Book of Common Prayer
Psalmul 5
Pentru dirijor. De cântat cu fluiere[a]. Un psalm al lui David.
1 Ascultă-mi plângerea, Doamne,
ia aminte la suspinul meu!
2 Ascultă strigătul meu,
Împăratul meu şi Dumnezeul meu,
căci Ţie mă rog!
3 Doamne, ascultă-mi glasul dimineaţa,
dimineaţa când stau gata pregătit înaintea Ta şi aştept.
4 Căci Tu nu eşti un Dumnezeu Căruia să-I placă răutatea
iar cel rău nu-Ţi poate sta în preajmă.
5 Nici lăudăroşii nu pot sta înaintea ochilor Tăi,
iar Tu îi urăşti pe toţi cei ce săvârşesc nelegiuirea
6 şi-i dai pierzării pe cei ce rostesc minciuni.
Domnul îi detestă pe oamenii setoşi de sânge şi înşelători.
7 Eu însă, prin marea Ta îndurare[b],
voi intra în Casa Ta
şi, în frică de Tine,
mă voi prosterna cu faţa spre Templul[c] Tău cel sfânt.
8 Doamne, condu-mă cu dreptatea Ta,
din pricina duşmanilor mei!
Netezeşte cărarea Ta înaintea mea!
9 Căci nu este nimic adevărat în gura lor,
iar inima le este plină de nimicire.
Gâtlejul le este un mormânt deschis;
cu limbile lor ei înşală[d].
10 Osândeşte-i, Dumnezeule!
Să cadă prin propriile lor uneltiri!
Pentru multele lor păcate, izgoneşte-i,
căci s-au răzvrătit împotriva Ta!
11 Să se bucure toţi cei ce-şi găsesc refugiul în Tine!
Pe vecie să strige de bucurie!
Ocroteşte-i Tu,
ca să strige de bucurie
toţi cei ce iubesc Numele Tău.
12 Căci Tu îi binecuvântezi pe cei drepţi, Doamne,
iar bunăvoinţa Ta le ţine loc de scut.
Psalmul 6
Pentru dirijor. De cântat cu instrumente cu corzi, în şeminit[e]. Un psalm al lui David.
1 Doamne, nu mă mustra în mânia Ta
şi nu mă disciplina în furia Ta!
2 Îndură-te de mine, Doamne, căci sunt slab!
Vindecă-mă, Doamne, căci fiinţa-mi[f] este îngrozită!
3 Sufletul mi-e îngrozit de tot,
iar Tu, Doamne, până când întârzii?
4 Întoarce-Te, Doamne, eliberează-mi sufletul,
mântuieşte-mă din pricina îndurării Tale,
5 căci morţii nu Te mai pomenesc
şi în Locuinţa Morţilor[g] cine Te mai laudă?
6 Sunt sleit de atâtea suspine!
În fiecare noapte îmi scald patul
şi-mi inund aşternutul cu lacrimi.
7 Mi s-au prăpădit ochii de atâta întristare,
mi-a slăbit vederea din pricina tuturor vrăjmaşilor mei!
8 Depărtaţi-vă de la mine, voi, toţi cei ce săvârşiţi răul,
căci Domnul a auzit glasul bocetului meu!
9 Domnul a auzit ruga mea,
Domnul mi-a primit rugăciunea!
10 Toţi duşmanii mei vor fi făcuţi de ruşine şi nespus de îngroziţi;
vor da înapoi şi vor fi acoperiţi de ruşine într-o clipă.
Psalmul 10
1 De ce stai departe, Doamne,
şi Te ascunzi în vreme de necaz?
2 Cel rău îl urmăreşte cu îngâmfare pe sărman,
prinzându-l în planurile pe care le-a urzit.
3 Căci cel rău se laudă cu dorinţele sufletului său,
binecuvântându-l pe cel lacom şi dispreţuindu-L pe Domnul.
4 În aroganţa lui, cel rău gândeşte tot timpul:
„Dumnezeu nu pedepseşte! Nu este Dumnezeu!“.[a]
5 Căile lui sunt prospere în orice vreme;
judecăţile Tale sunt departe de el;
el suflă cu dispreţ împotriva tuturor duşmanilor săi.
6 El zice în inima lui: „Nu mă voi clătina!
Nu voi suferi niciodată!“
7 Gura îi este plină de blestem, înşelătorii şi ameninţări;
sub limba lui este numai necaz şi nelegiuire.
8 El locuieşte în ascunzişurile din preajma aşezărilor;
îl ucide în ascunzători pe cel nevinovat;
îşi urmăreşte victimele.
9 Pândeşte din cotlon ca leul din desiş,
pândeşte să-l prindă pe sărman,
să-l prindă pe sărman şi să-l atragă în laţul lui.
10 Victimele lui sunt zdrobite şi se prăbuşesc;
cad sub puterea lui.
11 El îşi zice în inima lui: „Dumnezeu a uitat!
Pe veci Şi-a ascuns faţa, ca să nu mai vadă!“
12 Ridică-Te, Doamne Dumnezeule! Ridică-Ţi mâna!
Nu-i uita pe cei sărmani!
13 De ce-L dispreţuieşte cel rău pe Dumnezeu?
De ce zice în inima lui: „Tu nu pedepseşti!“?
14 Tu însă vezi necazul şi mâhnirea;
te uiţi, ca să le iei în mâna Ta!
Ţie Îţi este încredinţat cel fără ajutor;
Tu eşti ajutorul orfanului.
15 Fărâmă deci braţul celui rău şi al celui nelegiuit;
cere-le socoteală de răutatea lor, ca să nu mai fie de găsit!
16 Domnul este Împărat în veci de veci!
Neamurile vor pieri din ţara Lui!
17 Tu, Doamne, asculţi dorinţa celor sărmani;
Tu le întăreşti inima, plecându-Ţi urechea la cererea lor,
18 ca să faci dreptate orfanului şi celui asuprit,
pentru ca omul, care este din ţărână, să nu mai insufle groaza.
Psalmul 11
Pentru dirijor. Al lui David.
1 La Domnul găsesc adăpost! Cum puteţi să-mi spuneţi:
„Fugi în munţii voştri ca o pasăre“?
2 Cei răi îşi încordează arcul,
îşi potrivesc săgeata pe coardă,
ca să-l ţintească pe întuneric
pe cel cu inima cinstită.
3 Când temeliile se surpă,
ce mai poate face cel drept?
4 Domnul este în Templul Său cel sfânt,
Domnul este pe tronul Lui din ceruri.
Ochii Lui privesc
şi pleoapele Lui îi cercetează pe fiii oamenilor.
5 Domnul îl cercetează pe cel drept,
dar pe cel rău şi pe cel ce iubeşte violenţa,
sufletul Lui îi urăşte.[b]
6 Peste cei răi va face să plouă cărbuni aprinşi şi pucioasă,
un vânt dogoritor este cupa de care au parte,
7 căci Domnul este drept, iubeşte dreptatea,
iar cei drepţi privesc faţa Lui.
Cetăţile leviţilor
35 Domnul i-a vorbit lui Moise în câmpiile Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului: 2 „Porunceşte-le israeliţilor să dea leviţilor, din moştenirea pe care o vor avea, nişte cetăţi în care să poată locui. Să le mai dea şi păşuni în jurul acestor cetăţi. 3 Cetăţile să fie ale lor, ca să locuiască în ele, iar păşunile să fie pentru vitele, turmele şi celelalte animale ale lor.
Cetăţile de refugiu
9 Domnul i-a mai zis lui Moise: 10 „Vorbeşte-le israeliţilor şi spune-le: «Când veţi trece Iordanul în Canaan, 11 să alegeţi câteva cetăţi care să fie locuri de refugiu, unde să poată fugi ucigaşul care a omorât fără voie o persoană. 12 Aceste cetăţi vor fi locuri de refugiu dinaintea răzbunătorului, astfel încât ucigaşul să nu fie omorât înainte de a se înfăţişa în faţa adunării pentru a fi judecat. 13 Din cetăţile pe care le veţi da, şase să fie cetăţi de refugiu. 14 Trei să le daţi de partea aceasta a Iordanului şi trei în Canaan, ca cetăţi de refugiu. 15 Aceste şase cetăţi să fie locuri de refugiu pentru israeliţi, pentru străini şi pentru peregrinii din mijlocul vostru, pentru ca orice ucigaş care a omorât fără voie o persoană să poată fugi acolo.
30 Dacă cineva a ucis o persoană, ucigaşul trebuie să fie omorât doar pe baza mărturiei mai multor martori. Nimeni să nu fie ucis doar pe baza mărturiei unei singure persoane.
31 Să nu acceptaţi răscumpărare pentru viaţa unui ucigaş vinovat de moarte. El trebuie să fie omorât!
32 Să nu acceptaţi răscumpărare pentru cel care a fugit într-o cetate de refugiu şi să nu-i daţi voie să se întoarcă şi să locuiască în proprietatea lui înainte de moartea marelui preot.
33 Să nu pângăriţi ţara unde veţi locui. Sângele pângăreşte ţara şi nu se poate face altfel de ispăşire pentru pământul peste care a fost vărsat sânge, decât prin sângele celui care l-a vărsat. 34 Să nu pângăriţi deci ţara în care veţi locui şi în care voi locui şi Eu, căci Eu, Domnul, locuiesc în mijlocul israeliţilor.»“
31 Ce vom spune deci despre aceste lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?! 32 El, Care nu Şi-a cruţat propriul Său Fiu, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da, împreună cu El, toate lucrurile?! 33 Cine va aduce vreo acuzaţie împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Cel Care-i îndreptăţeşte. 34 Cine este cel care-i va condamna? Cristos Isus, Cel Care a murit şi Care, mai mult decât atât, a fost înviat, este la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi. 35 Cine ne va despărţi de dragostea lui Cristos? Necazul, sau greutăţile, sau persecuţia, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau pericolul, sau sabia? 36 Aşa cum este scris:
„Din pricina Ta suntem daţi morţii toată ziua,
suntem consideraţi ca nişte oi pentru tăiere.“[a]
37 Însă, în toate aceste lucruri, noi avem victorie deplină prin Cel Care ne-a iubit. 38 Eu sunt convins că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici demonii[b] , nici lucrurile prezente, nici cele viitoare, nici puterile, 39 nici înălţimea, nici adâncimea, nici orice altceva din creaţie nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Cristos Isus, Domnul nostru!
13 Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi închideţi Împărăţia Cerurilor în faţa oamenilor; nici voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi să intre!
14 (Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi devoraţi casele văduvelor şi faceţi rugăciuni lungi de ochii lumii. De aceea veţi primi o condamnare mult mai mare.)[a]
15 Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi înconjuraţi marea şi uscatul pentru a face un prozelit, dar când devine astfel, faceţi din el de două ori mai mult un fiu al Gheenei[b] decât sunteţi voi!
16 Vai de voi, călăuze oarbe, care ziceţi: «Dacă cineva jură pe Templu, acest lucru nu înseamnă nimic, dar dacă cineva jură pe aurul Templului, este dator să-şi ţină jurământul!» 17 Nesăbuiţilor şi orbilor! Ce este de mai mare importanţă: aurul sau Templul, care sfinţeşte aurul? 18 Voi mai ziceţi: «Dacă cineva jură pe altar, acest lucru nu înseamnă nimic, dar dacă jură pe darul de pe altar, este dator să-şi ţină jurământul!» 19 Orbilor! Ce este de mai mare importanţă: darul sau altarul, care sfinţeşte darul? 20 Prin urmare, cel ce jură pe altar, jură pe el şi pe tot ce este pe el, 21 iar cel ce jură pe Templu, jură pe el şi pe Cel Ce locuieşte în el. 22 De asemenea, cel ce jură pe cer, jură pe tronul lui Dumnezeu şi pe Cel Ce stă pe el.
23 Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi daţi zeciuială din mentă, din mărar şi din chimion, dar neglijaţi cele mai importante lucruri din Lege, şi anume dreptatea, mila şi credincioşia! Pe acestea trebuia să le faceţi, iar pe acelea să nu le neglijaţi! 24 Călăuze oarbe, care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila![c]
25 Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi curăţaţi pe dinafară paharul şi farfuria, dar pe dinăuntru sunt pline de jaf şi de necumpătare! 26 Fariseu orb! Curăţă mai întâi pe dinăuntru paharul (şi farfuria)[d] , ca să fie curate[e] şi pe dinafară!
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.