Old/New Testament
Profeţie împotriva Tirului
23 O profeţie cu privire la Tir.
„Văitaţi-vă, corăbii de Tarşiş[a],
căci fortăreaţa şi portul vă sunt distruse!
Din Chitim[b] au primit această veste.
2 Tăceţi, locuitori ai ţărmului,
precum şi voi, negustori din Sidon,
care v-aţi îmbogăţit din negoţul pe mare!
3 Străbătând ape multe,
grânele erau aduse din Şihor;[c]
secerişul Nilului era venitul Tirului,
acesta devenind locul de negoţ al neamurilor.
4 Să-ţi fie ruşine, Sidon, fortăreaţă a mării!
Căci marea a vorbit astfel:
«N-am avut dureri, nici n-am născut;
n-am îngrijit băieţi, nici n-am crescut fete.»
5 Când va ajunge vestea în Egipt,
se vor îngrozi de cele auzite despre Tir.
6 Treceţi spre Tarşiş!
Văitaţi-vă, locuitori ai ţărmului!
7 Aceasta să fie, oare, cetatea voastră plină de veselie,
cetatea întemeiată din vremuri străvechi,
ai cărei paşi
au dus-o până departe, întemeind colonii?
8 Cine a plănuit aceasta împotriva Tirului,
împotriva celui ce oferea coroane,
ai cărui negustori erau prinţi,
ai cărui comercianţi erau cei mai onoraţi de pe pământ?
9 Domnul Oştirilor a plănuit aceasta –
pentru a zdrobi mândria a tot ce este glorios,
pentru a-i umili pe toţi cei onoraţi de pe pământ.
10 Cultivă-ţi[d] ţara, ca malul Nilului,
fiică a Tarşişului,
căci port nu mai ai!
11 Domnul Şi-a întins mâna peste mare
şi a făcut împărăţiile să se cutremure.
Cu privire la Canaan[e], a poruncit
să-i fie distruse fortăreţele.
12 El a zis: «Nu te vei mai bucura,
o, fecioară asuprită, fiică a Sidonului!
Ridică-te şi du-te în Chitim,
însă nici măcar acolo nu vei avea odihnă!»
13 Priviţi la ţara caldeenilor[f],
la un popor care nu mai este!
Asirienii au făcut din ea un loc pentru animalele sălbatice.
Şi-au ridicat turnurile de asalt,
i-au jefuit palatele
şi au făcut din ea o ruină.
14 Văitaţi-vă, corăbii de Tarşiş,
căci fortăreaţa voastră este distrusă!
15 Din ziua aceea Tirul va fi uitat pentru şaptezeci de ani – timpul vieţii unui împărat. Iar la sfârşitul celor şaptezeci de ani, Tirului i se va întâmpla ca prostituatei din cântec:
16 «Ia lira şi străbate cetatea,
prostituată care ai fost uitată!
Cântă iscusit, cântă-ţi cântecul de mai multe ori,
astfel încât să-şi aducă aminte de tine!»
17 Când se vor încheia cei şaptezeci de ani, Domnul va vizita Tirul. Cetatea se va întoarce la câştigul ei şi se va prostitua cu toate împărăţiile de pe faţa pământului. 18 Profitul şi plata ei însă vor fi puse deoparte pentru Domnul. Acestea nu vor fi nici adunate, nici păstrate, ci câştigul ei va asigura hrană din belşug şi haine frumoase pentru cei ce trăiesc înaintea Domnului.“
Judecată asupra întregului pământ
24 „Iată! Domnul este pe cale să pustiască pământul,
să facă din el o pustie;
va face din suprafaţa sa o ruină
şi-i va împrăştia locuitorii.
2 La fel i se va întâmpla preotului, ca poporului,
stăpânului, ca sclavului său,
stăpânei, ca slujnicei ei,
celui ce vinde, ca celui ce cumpără,
celui ce împrumută, ca celui ce ia cu împrumut
şi celui ce i se datorează, ca datornicului.
3 Pământul va fi în întregime pustiit
şi jefuit,
căci Domnul a rostit acest cuvânt.
4 Pământul se usucă şi se ofileşte,
lumea suferă şi se veştejeşte,
iar conducătorii popoarelor lumii suferă şi ei.
5 Pământul este pângărit de propriii săi locuitori,
care au încălcat legile, au nesocotit poruncile
şi au rupt legământul cel veşnic.
6 De aceea un blestem devorează pământul,
iar locuitorii lui îşi ispăşesc vina;
de aceea sunt mistuiţi locuitorii pământului,
doar câţiva fiind cruţaţi.
7 Mustul se usucă, iar viţa-de-vie se veştejeşte;
toţi cei cu inima veselă suspină.
8 Veselia tamburinelor a încetat,
zgomotul celor ce petrec s-a oprit,
bucuria lirei s-a sfârşit.
9 Nu se mai bea vin cântând,
iar băutura tare este amară pentru cei ce o beau.
10 Cetatea pustie stă dărâmată;
toate casele sunt închise, nimeni nu poate intra.
11 Pe străzi ei strigă după vin;
orice bucurie s-a dus
şi veselia a fost izgonită din ţară.
12 Cetatea e lăsată în ruine,
iar poarta îi este sfărâmată.
13 Pe întinderea pământului
şi în mijlocul popoarelor
va fi ca atunci când se scutură măslinul,
ca atunci când rămân câţiva ciorchini după culesul viei.
14 Ei îşi înalţă glasurile,
strigă de bucurie
şi aclamă, dinspre apus,
măreţia Domnului.
15 De aceea voi, cei din răsărit,
daţi cinste Domnului!
Cei de pe insulele mării,
slăviţi Numele Domnului,
Dumnezeul lui Israel!
16 De la marginile pământului
auzim cântându-se:
«Slavă Celui Drept!»
Eu însă zic: «Mă doare sufletul! Mă doare sufletul!
Vai de mine!
Înşelătorii înşală,
înşelătorii înşală cu viclenie!»
17 Groaza, groapa şi cursa te aşteaptă,
locuitor al pământului!
18 Oricine va fugi la zgomotul groazei
va cădea în groapă
şi oricine va ieşi din groapă
va fi prins în cursă.
Căci stăvilarele din înălţime sunt deschise
şi temeliile pământului se cutremură.
19 Pământul este făcut fărâme,
pământul este rupt în bucăţi,
pământul este zguduit cu putere.
20 Pământul se clatină ca un om beat,
se leagănă ca o colibă în vânt.
Păcatul răzvrătirii sale îl apasă atât de greu,
încât se prăbuşeşte şi nu se mai ridică din nou.
21 În ziua aceea Domnul va pedepsi
în înălţimi, oştirea cerului,
iar pe pământ, pe împăraţii pământului.
22 Vor fi adunaţi împreună,
ca prizonierii, într-o groapă.
Vor fi închişi într-o închisoare
şi, după multe zile, vor fi pedepsiţi.
23 Atunci luna va fi umilită
şi soarele făcut de ruşine,
pentru că Domnul Oştirilor va domni
pe muntele Sion şi în Ierusalim,
înaintea bătrânilor Săi, în slavă.
Laudă pentru eliberarea de sub opresiune
25 O, Doamne, Tu eşti Dumnezeul meu!
Te voi înălţa şi Îţi voi lăuda Numele,
căci ai făcut lucruri minunate,
lucruri plănuite demult, care s-au împlinit cu credincioşie.
2 Ai prefăcut cetatea într-un morman de moloz,
citadela într-o ruină.
Fortăreaţa străinilor nu mai e o cetate;
ea nu va mai fi niciodată rezidită.
3 De aceea popoarele puternice Te vor slăvi;
cetăţile neamurilor de temut se vor teme de Tine.
4 Căci Tu ai fost un refugiu pentru cel sărman,
un refugiu pentru cel nevoiaş în necazul său,
un adăpost în furtună
şi o umbră în mijlocul caniculei,
atunci când suflarea asupritorilor
lovea ca furtuna într-un zid
5 şi ca arşiţa soarelui într-un loc uscat.
Tu aduci la tăcere zarva străinilor
şi, aşa cum căldura este domolită de umbra unui nor,
tot astfel şi cântarea asupritorilor încetează.
6 Domnul Oştirilor va pregăti
pe muntele acesta,
pentru toate popoarele,
un ospăţ cu cărnuri grase,
un ospăţ cu vinuri bune –
cărnuri pline de măduvă
şi vinuri din cele mai bune.
7 Pe muntele acesta El va nimici
vălul care acoperă toate popoarele,
învelitoarea aruncată peste toate neamurile.
8 El va înghiţi moartea pentru totdeauna.
Stăpânul Domn va şterge lacrimile de pe toate feţele
şi va îndepărta de pe tot pământul ocara poporului Său,
căci Domnul a vorbit.
9 În ziua aceea se va zice:
«Priviţi! Acesta este Dumnezeul nostru!
Am nădăjduit în El, şi El ne-a mântuit!
Acesta este Domnul în Care ne-am pus nădejdea!
Să fim veseli şi să ne bucurăm în mântuirea Sa!»
10 Mâna Domnului se va odihni pe muntele acesta.
Moabiţii însă vor fi călcaţi de El în picioare[g],
aşa cum este călcat în picioare paiul în bălegar.
11 Îşi vor întinde mâinile în mijlocul lui,
cum îşi întinde înotătorul mâinile să înoate;
mândria lor va fi doborâtă
în ciuda dibăciei[h] mâinilor lor.
12 El va dărâma fortificaţiile înalte ale zidurilor tale,
le va doborî
şi le va arunca la pământ,
chiar în ţărână.
1 Pavel şi Timotei, robi ai lui Cristos Isus, către toţi sfinţii în Cristos Isus care sunt în Filipi, împreună cu supraveghetorii[a] şi cu diaconii: 2 har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Cristos!
Mulţumire şi rugăciune
3 Îi mulţumesc Dumnezeului meu de fiecare dată când mă gândesc la voi. 4 În toate rugăciunile mele pentru voi toţi, mă rog cu bucurie 5 pentru părtăşia voastră la Evanghelie[b], din prima zi şi până acum, 6 şi sunt sigur că Acela Care Şi-a început în voi buna Sa lucrare o va isprăvi până în ziua lui Cristos Isus. 7 Este drept să mă gândesc în acest fel la voi toţi, fiindcă vă port în inima mea şi, fie că sunt în lanţuri, fie că apăr sau întăresc Evanghelia, toţi sunteţi părtaşi ai harului lui Dumnezeu împreună cu mine. 8 Căci martor îmi este Dumnezeu că îmi este dor de voi toţi cu o afecţiune[c] ca cea a lui Cristos Isus[d]. 9 Mă rog ca dragostea voastră să crească din ce în ce mai mult în cunoaştere şi orice pricepere, 10 ca să puteţi deosebi lucrurile de valoare şi să fiţi curaţi şi fără pată în ziua lui Isus Cristos, 11 plini de rodul dreptăţii, care vine prin Isus Cristos, spre slava şi lauda lui Dumnezeu.
Lanţurile lui Pavel şi înaintarea Evangheliei
12 Vreau să ştiţi, fraţilor, că lucrurile care mi s-au întâmplat au ajutat la înaintarea Evangheliei. 13 Astfel, toată garda palatului[e] şi toţi ceilalţi ştiu că eu sunt închis din pricina lui Cristos, 14 iar cei mai mulţi dintre fraţi, încurajaţi în Domnul datorită lanţurilor mele, au şi mai mare îndrăzneală să vestească fără teamă Cuvântul.
15 Este adevărat că unii Îl proclamă pe Cristos din invidie şi dintr-un spirit de competiţie, iar alţii din bunăvoinţă. 16 Aceştia din urmă Îl proclamă din dragoste, ştiind că mie mi-a fost încredinţată apărarea Evangheliei. 17 Dar ceilalţi Îl proclamă pe Cristos din ambiţii egoiste, nu din motive sincere, ci intenţionând să-mi mărească necazul, în timp ce sunt în lanţuri. 18 Dar ce contează? Important este că, fie sub un anume pretext, fie cu adevărat, Cristos este proclamat şi de acest lucru mă bucur şi mă voi bucura. 19 Căci ştiu că lucrul acesta va duce la eliberarea mea, prin rugăciunile voastre şi prin ajutorul Duhului lui Isus Cristos. 20 Dorinţa mea puternică şi speranţa mea sunt să nu fiu făcut de ruşine cu nimic, ci să am, acum şi întotdeauna, destul curaj, astfel încât să-L slăvesc pe Cristos în trupul meu, fie prin viaţa mea, fie prin moartea mea. 21 Căci pentru mine a trăi este Cristos, iar a muri este un câştig. 22 Dar dacă trebuie să mai trăiesc în trup, aceasta înseamnă o lucrare roditoare pentru mine şi nu ştiu ce să aleg. 23 Sunt strâns din două părţi: doresc mult să părăsesc această viaţă şi să fiu împreună cu Cristos, pentru că este mult mai bine, 24 însă pentru voi este mai bine să rămân în trup. 25 Fiind convins de aceasta, ştiu că voi rămâne cu voi toţi, pentru înaintarea şi bucuria voastră în credinţă, 26 pentru ca, prin întoarcerea mea la voi, să aveţi motive să vă lăudaţi cu mine în Cristos Isus.
27 Numai trăiţi-vă viaţa într-un mod vrednic de Evanghelia lui Cristos, pentru ca, fie că vin şi vă văd, fie că sunt absent, dar aud despre voi, să ştiu că rămâneţi fermi într-un duh, luptând cu un singur gând pentru credinţa Evangheliei, 28 fără să fiţi înspăimântaţi deloc de potrivnicii voştri. Aceasta este o dovadă pentru ei că vor fi nimiciţi, dar voi veţi fi mântuiţi; şi Dumnezeu este Cel Care face aceasta. 29 Căci vouă vi s-a dat harul nu doar să credeţi în Cristos, ci să şi suferiţi pentru El, 30 întrucât aveţi de dus aceeaşi luptă pe care aţi văzut că am avut-o şi eu, iar acum auziţi că încă o mai am.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.