Old/New Testament
1 Cuvintele lui Ieremia, fiul lui Hilchia, unul dintre preoţii din Anatot, din teritoriul lui Beniamin. 2 Cuvântul Domnului a venit la el în al treisprezecelea an al domniei lui Iosia, fiul lui Amon, regele lui Iuda, 3 şi în zilele lui Iehoiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, până în luna a cincea a anului al unsprezecelea al lui Zedechia, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, când locuitorii Ierusalimului au fost duşi în captivitate.
Chemarea lui Ieremia
4 Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis:
5 – Mai înainte să te fi creat în pântecele mamei tale, te cunoşteam[a],
şi mai înainte să fi ieşit din pântecele ei, te pusesem deoparte
şi te făcusem profet al neamurilor.
6 Eu am răspuns:
– Ah, Stăpâne Doamne, eu nu ştiu să vorbesc, căci sunt doar un copil!
7 Însă Domnul mi-a zis:
– Nu spune că eşti un copil, căci vei merge la toţi aceia la care te voi trimite şi le vei spune tot ce-ţi voi porunci. 8 Nu te teme de ei, căci Eu sunt cu tine ca să te scap, zice Domnul.
9 Apoi Domnul Şi-a întins mâna, mi-a atins gura şi mi-a zis:
– Iată, pun cuvintele Mele în gura ta. 10 Astăzi te pun peste neamuri şi peste regate ca să smulgi şi să dărâmi, să distrugi şi să nimiceşti, să zideşti şi să plantezi.
11 Cuvântul Domnului a venit la mine şi m-a întrebat:
– Ce vezi, Ieremia?
– Văd un toiag din lemn de migdal, i-am răspuns eu.
12 – Ai văzut bine, mi-a zis Domnul, căci Eu veghez[b] ca să împlinesc Cuvântul Meu.
13 Cuvântul Domnului a venit la mine a doua oară şi mi-a zis:
– Ce vezi?
– Văd un cazan clocotind, care se revarsă dinspre nord, i-am răspuns eu.
14 – Dinspre nord va izbucni dezastrul peste toţi cei ce locuiesc în ţară, mi-a zis Domnul. 15 Căci iată, voi chema toate clanurile regatelor din nord, zice Domnul.
Ele vor veni şi îşi vor aşeza fiecare tronul
la intrările porţilor Ierusalimului.
Vor veni şi vor lupta împotriva tuturor zidurilor ce-l împrejmuiesc
şi împotriva tuturor cetăţilor lui Iuda.
16 Voi rosti asupra lor judecăţile Mele
pentru tot răul pe care l-au săvârşit,
căci M-au părăsit,
au ars tămâie altor dumnezei
şi s-au închinat lucrărilor făcute de mâinile lor.
17 Tu dar încinge-ţi coapsele! Ridică-te şi spune-le tot ce-ţi voi porunci. Nu tremura înaintea lor, ca nu cumva să te fac Eu să tremuri înaintea lor. 18 De astăzi vei fi o cetate întărită, un stâlp de fier şi un zid de bronz, ca să stai împotriva întregii ţări, împotriva regilor lui Iuda, a conducătorilor lui, a preoţilor şi a poporului ţării. 19 Ei se vor lupta împotriva ta, dar nu te vor învinge, căci Eu sunt cu tine, ca să te scap, zice Domnul.
Israel Îl uită pe Dumnezeu
2 Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: 2 „Du-te şi vesteşte în auzul locuitorilor Ierusalimului astfel: «Aşa vorbeşte Domnul:
‘Îmi amintesc de credincioşia tinereţii tale,
cum, mireasă fiind, Mă iubeai
şi Mă urmai prin pustie,
pe un pământ nesemănat.
3 Israel era sfântul Domnului,
primul rod al recoltei Lui;
toţi cei ce mâncau din el se făceau vinovaţi
şi nenorocirea venea peste ei, zice Domnul.’»“
4 „Ascultaţi Cuvântul Domnului, casă a lui Iacov,
toate clanurile Casei lui Israel!
5 Aşa vorbeşte Domnul:
«Ce nedreptate au găsit strămoşii voştri în Mine
de s-au depărtat de Mine?
Ei s-au dus după nimicuri
şi ei înşişi au devenit nimicuri.
6 Nu s-au întrebat: ‘Unde este Domnul,
Care ne-a scos din ţara Egiptului
şi ne-a condus prin pustie,
printr-un pământ uscat şi plin de gropi,
printr-un pământ al secetei şi al umbrei morţii,
printr-un pământ pe unde nimeni nu trece şi unde nu locuieşte nici un om?’
7 V-am dus într-o ţară roditoare,
ca să mâncaţi din rodul ei şi din bunătăţile ei,
însă voi aţi venit şi Mi-aţi pângărit ţara,
Mi-aţi prefăcut moştenirea într-o urâciune.
8 Preoţii nu s-au întrebat:
‘Unde este Domnul?’
Cei ce mânuiesc Legea nu M-au cunoscut;
păstorii[c] s-au răzvrătit împotriva Mea.
Profeţii au profeţit prin Baal
şi s-au dus după cei ce nu pot fi de nici un folos.
9 De aceea mă voi certa din nou cu voi, zice Domnul,
şi mă voi certa şi cu copiii copiilor voştri.
10 Treceţi în ostroavele Chitim[d] şi priviţi!
Trimiteţi la Chedar[e] şi luaţi aminte;
vedeţi dacă acolo s-a întâmplat aşa ceva!
11 Şi-a schimbat vreun neam zeii,
măcar că ei nu sunt Dumnezeu?
Poporul Meu însă şi-a[f] schimbat Slava
cu ceva care nu-i este de nici un folos.
12 Miraţi-vă de aceasta, o, ceruri,
înfioraţi-vă şi dezlănţuiţi-vă, zice Domnul,
13 căci poporul Meu a săvârşit două rele:
M-au părăsit pe Mine,
Izvorul apelor vii,
şi şi-au săpat puţuri,
puţuri sparte, care nu pot ţine apă.
14 Este Israel un sclav din naştere?
Atunci de ce a devenit pradă?
15 Leii răcnesc împotriva lui
şi îşi ridică glasurile.
Ei îi pustiesc ţara;
cetăţile îi sunt arse şi fără locuitori.
16 Chiar şi cei din Nof[g] şi Tahpanhes
ţi-au zdrobit creştetul capului[h].
17 Nu ţi-ai provocat tu singur lucrul acesta
pentru că L-ai părăsit pe Domnul, Dumnezeul tău,
când El te conducea pe cale?
18 Şi acum, de ce te duci în Egipt
să bei apă din Şihor[i]?
De ce mergi în Asiria
să bei apă din râu[j]?
19 Răutatea ta te va pedepsi;
răzvrătirea ta te va mustra.
Vei şti şi vei vedea astfel
cât de rău şi de amar este pentru tine
să-L părăseşti pe Domnul, Dumnezeul tău,
şi să nu ai nici o frică de Mine, zice Stăpânul, Domnul Oştirilor[k].
20 Deşi, demult, ţi-am sfărâmat jugul
şi ţi-am smuls legăturile,
totuşi tu ai zis că nu-Mi vei mai sluji.
Pe orice deal înalt
şi sub orice copac verde
te-ai întins ca o prostituată.
21 Eu te sădisem ca o vie aleasă,
de cel mai bun soi.
Cum de te-ai schimbat şi ai devenit înaintea Mea
o ramură sălbatică de viţă străină?
22 Chiar dacă te-ai spăla cu sodă,
chiar dacă te-ai da cu mult săpun,
murdăria ta tot ar rămâne înaintea ochilor Mei, zice Stăpânul Domn.
23 Cum poţi spune: ‘Nu m-am pângărit
şi nu am alergat după baali[l]!’?
Priveşte-ţi urma paşilor în vale
şi ia aminte la ce ai făcut.
Eşti ca o dromaderă iute,
ale cărei căi sunt întortocheate,
24 ca o măgăriţă sălbatică, obişnuită cu pustiul,
care gâfâie în aprinderea poftei ei!
Cine o va împiedica să-şi satisfacă pofta?
Cei ce o doresc nu se obosesc căutând-o,
căci o găsesc la vremea împerecherii ei[m].
25 Opreşte-te până când nu ajungi desculţă
şi cu gâtul uscat!
Dar tu zici: ‘În zadar!
Eu iubesc dumnezeii străini
şi vreau să merg după ei!’
26 Cum este dat de ruşine un hoţ când este prins,
tot astfel este ruşinată Casa lui Israel –
poporul, regii şi conducătorii lui,
preoţii şi profeţii lui.
27 Ei zic lemnului: ‘Tu eşti tatăl nostru!’
şi pietrei: ‘Tu ne-ai dat naştere!’
Mi-au întors spatele
şi nu se uită la Mine.
Dar când sunt în nenorocire,
ei zic: ‘Scoală-Te şi scapă-ne!’
28 Unde sunt atunci zeii pe care vi i-aţi făcut?
Să vină ei, dacă pot, şi să vă scape din nenorocire,
căci Iudo, ai tot atâţia zei,
câte cetăţi ai!
29 De ce vă certaţi cu Mine?
Toţi v-aţi răzvrătit împotriva Mea, zice Domnul.
30 Degeaba v-am pedepsit copiii,
căci tot n-au luat aminte la pedeapsă.
Sabia voastră i-a mâncat pe profeţii voştri
ca un leu distrugător.»
31 Voi, cei din generaţia aceasta, luaţi aminte la Cuvântul Domnului:
«Am fost Eu o pustie pentru Israel
sau un pământ plin de întuneric[n]?
De ce spune poporul Meu: ‘Suntem liberi să rătăcim!
Nu ne vom mai întoarce la Tine!’
32 Îşi uită o fecioară bijuteriile
sau o mireasă podoabele de nuntă?
Poporul Meu însă M-a uitat
de zile fără număr.
33 Ce bine ştii să-ţi întocmeşti căile când cauţi ce iubeşti!
Chiar şi pe femeile rele le înveţi căile tale!
34 Pe marginile hainelor tale
se găseşte sânge de nevinovaţi,
pe care nu i-ai prins dând vreo spargere.
Dar în ciuda acestor lucruri
35 tu zici: ‘Sunt nevinovat!
Cu siguranţă, mânia Lui s-a întors de la mine!’
Însă Eu te voi judeca
pentru că zici: ‘Nu am păcătuit!’
36 De ce atâta grabă
ca să-ţi schimbi drumul?
Vei fi făcut de ruşine de către Egipt
aşa cum ai fost făcut de ruşine şi de Asiria.
37 De acolo vei ieşi
cu mâinile pe cap,
căci Domnul i-a lepădat pe cei în care te încrezi
şi nu vei fi ajutat de ei.
Episcopi şi diaconi
3 Acest cuvânt este vrednic de încredere: dacă doreşte cineva să fie supraveghetor[a], doreşte o lucrare bună. 2 Supraveghetorul însă trebuie să fie fără reproş, soţ al unei singure femei[b], demn, cumpătat, respectabil, ospitalier, capabil să dea învăţătură, 3 să nu fie beţiv, nici bătăuş, ci blând şi nu certăreţ, nu iubitor de bani, 4 să-şi conducă bine propria casă, să-şi ţină copiii în supunere, cu toată demnitatea – 5 pentru că, dacă cineva nu ştie să-şi conducă propria casă, cum se va îngriji de biserica lui Dumnezeu? – 6 să nu fie convertit de curând, ca nu cumva să se umfle de mândrie şi să cadă sub aceeaşi condamnare ca şi diavolul[c]. 7 Trebuie să aibă şi o bună mărturie din partea celor din afară, ca să nu cadă în dispreţ şi în capcana diavolului.
8 Diaconii, de asemenea, trebuie să fie onorabili, nu cu două feţe, nu băutori de mult vin, nu lacomi de câştig; 9 să păstreze taina credinţei cu o conştiinţă curată. 10 Mai întâi, trebuie să fie verificaţi şi abia apoi, dacă se dovedesc a fi fără pată, să slujească drept diaconi. 11 De asemenea, femeile[d] trebuie să fie onorabile, să nu fie acuzatoare, să fie cumpătate, credincioase în toate. 12 Diaconul trebuie să fie soţul unei singure femei şi să-şi conducă bine copiii şi propria casă. 13 Căci cei ce slujesc bine ca diaconi câştigă o poziţie bună pentru ei înşişi şi o mare îndrăzneală în credinţa care este în Cristos Isus.
14 Sper să vin la tine cât de curând, însă îţi scriu aceste lucruri pentru ca, 15 dacă întârzii, să ştii cum trebuie să te comporţi în Casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui Viu, stâlpul şi temelia adevărului. 16 Şi fără îndoială, mare este taina evlaviei.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.