Old/New Testament
Domnul, singurul Izbăvitor al lui Israel
43 Dar acum, aşa vorbeşte Domnul,
El, Care te-a creat, Iacove;
El, Care te-a modelat, Israele:
«Nu te teme, căci Eu te-am răscumpărat;
te-am chemat pe nume, eşti al Meu.
2 Când vei trece prin ape, voi fi cu tine;
când vei trece prin râuri, ele nu te vor îneca,
iar când vei umbla prin foc, nu vei fi ars
şi flacăra nu te va mistui.
3 Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău,
Sfântul lui Israel, Mântuitorul tău.
Eu dau Egiptul ca preţ pentru răscumpărarea ta,
Cuş[a] şi Seba în schimbul tău.
4 Pentru că eşti preţios în ochii Mei
şi onorat şi pentru că te iubesc,
voi da oameni pentru tine
şi neamuri în schimbul vieţii tale.
5 Nu te teme, căci Eu sunt cu tine!
Îţi voi aduce urmaşii[b] de la răsărit
şi te voi aduna de la apus!
6 Voi zice nordului: ‘Dă-le drumul!’
şi sudului: ‘Nu-i mai ţine!
Adu-i pe fiii Mei de departe
şi pe fiicele Mele de la marginile pământului –
7 pe toţi cei ce poartă Numele Meu,
pe cei pe care i-am creat pentru slava Mea,
pe cei pe care i-am modelat şi i-am făcut.’»
8 Adu-l pe poporul orb, dar care are ochi,
pe poporul surd, dar care are urechi!
9 Să se adune toate neamurile
şi să se strângă popoarele!
Care dintre ele[c] a vestit aceasta
şi care dintre ele ne-au prezis lucrurile care s-au întâmplat?
Să-şi aducă martori care să dovedească că au dreptate,
astfel ca ceilalţi să audă şi să poată zice: «Da! Este adevărat!»
10 «Voi sunteţi martorii Mei, zice Domnul,
voi şi Robul Meu pe Care L-am ales,
ca să cunoaşteţi, să Mă credeţi,
şi să înţelegeţi că Eu sunt.
Înaintea Mea nu a fost modelat nici un Dumnezeu
şi nici după Mine nu va fi.
11 Eu, Eu sunt Domnul
şi în afară de Mine nu este alt Mântuitor.
12 Eu am vestit, am mântuit şi am proclamat
şi nu sunt străin între voi.[d]
Voi Îmi sunteţi martori, zice Domnul,
că Eu sunt Dumnezeu.
13 Da, din zilele străvechi Eu sunt.
Nimeni nu poate izbăvi din mâna Mea!
Când Eu lucrez, cine se poate împotrivi?»
Credincioşia Domnului şi necredincioşia lui Israel
14 Aşa vorbeşte Domnul,
Răscumpărătorul vostru, Sfântul lui Israel:
«De dragul vostru voi trimite o armată invadatoare împotriva Babilonului
şi îi voi sili pe toţi caldeenii[e] să fugă
cu corăbiile cu care se mândresc acum.
15 Eu sunt Domnul, Sfântul vostru,
Creatorul lui Israel, Împăratul vostru.»
16 Aşa vorbeşte Domnul,
Cel Care a făcut o cale prin mare
şi o cărare prin apele vijelioase,
17 Cel Care a scos care şi cai,
împreună cu o puternică oştire.
Ei rămân culcaţi, neputându-se ridica;
sunt fără vlagă, stinşi ca un muc de lumânare:
18 «Uitaţi lucrurile care au fost!
Nu vă mai gândiţi la cele din vechime!
19 Iată-Mă pe cale de a face ceva nou;
acum se iveşte, nu-l recunoaşteţi?
Voi face o cale în pustie
şi râuri în deşert.
20 Animalele sălbatice, şacalii şi bufniţele,
Mă vor slăvi,
căci dau apă în pustie
şi râuri în deşert,
pentru a da de băut poporului Meu, alesul Meu,
21 poporul pe care Mi l-am alcătuit
ca să vestească lauda Mea.
22 Totuşi tu, Iacove, nu M-ai chemat,
ci te-ai plictisit[f] de Mine, Israele!
23 Nu Mi-ai adus oi drept arderi de tot
şi cu jertfele tale nu M-ai onorat.
Eu nu te-am împovărat cu daruri de mâncare
şi nu te-am obosit cerându-ţi tămâie.
24 Nu mi-ai cumpărat trestie mirositoare cu argintul tău,
nici nu M-ai săturat cu grăsimea jertfelor tale,
ci M-ai împovărat cu păcatele tale,
M-ai obosit cu nedreptăţile tale.
25 Eu, da, Eu sunt Cel Ce-ţi şterg nelegiuirile, de dragul Meu,
şi nu-Mi voi mai aminti de ele.
26 Aminteşte-Mi faptele şi hai să ne judecăm împreună!
Apără-ţi cauza, ca să fii dovedit drept!
27 Întâiul tău strămoş a păcătuit,
iar mijlocitorii[g] tăi s-au răzvrătit împotriva Mea.
28 De aceea i-am dezonorat pe conducătorii Sfântului Lăcaş,
l-am dat spre nimicire[h] pe Iacov,
şi batjocurii – pe Israel.
Israel, alesul lui Domnului
44 Dar acum ascultă, Iacove, robul Meu,
Israele, cel pe care te-am ales!
2 Aşa vorbeşte Domnul –
Cel Care te-a făcut,
te-a ţesut în pântece şi te va ajuta:
nu te teme, robul Meu Iacov,
Ieşurun[i], cel pe care te-am ales!
3 Căci Eu voi turna apă peste pământul însetat
şi râuri peste pământul uscat;
voi turna Duhul Meu peste sămânţa[j] ta
şi binecuvântarea Mea peste urmaşii tăi.
4 Ei vor răsări ca iarba de pe pajişti
şi ca sălciile lângă pâraiele de apă.
5 Unul va zice: ‘Eu sunt al Domnului!’,
un altul se va numi cu numele lui Iacov,
iar un altul îşi va scrie pe mână: ‘Al Domnului!’
şi va adopta numele de Israel.»
Măreţia Domnului şi absurditatea idolilor
6 Aşa vorbeşte Domnul,
Împăratul lui Israel şi Răscumpărătorul său,
Domnul Oştirilor:
«Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă,
iar în afară de Mine nu există alt Dumnezeu.
7 Cine este ca Mine? Să proclame,
să vestească şi să înfăţişeze înaintea Mea
ce s-a petrecut în vechime, de când Mi-am întemeiat poporul?
Ce urmează să se mai întâmple?
Să ne prezică ce se va întâmpla!
8 Nu vă temeţi, nu vă înspăimântaţi!
Oare nu v-am vestit şi prezis aceste lucruri în trecut?
Voi sunteţi martorii Mei! Există vreun alt Dumnezeu în afară de Mine?
Nu există o altă Stâncă! Eu nu cunosc vreuna.»
9 Toţi cei ce fac idoli sunt nimic,
iar lucrurile de care se bucură nu le sunt de vreun folos.
Cei ce ar trebui să-i apere nu văd,
nu cunosc şi, astfel, vor fi făcuţi de ruşine.
10 Cine a modelat vreun zeu sau a turnat vreun chip
– ceva de la care să nu aibă nici un folos?[k]
11 Iată, acesta împreună cu toţi cei din breasla sa vor fi făcuţi de ruşine;
artizanii nu sunt altceva decât oameni.
Să se adune şi să stea în picioare!
Vor fi înspăimântaţi, făcuţi de ruşine.
12 Fierarul ia o matriţă
cu care lucrează în cărbunii aprinşi;
o modelează cu lovituri de ciocan
şi o forjează cu puterea mâinii lui.
Apoi i se face foame şi îi slăbesc puterile,
iar pentru că nu bea apă, rămâne fără vlagă.
13 Tâmplarul măsoară cu o linie,
însemnează măsura cu un stilet,
apoi finisează lemnul cu o rindea
şi îl măsoară cu compasul;
îi dă formă de om,
om în toată splendoarea lui,
şi apoi îl pune într-o casă.
14 Taie cedri
sau îşi alege un gorun ori un stejar
pe care îl lăsase să crească printre ceilalţi copaci ai pădurii
sau taie un dafin pe care-l sădise, iar ploaia îl făcuse să crească.
15 Apoi acesta slujeşte omului drept lemn de foc.
Cu o parte din el se încălzeşte,
aprinde un foc şi coace pâine.
Cu o altă parte face un dumnezeu căruia i se închină,
modelează un idol înaintea căruia se prosternă.
16 Jumătate din el îl pune pe foc;
îşi prăjeşte carne, mănâncă şi se satură.
De asemenea, se încălzeşte şi zice:
«Ah! M-am încălzit stând aproape de foc!»
17 Din ce îi rămâne face un dumnezeu, propriul său idol.
Se prosternă înaintea lui şi i se închină;
i se roagă zicându-i:
«Mântuieşte-mă, căci tu eşti zeul meu!»
18 Ei nu cunosc, nici nu înţeleg,
căci ochii le sunt acoperiţi ca să nu poată vedea,
iar minţile – întunecate, ca să nu poată lua aminte.
19 Nici unul nu stă să cugete;
nu are cunoaştere sau discernământ ca să-şi zică:
«Jumătate l-am pus pe foc;
pe cărbunii lui mi-am copt pâine,
mi-am prăjit carne şi am mâncat.
Voi face oare din ce a rămas o asemenea urâciune?
Să mă prostern eu înaintea unei bucăţi de lemn?»
20 El se hrăneşte cu cenuşă şi o minte înşelătoare îl conduce greşit.
Nu se poate salva singur,
nu poate spune: «Ceea ce ţin în mână nu este oare o minciună?»
21 «Ţine minte aceste lucruri, Iacove,
căci tu eşti robul Meu, Israele!
Eu te-am modelat; eşti robul Meu.
O, Israele, nu te voi uita!
22 Ţi-am şters nelegiuirile cum s-ar duce un nor,
şi păcatele cum dispare ceaţa.
Întoarce-te la Mine,
căci Eu te-am răscumpărat!»
23 Strigaţi de bucurie, ceruri, căci Domnul a lucrat!
Strigaţi, adâncimi ale pământului!
Izbucniţi în cântec, munţilor!
Şi voi, pădurilor, cu toţi copacii voştri!
Căci Domnul l-a răscumpărat pe Iacov;
El Şi-a arătat slava prin Israel.
Ierusalimul, locuit din nou
24 Aşa vorbeşte Domnul,
Răscumpărătorul tău, Cel Care te-a ţesut în pântece:
«Eu sunt Domnul, Cel Care am făcut toate lucrurile, Cel Care, singur, a desfăşurat cerurile,
Cel Care, singur, a întins pământul;
25 Cel Care dovedeşte drept false semnele profeţilor mincinoşi,
îi arată drept proşti pe ghicitori,
îi face pe înţelepţi să dea înapoi
şi le dovedeşte cunoştinţa ca fiind prostie;
26 Cel Care adevereşte cuvântul robului Său
şi împlineşte prevestirea mesagerilor Săi;
Cel Care zice despre Ierusalim: ‘Va fi locuit!’
şi despre cetăţile din Iuda: ‘Vor fi rezidite!
Eu le voi reclădi din ruine!’;
27 Cel Care spune adâncului mării: ‘Fii uscat!
Îţi voi usca izvoarele!’;
28 Cel Care spune despre Cirus: ‘El este păstorul Meu;
el va împlini tot ce doresc Eu.
El va porunci ca Ierusalimul să fie rezidit
şi Templului să-i fie pusă temelia.’»
Lucrarea lui Pavel în Tesalonic
2 Voi înşivă ştiţi, fraţilor, că venirea noastră la voi n-a fost în zadar. 2 După ce am suferit şi am fost batjocoriţi în Filipi, aşa cum ştiţi, am venit plini de încredere în Dumnezeul nostru să vă vorbim despre Evanghelia Lui, în ciuda unei mari împotriviri. 3 Căci apelul nostru nu vine dintr-o învăţătură greşită, nici din necurăţie, nici din viclenie, 4 ci, aşa cum Dumnezeu ne-a găsit vrednici să ne încredinţeze Evanghelia, tot aşa vorbim şi noi, căutând să fim plăcuţi nu oamenilor, ci lui Dumnezeu, Care ne cercetează inimile. 5 Voi ştiţi că nu ne-am linguşit şi nici nu ne-am prefăcut, ca să ascundem vreo lăcomie, – Dumnezeu ne este martor –, 6 nici n-am căutat să fim onoraţi de oameni – nici de voi, nici de alţii. 7 Ca apostoli ai lui Cristos am fi putut fi o povară pentru voi, dar am fost blânzi cu voi, ca o mamă care-şi îngrijeşte copiii. 8 Astfel, datorită afecţiunii noastre pentru voi, am fost gata să împărtăşim cu voi nu doar Evanghelia lui Dumnezeu, ci şi vieţile noastre, pentru că ne-aţi devenit atât de dragi. 9 Vă amintiţi, fraţilor, de munca şi osteneala noastră, cum, în timp ce v-am predicat Evanghelia lui Dumnezeu, am lucrat zi şi noapte, ca să nu fim o povară pentru nici unul dintre voi. 10 Voi sunteţi martori – şi Dumnezeu de asemenea – că purtarea noastră faţă de voi, cei care credeţi, a fost sfântă, dreaptă şi fără pată. 11 Aşa cum ştiţi, ne-am ocupat de fiecare dintre voi, ca un tată de copiii săi, 12 încurajându-vă, îndemnându-vă şi insistând să trăiţi într-un mod vrednic de Dumnezeu, Care v-a chemat în Împărăţia[a] şi slava Lui.
13 Noi, de asemenea, Îi mulţumim lui Dumnezeu neîncetat pentru că, atunci când aţi primit Cuvântul lui Dumnezeu, pe care l-aţi auzit de la noi, l-aţi primit nu ca pe un cuvânt al oamenilor, ci, aşa cum şi este de fapt, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează în voi, cei ce credeţi. 14 Voi, fraţilor, aţi urmat exemplul[b] bisericilor lui Dumnezeu care sunt în Iudeea, şi care sunt în Cristos Isus, pentru că şi voi aţi suferit aceeaşi persecuţie din partea compatrioţilor voştri, pe care au suferit-o şi ele din partea iudeilor, 15 care L-au omorât pe Domnul Isus şi pe profeţi, iar pe noi ne-au persecutat. Iudeii aceştia nu sunt plăcuţi lui Dumnezeu şi sunt potrivnici tuturor oamenilor, 16 căci ne împiedică să le vorbim neamurilor pentru a fi mântuite. Astfel, ei întotdeauna umplu măsura păcatelor lor. Dar, în cele din urmă, i-a ajuns mânia lui Dumnezeu.[c]
Dorinţa lui Pavel de a-i revedea pe tesaloniceni
17 Fraţilor, atunci când, pentru puţin timp, am fost despărţiţi de voi, – în persoană, dar nu cu inima –, am dorit cu şi mai mare ardoare să vă vedem. 18 Am vrut să venim la voi, – cel puţin eu, Pavel, am vrut din nou şi din nou –, dar Satan[d] ne-a împiedicat. 19 Care este nădejdea sau bucuria, sau cununa cu care ne lăudăm înaintea Domnului nostru Isus, la venirea Lui? Oare nu voi? 20 Într-adevăr, voi sunteţi gloria şi bucuria noastră!
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.