Book of Common Prayer
Psalmul 147
1 Lăudaţi-L pe Domnul!
Cât de bine este să-I cântăm Dumnezeului nostru;
cât de plăcută şi de potrivită este lauda!
2 Domnul zideşte Ierusalimul şi-i
strânge pe deportaţii lui Israel.
3 El îi vindecă pe cei cu inima zdrobită
şi le leagă rănile.
4 El socoteşte numărul stelelor
şi le cheamă pe nume pe toate.
5 Domnul nostru este mare şi plin de putere;
înţelepciunea Sa nu are margini!
6 Domnul îi ridică pe cei smeriţi,
dar pe cei răi îi apleacă până la pământ.
7 Închinaţi-vă Domnului cu mulţumire,
cântaţi-I Dumnezeului nostru din liră!
8 El acoperă cerul cu nori,
pregăteşte ploaia pentru pământ
şi face să răsară iarba pe munţi.
9 El le dă hrană vitelor
şi hrăneşte puii de corb când aceştia strigă.
10 Nu în puterea calului Îşi găseşte El plăcerea;
nu de puterea omului se bucură;
11 ci Domnul Îşi găseşte plăcerea în cei ce se tem de El,
în cei ce nădăjduiesc în îndurarea Lui.
12 Laudă-L pe Domnul, Ierusalime,
laudă-L pe Dumnezeul tău, Sioane!
13 Căci El întăreşte zăvoarele porţilor tale
şi îţi binecuvântează fiii în mijlocul tău.
14 El dă pace hotarelor tale
şi te satură cu cel mai ales grâu.
15 El trimite pe pământ porunca Sa;
Cuvântul Lui aleargă cu iuţeală.
16 El dă neaua ca lâna
şi presară bruma ca cenuşa.
17 El azvârle gheaţa în bucăţi,
– cine poate sta înaintea frigului Său? –
18 dă poruncă şi aceasta se topeşte,
Îşi pune vântul să sufle şi apele curg!
19 A făcut cunoscut Cuvântul Său lui Iacov
şi a descoperit hotărârile şi judecăţile Sale lui Israel!
20 Totuşi, El n-a făcut aşa cu nici un alt neam
şi ele nu cunosc judecăţile Lui.
Lăudaţi-L pe Domnul!
Primele roade şi zeciuiala
26 După ce vei intra în ţara pe care Domnul, Dumnezeul tău, ţi-o dă ca moştenire, după ce o vei lua în stăpânire şi te vei aşeza în ea, 2 să iei din primele roade ale pământului, pe care Domnul, Dumnezeul tău, ţi le-a dat, să le pui într-un coş şi să te duci în locul pe care Domnul, Dumnezeul tău, îl va alege ca să Îşi aşeze Numele acolo. 3 Să mergi la preotul care va fi în slujbă în vremea aceea şi să-i spui: «Mărturisesc astăzi înaintea Domnului, Dumnezeul tău, că am intrat în ţara pe care Domnul a promis-o strămoşilor noştri că ne-o va da.» 4 Preotul să ia coşul din mâna ta şi să-l aşeze înaintea altarului Domnului, Dumnezeul tău. 5 Apoi să iei iarăşi cuvântul înaintea Domnului, Dumnezeul tău, şi să zici:
«Strămoşul meu era un arameu pribeag, care a plecat spre Egipt împreună cu puţini oameni; ei au locuit acolo şi au devenit un neam mare, puternic şi numeros. 6 Dar egiptenii ne-au asuprit, ne-au făcut să suferim şi ne-au supus la munci grele. 7 Noi am strigat către Domnul, Dumnezeul strămoşilor noştri. El ne-a auzit glasul şi a văzut umilirea, truda şi asuprirea noastră. 8 Astfel că Domnul ne-a scos din Egipt cu mână tare şi braţ întins, cu mare teroare, cu semne şi minuni. 9 El ne-a adus în locul acesta şi ne-a dat ţara aceasta, ţară unde curge lapte şi miere. 10 Acum, iată, aduc cele dintâi roade ale pământului, pe care Tu, Doamne, mi le-ai dat.»
Să-l aşezi înaintea Domnului, Dumnezeul tău, şi să te închini înaintea Lui. 11 Să te bucuri atât tu împreună cu familia ta, cât şi levitul şi străinul care sunt printre voi, de toate bunurile pe care Domnul, Dumnezeul tău, ţi le va fi dat.
26 Isus le-a răspuns:
– Adevărat, adevărat vă spun că voi Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâini şi v-aţi săturat! 27 Lucraţi nu pentru mâncarea care se strică, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viaţa veşnică şi pe care v-o va da Fiul Omului! Căci pe El Şi-a pus Dumnezeu Tatăl pecetea!
28 Atunci ei L-au întrebat:
– Ce să facem ca să înfăptuim lucrările lui Dumnezeu?
29 Isus le-a răspuns:
– Lucrarea lui Dumnezeu este aceasta: să credeţi în Acela pe Care L-a trimis El!
30 Prin urmare, ei L-au întrebat:
– Şi ce semn faci Tu, ca să vedem şi să credem în Tine? Ce lucrare faci Tu? 31 Strămoşii noştri au mâncat mană în pustie, aşa cum este scris: „Le-a dat să mănânce pâine din cer.“[a]
32 Atunci Isus le-a zis:
– Adevărat, adevărat vă spun că nu Moise v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer! 33 Căci pâinea lui Dumnezeu este Cel Care coboară din cer şi dă lumii viaţă.
34 Ei I-au zis:
– Domnule, dă-ne întotdeauna această pâine!
35 Isus le-a răspuns:
– Eu sunt pâinea vieţii. Cel ce vine la Mine nu va flămânzi niciodată şi cel ce crede în Mine nu va înseta niciodată!
Psalmul 145[a]
O cântare de laudă. Al lui David.
1 Te voi înălţa, Dumnezeul meu, Împărate!
Voi binecuvânta Numele Tău în veci de veci!
2 Te voi binecuvânta în fiecare zi,
voi lăuda Numele Tău în veci de veci!
3 Domnul este mare şi foarte vrednic de laudă!
Măreţia Lui nu are margini!
4 Fiecare generaţie va lăuda lucrările Tale:
să vestească cu toţii isprăvile Tale!
5 Voi spune despre splendoarea slavei măreţiei Tale
şi voi istorisi despre minunile Tale![b]
6 Oamenii vor vorbi despre puterea Ta cea înfricoşătoare,
iar eu voi povesti despre măreţia Ta.
7 Vor trâmbiţa aducerea-aminte a marii Tale bunătăţi
şi vor aclama cu bucurie dreptatea Ta.
8 Domnul este binevoitor şi milos,
încet la mânie şi bogat în îndurare.
9 Domnul este bun cu toţi,
îndurarea Lui se întinde peste toate lucrările Sale.
10 Toate lucrările Tale Te vor lăuda, Doamne,
iar credincioşii Tăi Te vor binecuvânta!
11 Vor mărturisi despre slava împărăţiei Tale
şi vor vorbi despre măreţia Ta,
12 ca să facă cunoscut fiilor oamenilor isprăvile Tale
şi slava splendorii împărăţiei Tale.
13 Împărăţia Ta este o împărăţie veşnică
şi stăpânirea Ta dăinuie din generaţie în generaţie.
Domnul este credincios tuturor promisiunilor Sale
şi plin de îndurare faţă de tot ce a creat.[c]
14 Domnul îi sprijină pe toţi cei ce cad
şi îi îndreaptă pe toţi cei încovoiaţi!
15 Ochii tuturor se îndreaptă cu nădejde către Tine,
iar Tu le dai hrana la vreme.
16 Îţi deschizi mâna
şi saturi după dorinţă tot ce are viaţă.
17 Domnul este drept în toate căile Sale
şi plin de îndurare faţă de tot ce a făcut!
18 Domnul este aproape de toţi cei ce-L cheamă,
de toţi cei ce-L cheamă în adevăr.
19 El împlineşte dorinţa celor ce se tem de El,
aude strigătul lor după ajutor şi-i salvează.
20 Domnul este păzitorul tuturor celor ce-L iubesc,
dar îi nimiceşte pe toţi cei răi.
21 Gura mea va rosti lauda Domnului
şi orice făptură să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt
pentru totdeauna.
Instrucţiuni finale
12 Vă cerem, fraţilor, să-i respectaţi[a] pe cei ce se ostenesc între voi, care vă conduc în Domnul şi vă sfătuiesc. 13 Preţuiţi-i în dragoste, datorită lucrării lor! Trăiţi în pace între voi! 14 Vă încurajăm, fraţilor, să-i mustraţi pe cei leneşi[b], să-i încurajaţi pe cei descurajaţi, să-i ajutaţi pe cei slabi, să aveţi răbdare cu toţi! 15 Aveţi grijă ca nimeni să nu întoarcă rău pentru rău, ci urmăriţi întotdeauna să faceţi binele, atât unul altuia, cât şi tuturor.
16 Bucuraţi-vă întotdeauna!
17 Rugaţi-vă neîncetat!
18 Mulţumiţi în orice împrejurări, pentru că aceasta este voia lui Dumnezeu, în Cristos Isus, pentru voi! 19 Nu stingeţi Duhul!
20 Nu dispreţuiţi profeţiile, 21 ci cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun! 22 Feriţi-vă de orice rău!
23 Însuşi Dumnezeul păcii să vă sfinţească în toate şi să vă păstreze întreaga fiinţă – duhul, sufletul şi trupul vostru – fără pată la venirea Domnului nostru Isus Cristos. 24 Cel Care v-a chemat este credincios şi va face lucrul acesta.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.