Book of Common Prayer
Psalmul 45
Pentru dirijor. Se cântă ca şi „Crinii“. Al korahiţilor. Un maschil[a]. Un cântec de dragoste.
1 Cuvinte pline de farmec îmi clocotesc în inimă.
Eu zic: „Îmi dedic versurile regelui!“
Limba mea este pana iscusită a unui scriitor!
2 Eşti cel mai frumos dintre fiii oamenilor!
Harul este revărsat pe buzele tale;
de aceea te-a binecuvântat Dumnezeu pe vecie.
3 Încinge-ţi sabia la coapsă, viteazule,
splendoarea şi măreţia ta!
4 În măreţia ta, călăreşte biruitor
pentru cauza adevărului, a smereniei şi a dreptăţii!
Dreapta ta să înfăptuiască isprăvi de temut!
5 Săgeţile tale ascuţite să străpungă inima duşmanilor regelui
şi popoarele să cadă sub picioarele tale![b]
6 Tronul Tău, Dumnezeule[c], este pentru veci de veci,
iar sceptrul împărăţiei Tale este un sceptru al dreptăţii!
7 Tu ai iubit dreptatea şi ai urât răutatea;
de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns
cu untdelemn de bucurie, mai presus decât pe tovarăşii Tăi.
8 Toate veşmintele tale sunt înmiresmate cu smirnă, aloe şi casia.
În palate de fildeş, instrumentele cu corzi te înveselesc.
9 Fiice de regi îţi sunt ţiitoare[d],
regina îţi stă la dreapta, înveşmântată toată numai în aur de Ofir.
10 Ascultă, fiică, priveşte şi pleacă-ţi urechea!
Uită-ţi poporul şi casa părintească!
11 Atunci regele va tânji după frumuseţea ta.
Pentru că îţi este domn, supune-te lui!
12 Fiica Tirului[e] va veni cu daruri;
oameni bogaţi îţi vor căuta bunăvoinţa.
13 Fiica regelui este plină de strălucire înăuntrul palatului;
veşmântul ei este ţesut cu fir de aur.
14 Cu haine brodate este adusă înaintea regelui;
este însoţită de fecioare,
care sunt aduse înaintea ta.[f]
15 Sunt aduse cu bucurie şi cu veselie,
iar ele intră în palatul regelui.
16 Fiii tăi vor lua locul părinţilor tăi;
pe ei îi vei pune prinţi în toată ţara.
17 Îţi voi aminti numele din neam în neam;
de aceea te vor lăuda popoarele în veci de veci.
Psalmul 47
Pentru dirijor. Al korahiţilor. Un psalm.
1 Bateţi din palme, toate popoarele!
Strigaţi de bucurie către Dumnezeu!
2 Căci Domnul Preaînalt este înfricoşător;
El este Mare Împărat peste întreg pământul!
3 El ne supune popoarele
şi pune sub picioarele noastre neamurile.
4 El ne alege moştenirea,
mândria lui Iacov, pe care l-a iubit.Sela
5 Dumnezeu s-a înălţat în mijlocul strigătelor de biruinţă,
Domnul s-a înălţat în sunet de corn.
6 Cântaţi-I lui Dumnezeu, cântaţi!
Cântaţi-I Împăratului nostru, cântaţi!
7 Dumnezeu este împăratul întregului pământ:
cântaţi-I un maschil[a]!
8 Dumnezeu stăpâneşte peste neamuri,
Dumnezeu şade pe tronul Său cel sfânt!
9 Nobilii popoarelor se adună
împreună cu poporul Dumnezeului lui Avraam,
căci ale lui Dumnezeu sunt scuturile[b] pământului!
El este preaînălţat!
Psalmul 48
Un cântec. Un psalm al korahiţilor.
1 Mare este Domnul
şi foarte vrednic de laudă,
în cetatea Dumnezeului nostru,
muntele Lui cel sfânt!
2 Frumoasă înălţime,
bucuria întregului pământ,
ca înălţimile Ţafon[c], aşa este muntele Sionului,
cetatea[d] marelui Împărat!
3 În palatele ei, Dumnezeu
se face cunoscut ca fiind întăritura ei.
4 Iată că regii se adunaseră
şi înaintaseră cu toţii,
5 dar când I-au văzut cetatea, au înlemnit,
s-au îngrozit şi au fugit.
6 Acolo i-a apucat frica,
i-a cuprins durerea ca la naştere.
7 Le-ai făcut precum vântul de răsărit
care zdrobeşte corăbiile de Tarşiş[e].
8 Ceea ce am auzit,
am şi văzut
în cetatea Domnului Oştirilor,
în cetatea Dumnezeului nostru:
Dumnezeu o întăreşte pe vecie!Sela
9 Dumnezeule, la îndurarea Ta ne gândim
în mijlocul Templului Tău!
10 Dumnezeule, aşa cum este Numele Tău,
tot astfel şi lauda Ta ajunge până la marginile lumii.
Dreapta Ta este plină de dreptate.
11 Muntele Sionului se bucură
şi satele lui Iuda se înveselesc
din pricina judecăţilor Tale.
12 Daţi ocol Sionului, înconjuraţi-l,
număraţi-i turnurile!
13 Admiraţi-i fortificaţiile,
străbateţi-i[f] citadelele,
ca să povestiţi generaţiei următoare!
14 Acest Dumnezeu este Dumnezeul nostru pentru veci de veci!
El ne va conduce până la moarte!
Cucerirea cetăţii Ai
8 Domnul i-a zis lui Iosua: „Nu te teme şi nu te înspăimânta. Adună întreaga oştire şi începeţi asediul cetăţii Ai! Iată că-l dau în mâna ta pe regele din Ai împreună cu poporul său, cetatea lui şi tot teritoriul lui. 2 Să-i faci cetăţii Ai şi regelui ei la fel cum i-ai făcut Ierihonului şi regelui lui. Totuşi veţi putea păstra ca pradă de război lucrurile de preţ şi animalele. Pune oameni la pândă în spatele cetăţii.“
3 Iosua a pornit cu toată oştirea ca să asedieze cetatea Ai. Iosua a ales treizeci de mii de războinici şi i-a trimis în timpul nopţii, 4 poruncindu-le: „Puneţi-vă la pândă în spatele cetăţii, astfel încât să nu vă îndepărtaţi prea mult de cetate şi să fiţi pregătiţi cu toţii de luptă. 5 Eu şi toţi oamenii care sunt cu mine ne vom apropia de cetate, iar când ei vor ieşi împotriva noastră ca şi prima dată, noi ne vom retrage dinaintea lor. 6 Ei vor ieşi afară după noi şi astfel îi vom scoate din cetate. Căci ei vor zice: «Fug dinaintea noastră ca şi prima dată!» Când noi vom fugi dinaintea lor, 7 voi să ieşiţi de la pândă şi să ocupaţi cetatea, căci Domnul, Dumnezeul vostru, o va da în mâinile voastre. 8 După ce veţi cuceri cetatea, să-i daţi foc! Să faceţi întocmai după Cuvântul Domnului. Fiţi cu luare-aminte la ce v-am poruncit!“
9 Apoi Iosua i-a trimis. Ei s-au dus şi s-au pus la pândă între Betel şi Ai, înnoptând la apus de cetatea Ai. Iosua însă a petrecut noaptea în mijlocul poporului.
10 Iosua s-a sculat dis-de-dimineaţă şi după ce a cercetat poporul a pornit în fruntea lor spre Ai, însoţit de sfatul bătrânilor lui Israel. 11 Toţi ostaşii care erau cu el au înaintat şi s-au apropiat de cetate. Când au ajuns înaintea cetăţii, şi-au aşezat tabăra la nord de Ai, între ei şi cetate existând o vale. 12 Iosua luase deja aproape cinci mii de războinici şi-i pusese la pândă între Betel şi Ai, în partea de apus a cetăţii. 13 După ce şi-a organizat astfel oamenii, atât pe cei din tabăra principală în partea de nord a cetăţii, cât şi pe cei ce stăteau la pândă în partea de apus a cetăţii, Iosua a înaintat noaptea în mijlocul văii.
14 Când regele din Ai a văzut lucrul acesta, el şi oamenii din cetate s-au sculat în grabă dis-de-dimineaţă şi au ieşit să lupte împotriva lui Israel. El şi oamenii lui s-au îndreptat într-un loc anume dinaintea Arabei[a], fără să ştie că în spatele cetăţii stăteau oameni la pândă. 15 Iosua şi toată oştirea s-au prefăcut că sunt înfrânţi şi au fugit pe drumul către pustie. 16 Atunci toată oştirea din Ai a fost chemată să-i urmărească. Ei au pornit în urmărirea lor şi Iosua i-a atras astfel în afara cetăţii. 17 Nu a rămas nici un bărbat în Ai sau în Betel care să nu fi ieşit după Israel. Au lăsat cetatea deschisă şi au pornit în urmărirea lui Israel.
18 Atunci Domnul i-a zis lui Iosua: „Îndreaptă spre Ai suliţa pe care o ţii în mână, căci am să dau în mâna ta cetatea!“ Iosua şi-a îndreptat spre Ai suliţa pe care o ţinea în mână. 19 În momentul în care şi-a întins mâna, cei ce stăteau la pândă au ieşit repede din locul în care erau, au intrat în cetate, au capturat-o şi s-au grăbit să-i dea foc.
20 Uitându-se înapoi, oamenii din Ai au observat fumul cetăţii ridicându-se spre cer. Ei n-au mai putut să scape nici într-o parte nici într-alta, căci oştirea israelită care se retrăgea spre pustie s-a întors împotriva lor. 21 Într-adevăr, când Iosua şi oştirea lui Israel au văzut că cei ce stătuseră la pândă capturaseră cetatea şi că se ridica fum din cetate, s-au întors împotriva oamenilor din Ai şi au început să-i lovească. 22 Ceilalţi au ieşit şi ei din cetate împotriva urmăritorilor, astfel încât Israel i-a prins din două părţi şi i-a lovit până când i-a nimicit, fără să lase vreun supravieţuitor sau vreun fugar.
Cel slab şi cel puternic
14 Primiţi-i bine între voi pe cei care sunt slabi în credinţă[a], fără a purta dispute! 2 Unul crede că poate să mănânce orice, pe când cel slab mănâncă doar legume.[b] 3 Cel ce mănâncă orice să nu-l dispreţuiască pe cel ce nu mănâncă orice, iar cel ce nu mănâncă orice să nu-l condamne pe cel ce mănâncă, pentru că Dumnezeu l-a primit. 4 Cine eşti tu să-l condamni pe slujitorul altuia?! Dacă stă sau cade, îl priveşte pe stăpânul său! Însă el va sta, pentru că Domnul îl poate face să stea. 5 Unul crede că o zi este mai bună decât alta, iar altul le consideră pe toate la fel. Fiecare trebuie să fie pe deplin convins în gândirea sa. 6 Cel ce respectă o anumită zi, pentru Domnul o respectă. Cel ce mănâncă orice, pentru Domnul mănâncă, întrucât el Îi mulţumeşte lui Dumnezeu, iar cel ce nu mănâncă orice, pentru Domnul nu mănâncă şi Îi mulţumeşte şi el lui Dumnezeu. 7 Căci nimeni dintre noi nu trăieşte pentru el însuşi şi nimeni dintre noi nu moare pentru el însuşi: 8 dacă trăim, pentru Domnul trăim, iar dacă murim, pentru Domnul murim. Astfel, fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului. 9 Pentru acest scop a murit şi a înviat Cristos: ca să poată fi Domn şi al celor morţi, şi al celor vii. 10 Aşadar, de ce-l condamni pe fratele tău? Sau de ce-l dispreţuieşti pe fratele tău?[c] Căci toţi vom sta înaintea tronului de judecată al lui Dumnezeu. 11 Pentru că este scris:
„Viu sunt Eu, zice Domnul, că orice genunchi se va pleca înaintea Mea
şi orice limbă Îl va mărturisi pe Dumnezeu!“[d]
12 Deci fiecare dintre noi va da socoteală despre sine însuşi înaintea lui Dumnezeu.
Arestarea lui Isus
47 În timp ce El încă vorbea, iată că vine Iuda, unul dintre cei doisprezece, împreună cu o mulţime mare de oameni cu săbii şi ciomege, trimişi de conducătorii preoţilor şi de bătrânii poporului. 48 Trădătorul le dăduse următorul semn: „Cel pe Care-L voi săruta, Acela este! Să-L arestaţi!“ 49 El a venit imediat la Isus şi I-a zis:
– Salutare, Rabbi!
Şi L-a sărutat.
50 Isus i-a zis:
– Prietene, fă potrivit cu ceea ce eşti aici să faci![a]
Atunci ei s-au apropiat, au pus mâna pe Isus şi L-au arestat. 51 Şi iată că unul dintre cei ce erau cu Isus a întins mâna, şi-a scos sabia şi l-a lovit pe sclavul marelui preot, tăindu-i o ureche.
52 Însă Isus i-a zis: „Pune-ţi sabia la loc, căci toţi cei ce scot sabia, de sabie vor pieri! 53 Sau crezi că n-aş putea să-L rog pe Tatăl Meu, Care Mi-ar pune chiar acum la dispoziţie mai mult de douăsprezece legiuni[b] de îngeri? 54 Dar cum s-ar împlini atunci Scripturile care spun că aşa trebuie să se întâmple?“
55 În ceasul acela, Isus a zis mulţimilor: „Aţi ieşit să Mă prindeţi cu săbii şi ciomege, ca pe un tâlhar[c]? În fiecare zi Mă aşezam în Templu şi dădeam învăţătură, dar nu M-aţi arestat! 56 Însă toate acestea s-au întâmplat ca să se împlinească scrierile profeţilor“.
Atunci toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.