Book of Common Prayer
Psalmul 25[a]
Al lui David
1 Doamne, la Tine îmi înalţ sufletul!
2 Dumnezeul meu, în Tine mă încred:
să nu fiu dat de ruşine!
Să nu se bucure duşmanii mei de mine!
3 Da, toţi cei ce nădăjduiesc în Tine nu vor fi daţi de ruşine,
ci de ruşine vor fi făcuţi cei ce Îţi sunt necredincioşi fără motiv.
4 Fă-mi cunoscute căile Tale, Doamne,
învaţă-mă cărările Tale!
5 Călăuzeşte-mă în adevărul Tău, învaţă-mă,
căci Tu eşti Dumnezeul mântuirii mele!
În Tine nădăjduiesc toată ziua.
6 Adu-Ţi aminte, Doamne, de mila şi de îndurarea Ta,
căci acestea sunt veşnice!
7 Nu-Ţi aduce aminte de păcatele din tinereţea mea, nici de greşelile mele,
ci adu-Ţi aminte de mine după îndurarea Ta,
pentru bunătatea Ta, Doamne!
8 Domnul este bun şi drept;
de aceea le dă învăţătură celor păcătoşi pe cale.
9 El îi îndrumă pe cei smeriţi în ceea ce este drept
şi îi învaţă pe cei smeriţi calea Lui.
10 Toate cărările Domnului sunt îndurare şi adevăr
pentru cei ce păzesc legământul şi mărturiile Lui.
11 Doamne, din pricina Numelui Tău,
iartă-mi vina, căci mare este!
12 Cine se teme de Domnul?
Aceluia El îi arată ce cale să aleagă.
13 El va locui în fericire,
iar urmaşii lui vor moşteni ţara.
14 Sfatul[b] Domnului este pentru cei ce se tem de El,
iar legământul Lui le dă învăţătură.
15 Către Domnul îmi îndrept totdeauna privirea,
căci El îmi scoate picioarele din laţ.
16 Întoarce-Te spre mine şi îndură-te de mine,
căci sunt singur şi necăjit!
17 Necazurile inimii mele s-au înmulţit;
izbăveşte-mă din nenorocirile mele!
18 Uită-te la năpasta şi la necazul meu
şi iartă toate păcatele mele!
19 Ia aminte la duşmanii mei, căci se înmulţesc,
şi la înverşunata ură cu care mă urăsc.
20 Păzeşte-mi sufletul şi izbăveşte-mă,
nu mă lăsa de batjocură, căci mă încred în Tine!
21 Integritatea şi nevinovăţia să mă ocrotească,
căci nădăjduiesc în Tine!
22 Dumnezeule, răscumpără pe Israel
din toate necazurile lui!
Psalmul 9[a]
Pentru dirijor. Se cântă ca şi „Moartea fiului“. Un psalm al lui David.
1 Te voi lăuda, Doamne, din toată inima mea,
voi povesti toate minunile Tale.
2 Mă voi bucura şi mă voi veseli în Tine,
voi cânta laudă Numelui Tău, Preaînalte!
3 Duşmanii mei dau înapoi,
se poticnesc şi pier dinaintea Ta,
4 căci Tu ai judecat cauza mea şi mi-ai făcut dreptate;
ai şezut pe tron ca Unul Care judeci cu dreptate.
5 Tu ai mustrat neamurile şi l-ai nimicit pe cel rău;
le-ai şters numele pentru veci de veci.
6 Duşmanul a sfârşit în ruine veşnice!
I-ai smuls cetăţile
şi ai dat uitării amintirea lor.
7 Domnul însă va trona pe vecie!
El Îşi pregăteşte tronul pentru judecată.
8 El va judeca lumea cu dreptate,
va cântări noroadele cu nepărtinire.
9 Domnul este o fortăreaţă pentru cel asuprit,
o fortăreaţă în vremuri de necaz.
10 Cei ce cunosc Numele Tău se încred în Tine,
căci Tu nu-i părăseşti pe cei ce Te caută, Doamne!
11 Cântaţi Domnului, Care este întronat în Sion!
Vestiţi printre popoare isprăvile Lui!
12 Căci El, Care răzbună sângele vărsat, Îşi aduce aminte
şi nu trece cu vederea strigătul sărmanilor.
13 Îndură-te de mine, Doamne,
uită-te la suferinţa pe care mi-o pricinuiesc duşmanii mei!
Ridică-mă de la porţile morţii!
14 Atunci voi vesti toate laudele Tale la porţile fiicei Sionului,
mă voi veseli de mântuirea Ta!
15 Neamurile se vor cufunda în groapa pe care au săpat-o;
chiar în laţul pe care l-au ascuns li se va prinde piciorul.
16 Domnul Se descoperă şi face judecată[b];
Cel rău este prins chiar prin lucrarea mâinilor lui.Higgaion[c]. Sela
17 Cei răi se întorc în Locuinţa Morţilor,
împreună cu toate neamurile care uită de Dumnezeu.
18 Dar El nu-l uită pe cel sărman pentru totdeauna,
nici nu-i lasă fără nădejde pe cei asupriţi.
19 Ridică-Te, Doamne, să nu biruie omul!
Să fie judecate neamurile înaintea Ta!
20 Pune groaza în ei, Doamne!
Să recunoască neamurile că sunt doar nişte oameni!Sela
Psalmul 15
Un psalm al lui David
1 Doamne, cine poate sălăşlui în cortul Tău?
Cine poate locui pe muntele Tău cel sfânt?
2 Cel ce umblă în integritate;
cel ce face dreptate;
cel ce spune adevărul din inimă
3 şi nu bârfeşte cu limba lui;
cel ce nu-i face rău prietenului său
şi nu aruncă insulte asupra semenului său;
4 cel ce dispreţuieşte pe cel vrednic de dispreţ,
dar cinsteşte pe cei ce se tem de Domnul;
cel ce nu-şi ia vorba înapoi
chiar dacă a jurat spre paguba lui;
5 cel ce nu-şi dă argintul cu dobândă
şi nici nu acceptă daruri ca să-l nedreptăţească pe cel nevinovat.
Cel ce face aşa
nu se va clătina niciodată!
Iscoadele la Ierihon. Rahab
2 După aceea, Iosua, fiul lui Nun, a trimis în secret, din Şitim, două iscoade şi le-a zis: „Duceţi-vă să cercetaţi ţara şi mai ales Ierihonul!“
Ei au plecat şi au intrat în casa unei prostituate numită Rahab, culcându-se acolo.
2 Regelui Ierihonului i s-a spus: „Iată că nişte israeliţi au venit aici în timpul nopţii ca să cerceteze ţara“. 3 Atunci regele Ierihonului a trimis să i se spună prostituatei Rahab:
– Scoate-i afară pe bărbaţii care au venit la tine şi au intrat în casa ta fiindcă au venit să cerceteze întreaga ţară! 4 Femeia însă îi luase pe cei doi bărbaţi şi-i ascunsese.
– Este adevărat că acei bărbaţi au venit la mine, a răspuns ea, dar eu nu ştiam de unde sunt. 5 Spre seară, când poarta trebuia să se închidă, bărbaţii au plecat şi nu ştiu unde s-au dus. Urmăriţi-i repede şi îi veţi ajunge!
6 Ea îi urcase pe acoperiş, ascunzându-i sub snopii de in pe care îi avea întinşi acolo.
7 Ei i-au urmărit pe drumul care duce la vadurile Iordanului. După ce au plecat în urmărire, poarta s-a închis în urma lor. 8 Înainte ca iscoadele să adoarmă, Rahab s-a urcat la ei pe acoperiş 9 şi le-a spus:
– Ştiu că Domnul v-a dat ţara aceasta. Din cauza voastră noi suntem îngroziţi, iar locuitorii ţării sunt topiţi de frică. 10 Am auzit cum, la ieşirea voastră din Egipt, Domnul a secat înaintea voastră apele Mării Roşii[a] şi am aflat ce le-aţi făcut lui Sihon şi lui Og, cei doi regi amoriţi de la răsărit de Iordan, pe care i-aţi nimicit cu totul[b]. 11 Când am auzit lucrurile acestea, ni s-au înmuiat inimile şi fiecare om şi-a pierdut curajul din cauza voastră, fiindcă Domnul, Dumnezeul vostru, este Dumnezeu sus în ceruri şi jos pe pământ! 12 Acum dar, vă rog, juraţi-mi pe Domnul că veţi arăta faţă de familia tatălui meu, aceeaşi bunătate pe care şi eu am avut-o faţă de voi. Daţi-mi un semn demn de încredere 13 că veţi cruţa viaţa tatălui meu, a mamei mele, a fraţilor mei şi a surorilor mele împreună cu tot ce au şi că ne veţi salva de la moarte.
14 – Suntem gata să ne dăm viaţa pentru voi, i-au răspuns bărbaţii, dacă nu ne vei trăda! Iar atunci când Domnul ne va da ţara, ne vom purta cu tine cu bunătate şi credincioşie.
Rămăşiţa lui Israel
11 Atunci întreb: Şi-a respins Dumnezeu poporul? În nici un caz! Căci şi eu sunt israelit, din sămânţa lui Avraam, din seminţia lui Beniamin. 2 Dumnezeu nu Şi-a respins poporul pe care l-a cunoscut mai dinainte. Nu ştiţi ce spune Scriptura despre Ilie? Cum I-a vorbit lui Dumnezeu împotriva lui Israel? 3 „Doamne, Ţi-au omorât profeţii şi Ţi-au dărâmat altarele. Numai eu singur am mai rămas, iar ei încearcă să-mi ia şi mie viaţa!“[a] 4 Însă ce i-a răspuns Dumnezeu[b]? „Mi-am păstrat şapte mii de bărbaţi care nu şi-au plecat genunchiul înaintea lui Baal[c].“[d] 5 Tot aşa este şi acum: există o rămăşiţă care a fost aleasă prin har, 6 iar dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte, pentru că altfel harul n-ar mai fi har. 7 Şi atunci? Israel n-a obţinut ceea ce căuta, dar cei aleşi au obţinut; iar ceilalţi au fost împietriţi, 8 aşa cum este scris:
„Dumnezeu le-a dat un duh de amorţeală,
ochi să nu vadă
şi urechi să nu audă,
până în ziua de astăzi.“[e]
9 Iar David spune:
„Să li se prefacă masa într-o cursă, într-un laţ,
într-o pricină de cădere şi într-o dreaptă răsplătire!
10 Să li se întunece ochii ca să nu mai vadă!
Fă să li se încovoaie mereu spinarea!“[f]
Mântuirea neamurilor
11 Atunci întreb: s-au împiedicat ei ca să cadă pentru totdeauna? În nici un caz, ci, datorită greşelii lor, mântuirea a ajuns la neamuri, pentru a-i face pe israeliţi geloşi. 12 Deci dacă greşeala lor a fost bogăţie pentru lume, iar eşecul lor a fost bogăţie pentru neamuri, cu cât mai mult va fi plinătatea întoarcerii lor?!
Pilda celor zece fecioare
25 Atunci Împărăţia Cerurilor va fi asemănată cu zece fecioare, care şi-au luat lămpile şi au ieşit în întâmpinarea mirelui. 2 Cinci dintre ele erau nesăbuite, iar cinci erau înţelepte. 3 Cele nesăbuite nu şi-au luat cu ele şi untdelemn atunci când şi-au luat lămpile, 4 dar cele înţelepte, împreună cu lămpile, şi-au luat şi untdelemn în vase. 5 Mirele întârzia, astfel că ele au aţipit toate şi au adormit.
6 La miezul nopţii a răsunat un strigăt: „Iată mirele! Ieşiţi-i în întâmpinare!“
7 Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat şi şi-au pregătit lămpile. 8 Cele nesăbuite le-au zis celor înţelepte:
– Daţi-ne şi nouă din untdelemnul vostru, pentru că ni se sting lămpile!
9 Dar cele înţelepte au răspuns:
– Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă, nici vouă! Duceţi-vă mai bine la cei ce vând untdelemn şi cumpăraţi-vă!
10 În timp ce ele se duceau să cumpere untdelemn, a venit mirele. Cele ce erau gata au intrat la nuntă împreună cu el, iar uşa a fost închisă. 11 Mai târziu au venit şi celelalte fecioare şi au zis:
– Doamne, Doamne, deschide-ne!
12 Dar el le-a răspuns:
– Adevărat vă spun că nu vă cunosc!
13 Aşadar, vegheaţi! Căci nu ştiţi nici ziua, nici ora (când vine Fiul Omului)[a].
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.