Old/New Testament
Sionul primeşte un nume nou
62 De dragul Sionului nu voi tăcea,
de dragul Ierusalimului nu voi rămâne tăcut,
până când dreptatea lui nu va răsări ca zorile
şi mântuirea lui nu va arde ca o torţă.
2 Neamurile vor vedea dreptatea ta
şi toţi împăraţii vor privi slava ta;
ţi se va da un nume nou,
unul pe care-l va hotărî gura Domnului.
3 Vei fi o coroană minunată în mâna Domnului
şi o cunună regală în palma Dumnezeului tău.
4 Nu te vor mai chema «Cea părăsită»,
iar ţara ta n-o vor mai numi «Pustie»,
ci te vor chema «Plăcerea Mea este în ea»[a],
iar ţara ta o vor numi «Măritată»[b],
pentru că Domnul Îşi va găsi plăcerea în tine,
iar ţara ta va fi măritată.
5 Aşa cum un tânăr se căsătoreşte cu o fecioară,
tot aşa fiii tăi se vor[c] căsători cu tine;
aşa cum un mire se bucură de mireasa lui,
tot aşa se va bucura Dumnezeul tău de tine.
6 Pe zidurile tale, Ierusalime,
am pus străjeri.
Ei nu vor tăcea niciodată,
nici zi, nici noapte!
Voi, care-I aduceţi aminte Domnului,
nu vă odihniţi
7 şi nu-I daţi pace până nu restaurează Ierusalimul
şi până nu-l face o laudă pe pământ!
8 Domnul a jurat cu mâna Sa dreaptă,
cu braţul Său puternic:
«Nu voi mai da grânele tale
drept hrană duşmanilor tăi,
iar străinii nu vor mai bea vinul nou
pentru care tu ai trudit,
9 ci cei ce adună grânele le vor şi mânca
şi-L vor lăuda pe Domnul,
iar cei ce adună strugurii vor bea vinul
în curţile Sfântului Meu Lăcaş.»“
10 „Intraţi! Intraţi pe porţi!
Pregătiţi calea pentru popor!
Construiţi! Construiţi drumul larg!
Îndepărtaţi pietrele!
Ridicaţi un steag pentru popoare!
11 Iată că Domnul a vestit
până la capătul pământului:
«Spuneţi fiicei Sionului:
‘Iată, Mântuitorul tău vine la tine!
Iată, plata Lui este cu El
şi răsplata Lui merge înaintea Lui!’»
12 Ei vor fi numiţi: «Poporul sfânt»,
«Răscumpăraţi ai domnului»,
iar tu vei fi numită: «Cea căutată»
«Cetatea care nu va mai fi părăsită».“
Ziua răzbunării Domnului şi a răscumpărării
63 – Cine este Acesta, Care vine din Edom,
Care vine cu hainele roşii din Boţra?!
Cine este Acesta, înveşmântat atât de frumos,
păşind atât de plin de putere?!
– Eu sunt, Cel Ce vorbesc cu dreptate
şi Care am putere să mântuiesc!
2 – De ce-Ţi sunt hainele roşii
şi veşmintele ca ale unuia care calcă în teasc?
3 – Eu singur am călcat în teasc,
iar dintre popoare n-a fost nimeni cu Mine.
Le-am călcat în mânia Mea,
le-am călcat în picioare în furia Mea.
Sângele lor Mi-a stropit hainele,
astfel că pe toate Mi le-am pătat.
4 Căci ziua răzbunării era în inima Mea
şi anul răscumpărării Mele sosise.
5 M-am uitat şi nu era nimeni să Mă ajute;
am fost uimit căci nu era nimeni să Mă sprijine;
prin urmare, puterea Mea Mi-a adus izbândă
şi mânia Mea M-a sprijinit.
6 Am călcat în picioare popoare în mânia Mea,
le-am îmbătat în furia Mea
şi le-am vărsat sângele pe pământ.
Laudă şi mărturisire
7 „Voi vesti îndurările Domnului
şi isprăvile Domnului,
potrivit cu tot ceea ce a făcut Domnul pentru noi;
voi vesti marea Lui bunătate
faţă de Casa lui Israel,
pe care i-a arătat-o potrivit îndurării Sale
şi potrivit bogăţiei dragostei Lui.
8 El a zis: «Negreşit, ei sunt poporul Meu,
fiii care nu Mă vor trăda»,
şi astfel El a devenit Mântuitorul lor.
9 În tot ce au suferit,
a suferit împreună cu ei,
iar Îngerul Prezenţei Sale i-a izbăvit.
În dragostea şi în mila Sa
El i-a răscumpărat;
i-a ridicat şi i-a purtat
în toate zilele din vechime.
10 Dar ei s-au răzvrătit
şi L-au întristat pe Duhul Său cel Sfânt.
De aceea El S-a făcut duşmanul lor
şi a luptat El Însuşi împotriva lor.
11 Atunci ei şi-au adus aminte[d] de zilele străvechi,
de zilele când Moise Îi conducea poporul.
Unde este Acela Care i-a trecut prin mare
împreună cu păstorul turmei Sale?
Unde este Acela Care a pus printre ei
Duhul Său cel Sfânt,
12 Acela Care Şi-a trimis braţul slăvit
să-i fie mână dreaptă lui Moise,
Acela Care a despărţit apele înaintea lor
pentru a-Şi face un renume veşnic,
13 Acela Care i-a condus prin adâncuri?
Asemenea unui cal ce aleargă prin pustie,
ei nu s-au împiedicat
14 şi asemenea unor vite ce coboară în câmpie,
aşa i-a condus Duhul Domnului la odihnă.
În felul acesta Ţi-ai călăuzit Tu poporul,
pentru a-Ţi face un Nume slăvit.
15 Priveşte din ceruri şi vezi,
din Locuinţa Ta sfântă şi slăvită!
Unde-Ţi sunt râvna şi puterea?
Fiorul Tău lăuntric şi compasiunea Ta
s-au retras de la mine.
16 Totuşi Tu eşti Tatăl nostru,
chiar dacă Avraam nu ne cunoaşte,
chiar dacă Israel nu ne recunoaşte;
Tu, Doamne, eşti Tatăl nostru,
din vechime Tu Te numeşti «Răscumpărătorul nostru»!
17 De ce, Doamne, ne-ai făcut să rătăcim de la căile Tale?
De ce ne-ai împietrit inimile, ca să nu ne mai temem de Tine?
Întoarce-Te, de dragul robilor Tăi,
de dragul seminţiilor ce-Ţi sunt moştenire!
18 Pentru puţină vreme poporul Tău cel sfânt a avut parte de Lăcaşul Tău,
dar acum duşmanii noştri l-au călcat în picioare.
19 Am fost multă vreme ca unii care nu erau sub stăpânirea Ta,
ca unii peste care nu era chemat Numele Tău.[e]
64 O, de ai despica cerurile şi ai coborî!
Cum ar tremura munţii înaintea Ta!
2 Ca focul care aprinde vreascurile
sau face ca apa să fiarbă,
aşa să-Ţi faci cunoscut Numele duşmanilor Tăi,
pentru ca neamurile să tremure înaintea Ta!
3 Când ai făcut lucruri înfricoşătoare, la care nu ne aşteptam,
când Te-ai coborât, munţii s-au cutremurat înaintea Ta.
4 Din vremuri străvechi nu s-a pomenit,
nici o ureche n-a auzit
şi nici un ochi n-a văzut vreun alt Dumnezeu în afară de Tine,
Care să lucreze pentru cei ce-L aşteaptă.
5 Tu vii în întâmpinarea celor ce, cu bucurie, împlinesc dreptatea,
a celor ce, pe căile Tale, îşi aduc aminte de Tine.
Dar iată că te-ai mâniat,
pentru că am continuat să păcătuim împotriva lor.
Şi să mai fim oare mântuiţi?[f]
6 Toţi am devenit ca nişte necuraţi
şi toate faptele noastre drepte sunt ca o haină mânjită.
Toţi ne ofilim ca o frunză,
şi nedreptăţile noastre ne mătură ca vântul.
7 Nu este nimeni care să cheme Numele Tău
sau să încerce să se ţină strâns de Tine,
căci Ţi-ai ascuns faţa de noi,
şi ne-ai lăsat să pierim din cauza nedreptăţilor noastre.
8 Dar Doamne, Tu eşti Tatăl nostru!
Noi suntem lutul, iar Tu eşti olarul nostru;
noi toţi suntem lucrarea mâinii Tale.
9 Nu te mânia prea tare, Doamne!
Nu-ţi aminti de nelegiuire pentru totdeauna!
Priveşte spre noi, Te rugăm, căci suntem cu toţii poporul Tău!
10 Cetăţile Tale sfinte au devenit o pustie;
Sionul însuşi este o pustie,
iar Ierusalimul o pustietate.
11 Templul[g] nostru sfânt şi plin de slavă,
în care părinţii noştri Te lăudau,
a fost dat pradă flăcărilor
şi toate lucrurile în care ne găseam plăcerea sunt ruine.
12 După toate acestea, Doamne, vei rămâne totuşi deoparte?
Vei continua să taci şi să ne pedepseşti atât de aspru?“
1 Pavel, apostol al lui Cristos Isus, prin porunca lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi a lui Cristos Isus, nădejdea noastră, 2 către Timotei, adevăratul meu copil în credinţă: har, îndurare şi pace de la Dumnezeu Tatăl şi de la Cristos Isus, Domnul nostru!
Atenţionări împotriva învăţătorilor falşi ai Legii
3 Când m-am dus în Macedonia, te-am îndemnat să rămâi în Efes ca să le porunceşti unora să nu dea altă învăţătură 4 şi să nu se ţină de mituri şi de nesfârşite genealogii, care încurajează mai degrabă la speculaţii, decât la lucrarea lui Dumnezeu prin credinţă. 5 Scopul unei astfel de porunci este dragostea, care vine dintr-o inimă curată, dintr-o conştiinţă bună şi dintr-o credinţă fără ipocrizie. 6 Unii s-au rătăcit de aceste lucruri şi s-au întors la flecăreli. 7 Ei vor să fie învăţători ai Legii, fără însă să înţeleagă nici ceea ce spun, nici lucrurile asupra cărora insistă.
8 Ştim că Legea este bună, dacă cineva o foloseşte corect. 9 Ştim, de asemenea, că Legea[a] nu este făcută pentru cel drept, ci pentru cei fără de Lege şi pentru cei răzvrătiţi, pentru cei neevlavioşi şi pentru cei păcătoşi, pentru cei lipsiţi de sfinţenie şi pentru cei lumeşti, pentru ucigaşii de tată şi pentru ucigaşii de mamă, pentru ucigaşii de oameni, 10 pentru cei desfrânaţi, pentru homosexuali, pentru negustorii de sclavi, pentru mincinoşi, pentru sperjuri şi pentru orice altceva care este împotriva învăţăturii sănătoase, 11 potrivit cu Evanghelia[b] slăvită a binecuvântatului[c] Dumnezeu, care mi-a fost încredinţată mie.
Harul Domnului arătat lui Pavel
12 Îi sunt recunoscător lui Isus Cristos, Domnul nostru, Care m-a întărit, pentru că m-a considerat credincios şi m-a pus în slujba Lui, 13 măcar că înainte am fost un blasfemiator, un persecutor şi un om violent. Dar mi s-a arătat milă, întrucât lucram ca un neştiutor, în necredinţă. 14 Şi harul Domnului nostru a fost turnat din abundenţă peste mine, împreună cu credinţa şi dragostea care sunt în Cristos Isus. 15 Acest cuvânt este demn de încredere şi pe deplin vrednic să fie primit: Cristos Isus a venit în lume ca să-i mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu. 16 De aceea mi s-a arătat milă, pentru ca în mine, cel dintâi, Cristos Isus să-Şi poată arăta toată îndelunga Lui răbdare, făcând din mine un exemplu pentru cei ce urmează să creadă în El pentru viaţa veşnică. 17 A Împăratului veşniciilor, a nemuritorului, nevăzutului şi singurului Dumnezeu să fie onoarea şi slava, în vecii vecilor! Amin.
18 Timotei, copilul meu, îţi dau această poruncă potrivit cu profeţiile rostite mai înainte cu privire la tine, pentru ca, prin ele, să te lupţi lupta cea bună, 19 având credinţă şi o conştiinţă bună, de care unii n-au mai ţinut seama şi au eşuat în ce priveşte credinţa. 20 Printre ei sunt Imeneu şi Alexandru, pe care i-am dat pe mâna lui Satan[d], ca să înveţe să nu mai blasfemieze.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.