Book of Common Prayer
Psalmul 106
1 Lăudaţi-L pe Domnul!
Daţi mulţumire Domnului, căci este bun!
Îndurarea Lui ţine pe vecie![a]
2 Cine poate spune toate isprăvile Domnului?
Cine poate vesti toată lauda Sa?
3 Ferice de cei care păzesc ce este drept
şi care înfăptuiesc dreptatea tot timpul.
4 Adu-Ţi aminte de mine, Doamne, în bunăvoinţa Ta faţă de poporul Tău!
Apropie-Te de mine cu mântuirea Ta,
5 ca să văd bunăstarea aleşilor Tăi,
să mă bucur de bucuria poporului Tău
şi să Te laud împreună cu moştenirea Ta.
6 Noi am păcătuit ca şi strămoşii noştri,
am săvârşit nelegiuire, am făcut rău.
7 În timp ce erau în Egipt, strămoşii noştri
nu au luat aminte la minunile Tale;
nu au ţinut minte mulţimea îndurărilor Tale
şi s-au răzvrătit când au ajuns la mare, la Marea Roşie[b].
8 El i-a izbăvit din pricina Numelui Său,
ca să-Şi descopere puterea Sa.
9 A mustrat Marea Roşie şi aceasta s-a uscat;
apoi i-a condus prin adâncuri sterpe ca pustia.
10 I-a izbăvit din mâna celui ce-i ura
şi i-a răscumpărat din mâna duşmanului.
11 Apele i-au acoperit pe potrivnicii lor,
fără ca vreunul din ei să scape.
12 Atunci I-au crezut cuvintele
şi I-au cântat laudă.
13 Dar au uitat curând lucrările Lui;
ei nu I-au aşteptat sfatul.
14 Li s-au aprins poftele în pustie
şi L-au ispitit pe Dumnezeu în pustietăţi.
15 El le-a dat ce ceruseră,
dar a trimis o boală nimicitoare peste ei.
16 Unii din tabără au fost geloşi pe Moise
şi pe Aaron, cel sfinţit Domnului.
17 Pământul s-a deschis, l-a înghiţit pe Datan
şi a acoperit ceata lui Abiram.
18 Focul le-a consumat ceata;
flăcările i-au mistuit pe cei răi.
19 La Horeb şi-au făcut un viţel
şi s-au închinat chipului turnat.
20 Au schimbat Slava lor
cu chipul unui bou care mănâncă iarbă.
21 L-au uitat pe Dumnezeu, Izbăvitorul lor,
pe Cel Ce făcuse mari lucrări în Egipt,
22 pe Cel Ce înfăptuise minuni în ţara lui Ham
şi lucruri înfricoşătoare la Marea Roşie.
23 Astfel El a spus că o să-i nimicească,
însă Moise, alesul Său,
a stat în spărtură înaintea Lui,
ca să-I abată mânia de la nimicire.
24 Apoi au respins ţara cea plăcută;
ei nu au crezut în promisiunea Lui.
25 Au cârtit în corturile lor
şi nu au ascultat de glasul Domnului.
26 Atunci, El a jurat solemn
că îi va face să cadă în pustie,
27 că le va face urmaşii să cadă printre neamuri
şi-i va împrăştia printre popoare.
28 S-au alipit de Baal-Peor
şi au mâncat jertfe închinate morţilor[c].
29 L-au mâniat prin faptele lor,
astfel încât o urgie a izbucnit printre ei.
30 Dar s-a ridicat Fineas, a făcut judecată
şi urgia s-a oprit.
31 Lucrul acesta i-a fost socotit dreptate,
din generaţie în generaţie, pe vecie.
32 L-au mâniat pe Dumnezeu şi la apele Meriba,
iar din pricina lor i-a mers rău şi lui Moise.
33 Căci s-au răzvrătit împotriva Duhului Său,
iar Moise a vorbit necugetat cu buzele lui.[d]
34 Ei nu au nimicit popoarele
despre care le spusese Domnul,
35 ci s-au amestecat cu neamurile
şi s-au deprins cu faptele acestora.
36 Au slujit idolilor lor,
iar aceştia au devenit o cursă pentru ei.
37 Şi-au jertfit fiii şi fiicele
în cinstea demonilor.
38 Au vărsat sânge nevinovat,
sângele fiilor şi al fiicelor lor,
jertfindu-i idolilor din Canaan,
şi au spurcat ţara din pricina sângelui.
39 S-au întinat prin faptele lor,
s-au desfrânat prin lucrările lor.
40 Atunci s-a aprins mânia Domnului împotriva poporului Său
şi Şi-a urât moştenirea.
41 I-a dat pe mâna neamurilor
şi astfel cei ce îi urau au stăpânit peste ei.
42 Duşmanii lor i-au asuprit
şi au fost umiliţi sub mâna lor.
43 El i-a scăpat de multe ori,
dar ei se răzvrăteau prin planurile lor.
S-au nenorocit prin nelegiuirea lor.
44 El a privit la strâmtorarea lor
când le-a auzit strigătele.
45 Din pricina lor Şi-a adus aminte de legământul Lui.
I s-a făcut milă de ei din pricina marii Sale îndurări
46 şi a făcut ca aceştia să capete milă
din partea tuturor celor ce-i luaseră captivi.
47 Doamne, Dumnezeul nostru, izbăveşte-ne!
Strânge-ne dintre neamuri
ca să lăudăm Numele Tău cel sfânt
şi să ne fălim aducându-Ţi laudă.
48 Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel,
din veşnicie în veşnicie!
Tot poporul să zică: „Amin!“
Laudă Domnului!
Domnul va avea grijă de Israel
10 „Cereţi de la Domnul ploaie,
ploaie târzie[a]!
Domnul este Cel Ce face norii de furtună[b];
El dă ploaie îmbelşugată oamenilor[c]
şi fiecăruia îi dă un câmp roditor.
2 Căci terafimii[d] rostesc lucruri nelegiuite[e],
iar ghicitorii văd minciuni;
visătorii spun visuri care sunt false[f]
şi mângâie cu nimicuri.
De aceea, poporul rătăceşte ca o turmă,
suferă pentru că nu este nici un păstor.
3 Mânia Mea s-a dezlănţuit împotriva păstorilor
şi îi voi pedepsi pe ţapi[g];
căci Domnul Oştirilor Îşi cercetează turma, Casa lui Iuda,
şi o va face asemenea calului Său maiestuos în luptă.
4 Din Iuda va ieşi piatra din capul unghiului,
din el va ieşi ţăruşul,
din el va ieşi arcul de război,
din el vor ieşi toţi conducătorii laolaltă!
5 Ei[h] vor fi ca vitejii
care bătătoresc noroiul uliţelor în luptă!
Ei se vor lupta, căci Domnul este cu ei,
şi îi vor face de ruşine pe călăreţi!
6 Voi întări Casa lui Iuda
şi voi izbăvi Casa lui Iosif[i]!
Îi voi aduce înapoi,
pentru că Îmi este milă de ei
şi vor fi
ca şi cum nu i-aş fi respins,
căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul lor,
şi Eu le voi răspunde!
7 Efraimiţii vor fi ca nişte viteji
şi inima lor se va bucura ca de vin!
Fiii lor vor vedea aceasta şi se vor bucura,
iar inima lor se va veseli în Domnul.
8 Le voi da un semnal[j] şi-i voi aduna,
căci i-am răscumpărat;
vor fi la fel de numeroşi cum erau odinioară!
9 Chiar dacă îi voi împrăştia printre popoare
şi acolo, departe, ei îşi vor aminti de Mine!
Ei şi fiii lor vor trăi
şi se vor întoarce.
10 Eu îi voi aduce înapoi din ţara Egiptului
şi îi voi aduna din Asiria!
Îi voi aduce în Ghilad şi în Liban
şi nu le va mai ajunge teritoriul!
11 Ei[k] vor trece prin marea necazului;
vor[l] lovi în valurile mării
şi toate adâncimile Nilului vor fi uscate!
Mândria Asiriei va fi doborâtă
şi sceptrul Egiptului va fi îndepărtat.
12 Îi voi întări în Domnul
şi în Numele Lui vor umbla, zice Domnul.“
Ajutaţi-vă unii pe alţii!
6 Fraţilor, dacă un om este prins în vreo greșeală, voi, care sunteţi duhovniceşti, să-l îndreptaţi cu duhul blândeţii. Și fii atent la tine însuți, ca să nu fii ispitit și tu! 2 Purtaţi-vă poverile unii altora şi veţi împlini astfel legea lui Cristos! 3 Dacă cineva crede că este ceva, când el nu este nimic, se înşală singur. 4 Fiecare să-şi cerceteze propria sa lucrare şi atunci va avea un motiv de laudă numai cu privire la el însuşi, iar nu cu privire la alţii. 5 Căci fiecare îşi va purta propria povară. 6 Cel ce primește învăţătură din Cuvânt, trebuie să-i facă parte din toate lucrurile lui bune şi celui ce l-a învăţat. 7 Nu vă înşelaţi! Dumnezeu nu Se lasă batjocorit! Ce seamănă omul, aceea va secera. 8 Cel care seamănă în firea lui va secera din firea[a] lui putrezirea, dar cel care seamănă în Duhul va secera din Duhul viaţă veşnică. 9 Să nu obosim făcând binele, pentru că, dacă nu vom cădea de oboseală, va veni şi timpul când vom secera. 10 Aşadar, cât avem ocazia, trebuie să facem bine tuturor, în special celor din familia credinţei.
Isus şi copilaşii
15 I-au adus şi nişte copilaşi ca să se atingă de ei[a], dar ucenicii, când au văzut aceasta, i-au mustrat pe cei care i-au adus. 16 Isus însă i-a chemat la Sine pe copilaşi şi a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este a celor ca ei! 17 Adevărat vă spun că cel care nu primeşte Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu nici un chip nu va intra în ea!“
Isus şi conducătorul bogat
18 Un conducător L-a întrebat:
– Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţă veşnică?
19 Isus i-a răspuns:
– De ce Mă numeşti „bun“? Nimeni nu este bun decât Unul: Dumnezeu! 20 Cunoşti poruncile: „Să nu comiţi adulter“, „Să nu ucizi“, „Să nu furi“, „Să nu depui mărturie falsă“, „Cinsteşte-l pe tatăl tău şi pe mama ta.“
21 El I-a spus:
– Pe toate acestea le-am împlinit încă din tinereţea mea[b].
22 Când a auzit aceasta, Isus i-a zis:
– Îţi mai lipseşte un lucru: vinde tot ce ai şi împarte săracilor, şi vei avea astfel o comoară în cer. Apoi vino, urmează-Mă!
23 Când a auzit el aceste lucruri, s-a întristat foarte tare, pentru că era foarte bogat.
24 Isus a văzut (că se întristase foarte tare)[c] şi a zis:
– Cât de greu este pentru cei ce au bogăţii să intre în Împărăţia lui Dumnezeu! 25 Căci este mai uşor să treacă o cămilă prin urechile acului, decât să intre cel bogat în Împărăţia lui Dumnezeu!
26 Cei ce au auzit aceasta s-au întrebat: „Atunci cine poate fi mântuit?“
27 El a zis:
– Ceea ce este imposibil pentru oameni, este posibil pentru Dumnezeu.
28 Atunci Petru I-a zis:
– Iată, noi le-am lăsat pe ale noastre şi Te-am urmat!
29 El le-a răspuns:
– Adevărat vă spun că nu este nimeni care să-şi fi lăsat casa sau soţia, sau fraţii, sau părinţii, sau copiii de dragul Împărăţiei lui Dumnezeu 30 şi care să nu primească mult mai mult în vremea aceasta, iar în veacul care vine – viaţă veşnică.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.