Book of Common Prayer
Psalmul 93
1 Domnul împărăţeşte îmbrăcat în maiestate,
Domnul este îmbrăcat şi încins cu putere.
De aceea lumea este întărită şi nu se clatină.
2 Tronul Tău a fost aşezat din vremuri străvechi;
Tu eşti din veşnicie.
3 Mările s-au ridicat, Doamne,
mările şi-au ridicat glasul,
mările şi-au ridicat valurile.
4 Mai măreţ decât vuietul apelor cele mari
şi mai măreţ decât valurile mării
este Domnul din înălţime.
5 Mărturiile Tale sunt vrednice de încredere,
iar sfinţenia Îţi împodobeşte Casa;
şi aşa va fi, Doamne, cât vor dăinui zilele.
Psalmul 96
1 Cântaţi Domnului un cântec nou,
cântaţi Domnului, toţi locuitorii pământului!
2 Cântaţi Domnului, binecuvântaţi-I Numele!
Vestiţi în fiecare zi mântuirea Lui!
3 Istorisiţi printre neamuri slava Lui
şi printre toate popoarele – minunile Lui!
4 Căci mare este Domnul şi vrednic de laudă,
El este mai de temut decât toţi zeii.
5 Toţi zeii popoarelor sunt doar nişte idoli,
dar Domnul a făcut cerurile.
6 Măreţia şi strălucirea sunt înaintea feţei Lui,
iar puterea şi slava – în Lăcaşul Lui.
7 Familii ale popoarelor, daţi Domnului,
daţi Domnului slavă şi cinstiţi-I puterea!
8 Daţi Domnului slava cuvenită Numelui Său!
Aduceţi un dar şi veniţi în curţile Lui!
9 Închinaţi-vă Domnului cu podoabe sfinte[a]!
Tremuraţi înaintea Lui, voi, de pe întreg pământul!
10 Spuneţi printre neamuri: „Domnul împărăţeşte!
De aceea lumea stă neclintită şi nu poate fi clătinată.
El va judeca popoarele cu nepărtinire.“
11 Să se bucure cerurile şi să se înveselească pământul!
Să vuiască marea şi tot ce este în ea!
12 Să tresalte câmpia şi tot ce este pe ea!
Atunci toţi copacii pădurii vor striga de bucurie
13 înaintea Domnului, căci El vine,
vine să judece pământul,
să judece lumea cu dreptate
şi popoarele după credincioşia Sa.
Psalmul 34[a]
Al lui David. Compus pe vremea când acesta s-a prefăcut a fi nebun înaintea lui Abimelek şi a plecat izgonit de acesta.
1 Îl voi lăuda pe Domnul în orice vreme,
lauda Lui va fi întotdeauna în gura mea!
2 Sufletul meu se laudă în Domnul;
să audă şi să se bucure cei smeriţi!
3 Măriţi pe Domnul împreună cu mine!
Să înălţăm cu toţii Numele Lui!
4 L-am căutat pe Domnul, şi El mi-a răspuns;
m-a izbăvit din toate temerile mele.
5 Cei care privesc spre El, se luminează,[b]
iar feţele nu li se umplu de ruşine.[c]
6 Acest necăjit a strigat, iar Domnul l-a auzit
şi l-a scăpat de toate necazurile lui.
7 Îngerul Domnului îşi[d] aşază tabăra
împrejurul celor ce se tem de Domnul[e] şi-i salvează.
8 Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul!
Ferice de omul care se încrede în El!
9 Temeţi-vă de Domnul, voi sfinţii Lui,
căci cei ce se tem de El nu duc lipsă de nimic!
10 Puii de leu duc lipsă şi flămânzesc,
dar cei ce se tem de Domnul nu duc lipsă de nici un bine.
11 Apropiaţi-vă, fiilor, ascultaţi-mă,
şi vă voi învăţa frica de Domnul!
12 Cine este omul care doreşte viaţa
şi vrea să vadă zile bune?
13 Acela să-şi păzească limba de rău
şi buzele – de cuvinte înşelătoare!
14 Să renunţe la rău şi să facă binele!
Să caute pacea şi s-o urmărească!
15 Căci ochii Domnului sunt peste cei drepţi,
iar urechile Lui iau aminte la strigătul[f] lor.
16 Faţa Domnului însă este împotriva celor ce săvârşesc răul,
ca să le şteargă amintirea de pe pământ.
17 Când cei drepţi strigă, Domnul îi aude
şi-i izbăveşte din toate necazurile lor.
18 Domnul este aproape de cei cu inima zdrobită
şi-i izbăveşte pe cei cu duhul zdrobit.
19 De multe necazuri are parte cel drept,
dar Domnul îl izbăveşte din toate.
20 El îi păzeşte toate oasele
şi nici unul măcar nu îi va fi rupt.
21 Răul va aduce moartea celui nelegiuit,
iar cei ce-l urăsc pe cel drept vor fi pedepsiţi.
22 Domnul îi răscumpără pe slujitorii Săi
şi nici unul din cei ce-şi găsesc refugiul în El nu este pedepsit.
Oprimarea midianită
6 Israeliţii au făcut din nou ce este rău în ochii Domnului şi de aceea Domnul i-a dat pe mâna lui Midian timp de şapte ani. 2 Midianiţii i-au asuprit cu putere pe israeliţi. Din cauza lor, israeliţii şi-au făcut grote în munţi, peşteri şi fortăreţe. 3 Ori de câte ori semăna Israel, midianiţii împreună cu amalekiţii şi popoarele din răsărit porneau împotriva lui. 4 Ei îi invadau ţara şi distrugeau roadele pământului până aproape de Gaza. Nu lăsau în Israel nici hrană, nici oi, nici boi şi nici măgari, 5 căci ei veneau cu vitele şi corturile lor, sosind ca o mulţime de lăcuste. Ei şi cămilele lor erau fără număr şi intrau în ţară ca s-o distrugă. 6 Israel decăzuse foarte mult din cauza midianiţilor. Atunci israeliţii au strigat către Domnul.
7 Când au strigat israeliţii către Domnul din cauza lui Midian, 8 Domnul le-a trimis un profet care le-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Eu v-am scos din Egipt, Eu v-am smuls din casa sclaviei 9 şi v-am eliberat din mâna egiptenilor şi din mâna tuturor celor ce vă asupreau! I-am izgonit dinaintea voastră şi v-am dat vouă ţara lor! 10 V-am poruncit atunci că Domnul este Dumnezeul vostru şi de aceea să nu vă temeţi de zeii amoriţilor în a căror ţară locuiţi. Dar voi n-aţi ascultat de glasul Meu.»“
Chemarea lui Ghedeon
11 După aceea a venit Îngerul Domnului şi S-a aşezat sub terebintul din Ofra, care era al abiezritului[a] Ioaş. Fiul său, Ghedeon, treiera grâul în teasc, ca să-l ascundă de midianiţi. 12 Îngerul Domnului i S-a arătat şi i-a zis:
– Domnul este cu tine, războinic viteaz!
13 Ghedeon I-a răspuns:
– Nu te supăra, domnule[b], dar dacă Domnul este cu noi atunci de ce ni s-au întâmplat toate acestea? Şi unde sunt toate minunile pe care ni le-au istorisit părinţii noştri când ziceau: „Nu ne-a scos Domnul din Egipt?“ Dar acum Domnul ne-a părăsit şi ne-a dat în mâna midianiţilor.
14 Domnul S-a întors spre el şi i-a zis:
– Du-te cu puterea aceasta pe care o ai şi eliberează Israelul din mâna midianiţilor! Oare nu te trimit Eu?
15 El I-a răspuns:
– Iartă-mă, Stăpâne[c], dar cum să eliberez eu pe Israel? Iată că familia mea este cea mai mică în Manase, iar eu sunt cel mai tânăr în familia tatălui meu!
16 Atunci Domnul i-a zis:
– Vei învinge pe Midian ca pe un singur om, pentru că Eu voi fi cu tine!
17 El I-a răspuns:
– Te rog, dacă tot am găsit bunăvoinţă la Tine, atunci înfăptuieşte un semn pentru mine ca să ştiu că într-adevăr Tu eşti Cel Ce vorbeşti cu mine! 18 Te mai rog, nu Te depărta de aici până ce nu mă voi întoarce la Tine ca să-Ţi aduc darul meu şi să Ţi-l ofer!
– Voi rămâne până te vei întoarce! i-a zis El.
19 Ghedeon a intrat, a gătit un ied, iar dintr-o efă[d] de făină a făcut azime. Carnea iedului a pus-o într-un coş, iar zeama într-un vas; apoi s-a dus înspre El, sub terebint şi I le-a oferit.
20 Îngerul Domnului i-a zis:
– Ia carnea şi azimele şi pune-le pe stânca aceasta, iar zeama vars-o!
El a făcut aşa. 21 Îngerul Domnului a întins toiagul care era în mâna Lui şi a atins cu vârful carnea şi azimele. În acel moment a ieşit foc din stâncă, care a mistuit carnea şi azimele. Apoi Îngerul Domnului
S-a făcut nevăzut.
22 Atunci Ghedeon şi-a dat seama că fusese Îngerul Domnului şi a zis:
– Vai de mine, Stăpâne Doamne! Am văzut pe Îngerul Domnului faţă în faţă!
23 Dar Domnul i-a răspuns:
– Pace ţie! Să nu-ţi fie frică, căci nu vei muri!
24 Ghedeon a zidit acolo un altar Domnului şi l-a numit „Domnul este pace“[e]. Altarul mai este încă şi astăzi în Ofra, care aparţine abiezriţilor.
6 Reamintiţi-vă: cine seamănă puţin va secera puţin, iar cine seamănă mult va secera mult. 7 Fiecare să facă aşa cum a hotărât în inima lui, nu cu regret, nici din constrângere, pentru că Dumnezeu îl iubeşte pe dătătorul voios. 8 Dumnezeu poate să vă dea din abundenţă orice dar, pentru ca, având întotdeauna lucrurile de care aveţi nevoie, să faceţi cât mai multe fapte bune, 9 aşa cum este scris:
„A împărţit, a dăruit celor nevoiaşi,
dreptatea lui rămâne pentru totdeauna.“[a]
10 Cel Ce asigură sămânţă pentru semănător şi pâine pentru hrană va asigura şi va înmulţi şi sămânţa voastră pentru semănat şi va creşte roadele dreptăţii voastre. 11 Astfel veţi fi îmbogăţiţi în orice privinţă, pentru întreaga voastră generozitate care, prin noi, va face să aducă mulţumiri lui Dumnezeu. 12 Căci ajutorul acestei lucrări pe care o faceţi voi nu doar că împlineşte nevoile sfinţilor, ci şi abundă în mulţumiri aduse lui Dumnezeu. 13 În urma dovezii acestui ajutor, voi Îl slăviţi pe Dumnezeu prin ascultarea voastră faţă de mărturisirea Evangheliei lui Cristos şi prin generozitatea contribuţiei faţă de ei şi faţă de alţii, 14 iar ei se vor ruga pentru voi cu dragoste, datorită harului deosebit de mare al lui Dumnezeu, pe care El vi l-a dat vouă. 15 Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul Său nespus de mare!
Isus şi Beelzebul
20 Au venit apoi în casă, dar mulţimea s-a adunat din nou, aşa că ei nu puteau nici măcar să mănânce. 21 Când au auzit ai Lui ce se întâmplă, au ieşit să-L înşface, căci ziceau că a înnebunit. 22 Cărturarii care veniseră de la Ierusalim ziceau că îl are în El pe Beelzebul[a] şi că scoate demonii cu ajutorul conducătorului demonilor.
23 Isus i-a chemat la El şi le-a vorbit în pilde[b]: „Cum poate Satan[c] să-l scoată afară pe Satan?! 24 Dacă o împărăţie este dezbinată împotriva ei înseşi, împărăţia aceea nu poate dăinui. 25 Şi dacă o casă este dezbinată împotriva ei înseşi, casa aceea nu va putea dăinui. 26 Aşadar, dacă Satan se ridică împotriva lui însuşi şi este dezbinat, atunci nu poate dăinui, ci i-a venit sfârşitul. 27 Nimeni nu poate să intre în casa celui puternic şi să-i fure lucrurile, decât dacă îl leagă mai întâi pe cel puternic! Abia atunci îi va putea jefui casa. 28 Adevărat vă spun că oamenilor le vor fi iertate toate păcatele şi toate blasfemiile pe care le vor rosti, 29 dar cel ce blasfemiază împotriva Duhului Sfânt nu va avea parte de iertare în veci, ci este vinovat de un păcat veşnic.“
30 Spunea astfel pentru că ei ziceau: „Are un duh necurat!“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.