Book of Common Prayer
Psalmul 83
Un cântec. Un psalm al lui Asaf
1 Dumnezeule, să nu păstrezi tăcerea!
Să nu taci şi să nu rămâi mut, Dumnezeule!
2 Iată că duşmanii Tăi vociferează
şi cei ce Te urăsc îşi ridică fruntea.
3 Uneltesc împotriva poporului Tău,
fac planuri împotriva celor ocrotiţi de Tine.
4 Ei spun astfel: „Haidem să-i nimicim ca neam
şi să nu mai fie amintit numele lui Israel!“
5 Iată-i pe cei care au hotărât într-un gând
să încheie un legământ împotriva Ta:
6 corturile Edomului şi ismaeliţii,
Moabul şi hagareniţii[a],
7 Ghebal[b], Amon şi Amalek,
Filistia şi locuitorii Tirului;
8 de asemenea, li s-a alăturat şi Asiria,
punându-şi braţul alături de cel al fiilor lui Lot.Sela
9 Fă-le ca lui Midian,
ca lui Sisera şi lui Iabin la uedul Chişon,
10 care au fost nimiciţi la En-Dor,
ajungând bălegar pentru pământ!
11 Nobililor lor fă-le ca lui Oreb şi lui Zeeb,
iar tuturor prinţilor lor fă-le ca lui Zebah şi lui Ţalmuna,
12 căci ei zic: „Să punem mâna
pe păşunile lui Dumnezeu!“
13 Dumnezeul meu, fă-i un vârtej de praf,
o pleavă luată de vânt,
14 un foc ce mistuie pădurea,
o flacără ce aprinde munţii!
15 Aşa urmăreşte-i cu furtuna Ta
şi îngrozeşte-i cu vijelia Ta!
16 Umple-le faţa de ruşine,
ca să ajungă să caute Numele Tău, Doamne!
17 Să fie făcuţi de ruşine şi îngroziţi în veci de veci!
Să fie daţi de ruşine şi să piară!
18 Şi să ştie astfel că Tu, al Cărui Nume este Domnul,
Tu şi numai Tu eşti Cel Preaînalt peste întreg pământul!
Psalmul 23
Un psalm al lui David
1 Domnul este păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.
2 El mă culcă în păşuni verzi
şi mă conduce la ape odihnitoare.
3 Îmi înviorează sufletul
şi mă călăuzeşte pe cărări drepte,
datorită Numelui Său.
4 Chiar dacă ar fi să umblu
prin valea umbrei morţii[a],
nu mă tem de rău,
căci Tu eşti cu mine,
nuiaua şi toiagul Tău
mă mângâie.
5 Tu-mi întinzi masa
în faţa duşmanilor mei,
îmi ungi capul cu untdelemn
şi cupa mea este atât de plină.
6 Într-adevăr, bunătatea şi credincioşia mă vor însoţi
în toate zilele vieţii mele
şi voi locui în Casa Domnului
cât vor dăinui zilele[b]!
Psalmul 27
Al lui David
1 Domnul este lumina şi mântuirea mea;
de cine să mă tem?
Domnul este refugiul vieţii mele;
de cine să-mi fie frică?
2 Când se apropie răufăcătorii de mine
ca să-mi devoreze carnea,
tocmai ei, asupritorii şi duşmanii mei,
se poticnesc şi cad.
3 Chiar dacă ar înainta o oştire împotriva mea,
inima mea tot nu s-ar teme;
chiar dacă s-ar porni război împotriva mea,
chiar şi atunci aş fi încrezător.
4 Un singur lucru cer de la Domnul
şi-l caut cu stăruinţă:
să locuiesc în Casa Domnului
în toate zilele vieţii mele,
ca să privesc frumuseţea Domnului
şi să-L caut în Templul Lui,
5 căci El mă va tăinui în Coliba Sa
în ziua cea rea,
mă va ascunde în locul tainic al Cortului Său
şi mă va înălţa pe o stâncă.
6 Deja mi se înalţă capul
deasupra duşmanilor care mă împresoară;
de aceea voi aduce la Cortul Lui jertfe în sunet de trâmbiţă,
voi cânta şi Îl voi lăuda pe Domnul.
7 Doamne, ascultă-mi glasul când Te chem,
îndură-te de mine şi răspunde-mi!
8 Inima îmi spune din partea Ta:
„Caută faţa Mea!“[a]
Doamne, faţa Ta o caut!
9 Nu-Ţi ascunde faţa de mine,
nu îndepărta cu mânie pe robul Tău!
Tu eşti ajutorul meu!
Nu mă da uitării şi nu mă părăsi,
Dumnezeul mântuirii mele!
10 Chiar dacă tatăl meu şi mama mea m-ar părăsi,
Domnul m-ar primi.[b]
11 Doamne, învaţă-mă calea Ta,
condu-mă pe cărarea cea netedă,
din pricina duşmanilor mei!
12 Nu-mi da sufletul pe mâna vrăjmaşilor mei,
căci împotriva mea se ridică nişte martori mincinoşi
care suflă numai violenţă.
13 Eu încă mai cred un lucru:
că voi vedea bunătatea Domnului
pe pământul celor vii!
14 Nădăjduieşte în Domnul!
Fii tare şi încurajează-ţi inima!
Nădăjduieşte în Domnul!
Psalmul 85
Pentru dirijor. Al korahiţilor. Un psalm.
1 Doamne, Tu ai fost binevoitor cu ţara Ta,
aducând înapoi pe prizonierii lui Iacov.
2 Ai iertat vina poporului Tău,
acoperindu-i toate păcatele.Sela
3 Ţi-ai oprit toată furia,
ai renunţat la mânia Ta aprinsă!
4 Dumnezeul mântuirii noastre, adu-ne înapoi
şi opreşte-Ţi supărarea faţă de noi!
5 Oare să te fi mâniat Tu pe noi pe vecie?
Vei continua Tu să te mânii din generaţie în generaţie?
6 Oare să nu ne înviorezi Tu din nou,
ca astfel poporul Tău să se bucure iarăşi de Tine?
7 Doamne, arată-ne iarăşi îndurarea Ta!
Dă-ne din nou mântuirea Ta!
8 Eu voi asculta ce vorbeşte Dumnezeu, Domnul,
căci El promite pacea poporului Său şi credincioşilor Săi,
numai ei să nu se întoarcă la nebunie.
9 Într-adevăr, mântuirea Lui este aproape de cei ce se tem de El,
pentru ca slava să locuiască în ţara noastră.
10 Îndurarea şi credincioşia se întâlnesc,
iar dreptatea şi pacea se sărută.
11 Adevărul răsare din pământ,
iar dreptatea priveşte din ceruri.
12 Da, Domnul dă ceea ce este bun,
iar pământul nostru îşi dă rodul.
13 Dreptatea merge înaintea Lui
şi pregăteşte calea pentru paşii Săi.
Psalmul 86
O rugăciune a lui David
1 Doamne, pleacă-Ţi urechea şi răspunde-mi,
căci sunt sărman şi lipsit.
2 Păzeşte-mi sufletul, căci sunt credincios,
mântuieşte-l pe robul Tău, căci Tu eşti Dumnezeul meu;
eu mă încred în Tine!
3 Stăpâne, ai milă de mine,
căci Te chem toată ziua!
4 Adu bucurie robului Tău,
căci la Tine, Stăpâne,
îmi ridic sufletul.
5 Fiindcă Tu, Stăpâne, eşti bun şi iertător,
bogat în îndurare faţă de toţi cei ce Te cheamă.
6 Doamne, auzi-mi rugăciunea,
ascultă glasul cererii mele!
7 Te chem în ziua necazului meu,
căci Tu îmi răspunzi.
8 Stăpâne, nu este nimeni ca Tine între zei!
Nimic nu se aseamănă cu lucrările Tale!
9 Toate neamurile, pe care Tu le-ai făcut,
vor veni să se închine înaintea Ta, Stăpâne,
şi să-Ţi proslăvească Numele.
10 Tu eşti mare, eşti înfăptuitor de minuni;
numai Tu eşti Dumnezeu!
11 Doamne, învaţă-mă calea Ta,
şi voi umbla în adevărul Tău!
Dă-mi o inimă neîmpărţită
pentru a mă teme de Numele Tău!
12 Te laud, Stăpâne, Dumnezeul meu, din toată inima mea,
proslăvesc Numele Tău pe vecie,
13 căci mare este îndurarea Ta faţă de mine;
Tu mi-ai scăpat sufletul din adânca Locuinţă a Morţilor.
14 Dumnezeule, nişte îngâmfaţi se ridică împotriva mea
şi o ceată de asupritori caută să mă omoare,
oameni care nu ţin seama de Tine.
15 Tu însă, Stăpâne, eşti un Dumnezeu milostiv şi îndurător,
încet la mânie, plin de îndurare şi credincioşie!
16 Întoarce-Te spre mine şi ai milă de mine!
Dă tăria Ta robului Tău
şi mântuieşte-l pe fiul slujitoarei Tale[a]!
17 Înfăptuieşte un semn care să arate bunătatea Ta faţă de mine,
ca astfel duşmanii mei să vadă şi să fie făcuţi de ruşine
pentru că Tu, Doamne, m-ai ajutat şi m-ai mângâiat.
21 Nu te teme, pământule,
ci bucură-te şi veseleşte-te!
Într-adevăr, Domnul a făcut lucruri mari!
22 Nu vă temeţi, animale ale câmpului,
căci păşunile pustiei au înverzit.
Pomii îşi dau rodul,
iar smochinul şi via îşi dau belşugul.
23 Bucuraţi-vă, copii ai Sionului,
veseliţi-vă în Domnul, Dumnezeul vostru,
căci El, în dreptatea Lui,
v-a dat ploaie timpurie[a],
El v-a turnat ploaie din belşug,
ploaie timpurie şi târzie[b], ca odinioară.
24 Ariile de treierat vor fi pline de grâne,
iar linurile se vor revărsa de must şi de ulei.
25 Vă voi răsplăti astfel pentru anii
pe care i-au mâncat lăcustele Arbe,
Ielek, Hasil şi Gazam,[c]
oştirea Mea cea mare pe care am trimis-o împotriva voastră.
26 Veţi mânca din belşug şi vă veţi sătura,
şi veţi lăuda Numele Domnului, Dumnezeul vostru,
Care a făcut minuni pentru voi.
Poporul Meu nu va mai fi niciodată făcut de ruşine.
27 Veţi şti astfel că Eu sunt în mijlocul lui Israel
şi că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru
şi nu este altul.
Poporul Meu nu va mai fi făcut niciodată de ruşine.
1 Iacov, rob al lui Dumnezeu şi al Domnului Isus Cristos, către cele douăsprezece seminţii care sunt împrăştiate[a] printre neamuri: salutări!
Încercări şi ispite
2 Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie atunci când vă confruntaţi cu felurite încercări, 3 căci ştiţi că încercarea credinţei voastre produce răbdare. 4 Dar răbdarea trebuie să-şi ducă la desăvârşire lucrarea, ca să fiţi desăvârşiţi şi întregi, fără să vă lipsească nimic. 5 Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, Care dă tuturor cu generozitate şi fără să mustre, şi ea îi va fi dată. 6 Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască, căci cel ce se îndoieşte este ca valul mării, purtat de vânt şi dus încoace şi încolo. 7 Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul, 8 fiindcă este un om nehotărât şi nestatornic în toate căile lui.
9 Fratele care are o situaţie umilă să se laude cu înălţarea lui. 10 Cel bogat însă să se laude cu smerirea lui, pentru că va trece ca floarea ierbii. 11 Soarele răsare cu căldura lui arzătoare şi usucă iarba; floarea ei cade şi frumuseţea ei piere. Aşa se va veşteji şi cel bogat în umbletele lui.
12 Ferice de omul care rabdă încercarea! Căci, după ce a trecut încercarea, va primi cununa vieţii, pe care a promis-o Dumnezeu[b] celor ce-L iubesc. 13 Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu!“ Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit de rău şi El nu ispiteşte pe nimeni. 14 Ci fiecare este ispitit atunci când este atras de propria lui poftă şi momit. 15 Atunci pofta concepe dând naştere la păcat, iar păcatul, o dată înfăptuit, dă naştere la moarte.
Pilda fiului risipitor
11 El a mai zis:
„Un om avea doi fii. 12 Cel mai tânăr dintre ei i-a zis tatălui: «Tată, dă-mi partea din moşie care mi se cuvine!» Şi tatăl a împărţit între ei averea.[a] 13 Nu după multe zile, fiul cel tânăr a strâns totul şi a plecat într-o ţară îndepărtată, iar acolo şi-a risipit averea ducând o viaţă destrăbălată. 14 După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în ţara aceea şi el a început să ducă lipsă. 15 S-a dus şi s-a alipit de unul din cetăţenii acelei ţări, iar acesta l-a trimis pe câmpurile lui să-i pască porcii.[b] 16 Ar fi dorit el să se sature din roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nu i le dădea nimeni! 17 Şi-a venit în fire şi şi-a zis: «Câţi angajaţi ai tatălui meu au belşug de pâine, iar eu mor de foame aici! 18 Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: ‘Tată, am păcătuit împotriva Cerului[c] şi înaintea ta 19 şi nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău. Fă-mă ca pe unul din angajaţii tăi!’» 20 Şi s-a sculat şi s-a dus la tatăl lui. În timp ce el era încă departe, tatăl său l-a văzut şi i s-a făcut milă de el; a alergat la el, l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat mult. 21 Fiul i-a zis: «Tată, am păcătuit împotriva Cerului şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău!» 22 Dar tatăl le-a zis sclavilor săi: «Aduceţi repede cea mai bună robă şi îmbrăcaţi-l cu ea! Puneţi-i un inel în deget şi sandale în picioare! 23 Aduceţi apoi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l![d] Să mâncăm şi să ne veselim, 24 pentru că acest fiu al meu era mort şi trăieşte iarăşi, era pierdut şi a fost găsit!» Şi au început să se veselească.
25 Fiul lui cel mai în vârstă era la câmp. Când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit muzică şi dansuri 26 şi l-a chemat pe unul din slujitori ca să-l întrebe ce se întâmplă. 27 Acesta i-a răspuns: «A venit fratele tău, iar tatăl tău a tăiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a primit înapoi sănătos.» 28 Atunci el s-a înfuriat şi n-a vrut să intre. Tatăl lui a ieşit afară şi a stăruit de el să intre. 29 Însă el i-a răspuns tatălui său:
– Iată, eu îţi slujesc de atâţia ani şi niciodată nu ţi-am încălcat porunca! Şi mie nu mi-ai dat niciodată nici măcar un ied ca să mă veselesc cu prietenii mei! 30 Dar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu prostituatele, lui i-ai tăiat viţelul cel îngrăşat!
31 Tatăl i-a zis:
– Fiule, tu întotdeauna eşti cu mine şi tot ce este al meu este şi al tău. 32 Dar trebuia să ne veselim şi să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort şi acum trăieşte, era pierdut şi a fost găsit!“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.