcătuit.[a]
11 Căci piatra din zid va striga,
iar grinda dintre căpriorii casei îi va răspunde!
12 Vai de cel ce zideşte o cetate cu sânge
şi întemeiază un oraş prin nedreptate!
13 Să nu fie oare de la Domnul Oştirilor[b]
faptul că popoarele se trudesc doar pentru a hrăni focul
şi neamurile se ostenesc pentru nimic?
14 Căci pământul va fi umplut de cunoştinţa slavei Domnului,
aşa cum apele acoperă fundul mării.
15 Vai de cel ce dă semenului său să bea,
de cel care-şi deşartă burduful până-l îmbată[c],
ca să-i vadă goliciunea!
16 Te vei sătura de ruşine, în loc de slavă!
Acum bea şi tu şi clatină-te[d]!
Îţi va veni şi ţie rândul să iei cupa din dreapta Domnului
şi va veni ruşinea şi peste slava ta!
17 Căci violenţa faţă de Liban se va întoarce[e] împotriva ta,
şi nimicirea fiarelor te va îngrozi[f]
din pricină că ai vărsat sângele oamenilor
şi ai săvârşit violenţă pe pământ,
împotriva cetăţilor şi împotriva tuturor celor ce locuiesc în ele!
18 La ce foloseşte un idol, pe care l-a cioplit făuritorul?
La ce ajută un chip turnat, care învaţă minciuni?
Făuritorul se încrede în propria lui lucrare,
deşi ceea ce a făcut sunt doar nişte idoli muţi.
19 Vai de cel ce zice lemnului: «Trezeşte-te!»
sau pietrei mute: «Scoală-te!»
Poate ea să dea învăţătură?
Iată că este acoperită cu aur şi argint,
dar nu este nici o suflare în ea!
20 Domnul însă este în Templul Său cel sfânt!
Tot pământul să tacă înaintea Lui!“
Credinţa şi fapta
14 Fraţii mei, la ce folos dacă cineva spune că are credinţă, dar nu are fapte? Poate o astfel de credinţă să-l mântuiască? 15 Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana zilnică, 16 iar unul dintre voi le spune: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!“, însă nu le dă cele necesare trupului, ce folos? 17 Tot astfel şi credinţa, dacă nu are fapte este moartă în ea însăşi.
18 Dar va zice cineva: „Tu ai credinţă, iar eu am fapte.“ Arată-mi credinţa ta fără fapte, iar eu îţi voi arăta credinţa mea prin faptele mele! 19 Tu crezi că Dumnezeu este Unul[a]? Bine faci! Dar şi demonii cred – şi se înfioară! 20 Of, om fără minte, vrei deci să pricepi că credinţa fără fapte este zadarnică[b]? 21 Avraam, strămoşul nostru, n-a fost el îndreptăţit prin fapte, atunci când l-a oferit pe fiul său, Isaac, pe altar? 22 Vezi deci că credinţa a lucrat împreună cu faptele lui, şi credinţa a fost făcută desăvârşită prin fapte. 23 Astfel a fost împlinită Scriptura care spune: „Avraam L-a crezut pe Dumnezeu, şi El i-a socotit acest lucru dreptate“[c]; şi el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu“. 24 Vedeţi aşadar că un om este îndreptăţit prin fapte, şi nu numai prin credinţă. 25 În acelaşi fel şi prostituata Rahav: n-a fost ea îndreptăţită prin fapte, atunci când i-a primit bine pe mesageri şi i-a trimis apoi pe un alt drum? 26 Aşa cum trupul fără duh este mort, tot astfel şi credinţa fără fapte este moartă.
Bogatul şi Lazăr
19 Era un om bogat, care se îmbrăca în purpură şi in subţire şi care în fiecare zi se bucura de lux. 20 La poarta lui zăcea un om sărac, al cărui nume era Lazăr şi care era plin de bube. 21 El dorea mult să se sature cu firimiturile care cădeau de la masa bogatului. Până şi câinii veneau şi-i lingeau bubele. 22 Săracul a murit şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam[a]. A murit apoi şi bogatul şi a fost înmormântat. 23 În Locuinţa Morţilor[b], unde se afla în chinuri, şi-a ridicat ochii şi l-a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul acestuia. 24 El a strigat:
– Părinte Avraam, ai milă de mine şi trimite-l pe Lazăr să-şi umezească vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci sunt atât de chinuit în flacăra aceasta!
25 Însă Avraam i-a răspuns:
– Copile, adu-ţi aminte că în timpul vieţii tale, tu ai primit lucrurile bune, iar Lazăr le-a primit pe cele rele, aşa că acum, aici, el este mângâiat, iar tu suferi. 26 Pe lângă toate acestea, între noi şi voi a fost pusă o prăpastie mare, astfel încât cei ce vor să treacă de aici la voi, să nu poată, şi nici cei de acolo să nu poată trece la noi.
27 El a zis:
– Atunci, te rog, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu, 28 căci am cinci fraţi, ca să le mărturisească aceste lucruri, aşa încât să nu vină şi ei în locul acesta de chin!
29 Avraam i-a răspuns:
– Îl au pe Moise şi pe Profeţi[c]; să asculte de ei!
30 Dar el a zis:
– Nu, părinte Avraam, ci dacă se va duce la ei cineva dintre cei morţi, se vor pocăi!
31 Însă Avraam i-a răspuns:
– Dacă nu ascultă de Moise şi de Profeţi, nu vor fi convinşi nici dacă ar învia cineva dintre cei morţi!“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.