Book of Common Prayer
Psalmul 24
Al lui David. Un psalm.
1 Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el,
lumea şi locuitorii ei,
2 căci El l-a întemeiat pe mări
şi l-a întărit pe râuri.
3 Cine se va sui pe muntele Domnului?
Cine se va ridica până la locul Lui cel sfânt?
4 Cel cu mâinile nevinovate şi cu inima curată,
care nu-şi dedă[a] sufletul la minciună
şi nu jură ca să înşele.[b]
5 El va primi binecuvântare de la Domnul
şi dreptate de la Dumnezeul mântuirii lui.
6 Aceasta este generaţia celor ce-L caută,
a celor ce caută faţa Ta, Dumnezeu al lui Iacov[c]!Sela
7 Porţi, ridicaţi-vă capetele!
Staţi ridicate, intrări veşnice!
Să intre Împăratul slavei!
8 Cine este Acest Împărat al slavei?
Domnul cel tare şi viteaz,
Domnul cel viteaz în luptă!
9 Porţi, ridicaţi-vă capetele!
Staţi ridicate, intrări veşnice!
Să intre Împăratul slavei!
10 Cine este Acesta, Acest Împărat al slavei?
Domnul Oştirilor[d]!
El este Împăratul slavei!Sela
Psalmul 29
Un psalm al lui David
1 Daţi Domnului, fii ai lui Dumnezeu[a],
daţi Domnului slava şi puterea!
2 Daţi Domnului slava cuvenită Numelui Său!
Închinaţi-vă Domnului cu podoabe sfinte[b]!
3 Glasul Domnului răsună deasupra apelor.
Dumnezeul slavei face să bubuie tunetul;
Domnul este deasupra apelor mari.
4 Glasul Domnului răsună cu putere,
glasul Domnului răsună cu măreţie.
5 Glasul Domnului doboară cedrii;
Domnul doboară cedrii Libanului.
6 El face Libanul să sară ca un viţel
şi Sirionul[c] – ca un pui de bivol sălbatic.
7 Glasul Domnului despică cu scânteieri de foc.
8 Glasul Domnului face să tremure pustia,
Domnul face să tremure pustia Kadeş.
9 Glasul Domnului apleacă stejarii[d]
şi despoaie pădurile;
în Templul Său toţi strigă: „Slavă!“
10 În timpul potopului Domnul era pe tron;
Domnul va trona ca împărat pe vecie.
11 Domnul dă tărie poporului Său.
Domnul binecuvântează pe poporul Său cu pace.
Psalmul 8
Pentru dirijor. De cântat în ghitit[a]. Un psalm al lui David.
1 Doamne, Stăpânul nostru,
cât de maiestuos este Numele Tău pe întreg pământul!
Fie înălţată slava Ta mai presus de ceruri![b]
2 Din gura copiilor şi a celor ce sunt alăptaţi
ai întemeiat o fortăreaţă
împotriva duşmanilor Tăi,
ca să fie astfel reduşi la tăcere vrăjmaşul şi răzbunătorul.
3 Când privesc cerurile,
lucrarea mâinilor Tale,
luna şi stelele pe care le-ai zidit, îmi zic:
4 Ce este omul ca să-Ţi aminteşti de el
şi fiul omului ca să-Ţi pese de el?
5 Tu l-ai făcut cu puţin mai prejos decât Dumnezeu[c]
şi l-ai încoronat cu slavă şi cu cinste.
6 L-ai pus să domnească peste lucrările mâinilor Tale;
i-ai pus totul sub picioare:
7 oi şi boi deopotrivă,
chiar şi fiarele câmpului;
8 păsările cerului şi peştii mării,
tot ce străbate căile mărilor.
9 Doamne, Stăpânul nostru,
cât de maiestuos este Numele Tău pe întreg pământul!
Psalmul 84
Pentru dirijor. De cântat în ghitit[a]. Al korahiţilor. Un psalm.
1 Cât de plăcute sunt Lăcaşurile Tale,
Doamne al Oştirilor[b]!
2 Sufletul meu tânjeşte şi suspină
după curţile Domnului.
Inima şi trupul meu strigă de bucurie
către Dumnezeul cel Viu.
3 Chiar şi pasărea îşi găseşte o casă,
chiar şi rândunica îşi găseşte un cuib pentru ea,
un loc unde să-şi pună puii,
un loc la altarele Tale,
Doamne al Oştirilor, Împăratul meu şi Dumnezeul meu!
4 Ferice de cei ce locuiesc în Casa Ta,
căci ei Te laudă mereu!Sela
5 Ferice de oamenii a căror tărie este în Tine
şi a căror inimă se îndreaptă spre înălţimile Sionului.
6 Când străbat aceştia valea Plângerii[c],
ei o prefac într-un loc cu izvoare,
pe care ploaia timpurie îl acoperă cu iazuri[d].
7 Ei merg din putere în putere
şi se înfăţişează înaintea lui Dumnezeu, în Sion.
8 Doamne, Dumnezeul Oştirilor[e], ascultă-mi rugăciunea!
Pleacă-Ţi urechea, Dumnezeule al lui Iacov!Sela
9 Scut al nostru, ia aminte, Dumnezeule!
Priveşte cu bunăvoinţă la faţa unsului Tău!
10 Mai bine o zi în curţile Tale,
decât o mie în altă parte.
Mai bine stau[f] în pragul Casei[g] Dumnezeului meu,
decât să locuiesc în corturile răutăţii.
11 Căci Domnul Dumnezeu este soare şi scut;
El dă îndurare şi slavă.
Nu lipseşte de bine pe cei ce umblă în integritate.
12 Doamne al Oştirilor,
ferice de omul care-şi pune încrederea în Tine!
Reînoirea legământului la Şehem
24 Iosua a adunat toate seminţiile lui Israel la Şehem şi a convocat sfatul bătrânilor lui Israel, conducătorii, judecătorii şi căpeteniile, iar aceştia s-au înfăţişat înaintea Domnului.
2 Atunci Iosua a zis întregului popor:
– Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: „În vechime, strămoşii voştri, adică Terah, tatăl lui Avraam şi al lui Nahor, locuiau de cealaltă parte a râului[a] şi se închinau altor dumnezei. 3 Eu l-am luat pe strămoşul vostru Avraam de dincolo de râu, l-am dus prin toată ţara Canaanului şi i-am dat foarte mulţi urmaşi: i-am dat pe Isaac, 4 iar lui Isaac i-am dat pe Iacov şi pe Esau. Lui Esau i-am dat în stăpânire regiunea muntoasă a Seirului, iar Iacov împreună cu fiii lui s-au dus în Egipt.
5 Apoi i-am trimis pe Moise şi pe Aaron şi am lovit Egiptul prin ceea ce am făcut în mijlocul lui, după care v-am scos afară. 6 După ce i-am scos pe părinţii voştri din Egipt, aţi pornit către mare, iar egiptenii i-au urmărit pe părinţii voştri cu care de luptă şi călăreţi[b], până la Marea Roşie[c]. 7 Atunci ei au strigat către Domnul, iar El a aşezat întuneric între ei şi egipteni, după care a adus apele mării peste ei şi i-a acoperit. Aţi văzut cu ochii voştri ce le-am făcut egiptenilor. Apoi aţi locuit în pustie o lungă perioadă de timp. 8 V-am dus prin regiunea amoriţilor care locuiau la răsărit de Iordan. Aceştia au luptat împotriva voastră, însă Eu i-am dat în mâinile voastre şi i-am nimicit dinaintea voastră, iar voi le-aţi ocupat ţara. 9 Balak, fiul lui Ţipor, regele Moabului, s-a pregătit să lupte împotriva lui Israel şi l-a chemat pe Balaam, fiul lui Beor, ca să vă blesteme, 10 dar Eu nu am vrut să-l ascult pe Balaam şi, prin urmare, el v-a binecuvântat. Şi astfel v-am scăpat din mâinile lui. 11 Apoi aţi traversat Iordanul şi aţi pornit către Ierihon. Au luptat împotriva voastră atât locuitorii Ierihonului, cât şi amoriţii, periziţii, canaaniţii, hitiţii, ghirgasiţii, hiviţii şi iebusiţii, însă Eu i-am dat în mâinile voastre. 12 Am trimis înaintea voastră viespi[d] care i-au izgonit pe aceştia dinaintea voastră ca şi pe cei doi regi amoriţi; ei nu au fost izgoniţi prin sabia sau prin arcul vostru. 13 V-am dat astfel o ţară pe care nu voi aţi lucrat-o, cetăţi pe care nu voi le-aţi zidit, dar în care locuiţi şi vii şi măslini pe care nu voi i-aţi plantat, dar din care mâncaţi!“
14 Şi acum, temeţi-vă de Domnul şi slujiţi-I cu integritate şi cu credincioşie! Îndepărtaţi zeii cărora le-au slujit strămoşii voştri dincolo de râu şi în Egipt şi slujiţi Domnului! 15 Iar dacă nu doriţi să slujiţi Domnului, atunci alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi: fie zeilor cărora le slujeau strămoşii voştri dincolo de râu, fie zeilor amoriţilor în a căror ţară locuiţi! Cât despre mine, eu şi familia mea Îi vom sluji Domnului!
23 Aşadar, ei i-au stabilit lui Pavel o zi. Au venit mulţi în locul unde era găzduit, iar el, de dimineaţă până seara, le-a explicat lucrurile, depunând mărturie cu privire la Împărăţia lui Dumnezeu şi încercând să-i convingă cu privire la Isus, atât din Legea lui Moise, cât şi din Profeţi. 24 Unii erau convinşi de cele spuse de el, dar alţii erau necredincioşi. 25 Fiindcă ei plecau acasă în neînţelegere unii cu alţii, Pavel le-a mai zis doar cuvintele acestea: „Bine a vorbit Duhul Sfânt, prin profetul Isaia, strămoşilor noştri, 26 când a zis:
«Du-te la cei din poporul acesta şi spune-le:
Veţi asculta întruna, dar nu veţi înţelege
şi veţi privi mereu, dar nu veţi pricepe!
27 Căci inima celor din acest popor s-a împietrit!
Urechile lor aud greu şi ochii li s-au închis,
ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile,
să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Mine şi să-i vindec!»[a]
28 Să ştiţi deci că mântuirea aceasta a lui Dumnezeu a fost trimisă neamurilor, şi ele o vor asculta!“ 29 (Când Pavel a zis aceste cuvinte, iudeii au plecat, având o mare dispută între ei.)[b]
30 Pavel a rămas acolo doi ani întregi, într-un loc pe care şi-l închiriase. Şi-i primea pe toţi cei ce veneau la el, 31 predicând Împărăţia lui Dumnezeu şi dând învăţătură despre Domnul Isus Cristos, cu toată îndrăzneala şi fără nici o piedică.
Isus, Domnul Sabatului
23 Într-o zi de Sabat, Isus trecea printre lanurile de grâu. În timp ce mergeau, ucenicii Lui au început să smulgă spice de grâu. 24 Fariseii I-au zis lui Isus:
– Uite, de ce fac ei ce nu este voie în ziua de Sabat?
25 El le-a răspuns:
– N-aţi citit niciodată ce a făcut David[a] atunci când a fost în nevoie şi i s-a făcut foame, atât lui, cât şi celor ce erau cu el? 26 Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu, pe vremea lui[b] Abiatar, marele preot, şi a mâncat pâinile prezentării, pe care nu este voie să le mănânce decât preoţii, şi cum a dat şi celor ce erau cu el?
27 Apoi le-a zis:
– Sabatul a fost făcut pentru om, nu omul pentru Sabat! 28 Aşa că Fiul Omului este Domn chiar şi al Sabatului.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.