Old/New Testament

Împotriva casei împărăteşti a lui Iuda

22 Aşa vorbeşte Domnul: „Pogoară-te în casa împăratului lui Iuda şi acolo rosteşte cuvintele acestea. ² Să spui: ‘Ascultă Cuvântul^(A) Domnului, împărat al lui Iuda, care stai pe scaunul de domnie al lui David, tu, slujitorii tăi şi tot poporul care intraţi pe porţile acestea!’ ” ³ Aşa vorbeşte Domnul: „Faceţi dreptate^(B) şi judecată; scoateţi pe cel asuprit din mâinile asupritorului; nu chinuiţi^(C) pe străin, pe orfan şi pe văduvă; nu apăsaţi şi nu vărsaţi sânge nevinovat în locul acesta! ⁴ Căci, dacă lucraţi după cuvântul acesta, vor intra^(D) pe porţile casei acesteia împăraţi care stau pe scaunul de domnie al lui David, suiţi în care şi călări pe cai, ei, slujitorii lor şi poporul lor. ⁵ Dar, dacă nu veţi asculta cuvintele acestea, pe Mine Însumi^(E) jur, zice Domnul, că această casă va ajunge o dărâmătură!” ⁶ Căci aşa vorbeşte Domnul asupra casei împăratului lui Iuda: „Tu eşti pentru Mine precum Galaadul, ca vârful Libanului, dar, cu adevărat, voi face din tine un pustiu, o cetate fără locuitori! ⁷ Pregătesc împotriva ta nişte nimicitori, fiecare cu armele lui: ei vor tăia cei mai frumoşi^(F) cedri ai tăi şi-i vor^(G) arunca în foc. ⁸ Multe neamuri vor trece pe lângă cetatea aceasta şi vor zice unul altuia: ‘Pentru ce a făcut Domnul^(H) aşa acestei cetăţi mari?’ ⁹ Şi se va răspunde: ‘Pentru că^(I) au părăsit legământul Domnului, Dumnezeului lor, pentru că s-au închinat înaintea altor dumnezei şi le-au slujit!’ ¹⁰ Nu plângeţi pe cel^(J) mort şi nu vă bociţi pentru el, ci plângeţi mai degrabă pe cel ce se duce^(K), care nu se va mai întoarce şi nu-şi va mai vedea ţara de naştere!” ¹¹ Căci aşa vorbeşte Domnul despre Şalum^(L), fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, care domnea în locul tatălui său Iosia şi care^(M) a ieşit din locul acesta: „Nu se va mai întoarce în el, ¹² ci va muri în locul unde este dus rob şi nu va mai vedea ţara aceasta. ¹³ Vai^(N) de cel ce îşi zideşte casa cu nedreptate şi odăile cu nelegiuire; care pune^(O) pe aproapele său să lucreze degeaba, fără să-i dea plata; ¹⁴ care zice: ‘Îmi voi zidi o casă mare şi odăi încăpătoare’ şi-i face ferestre multe, o căptuşeşte cu cedru şi o vopseşte cu roşu! ¹⁵ Împărat eşti tu oare, de te întreci în cedri? Nu mânca tatăl^(P) tău şi nu bea şi el? Şi totuşi el făcea dreptate şi judecată, şi era^(Q) fericit! ¹⁶ Judeca pricina săracului şi a celui lipsit şi era fericit. Nu înseamnă lucrul acesta a Mă cunoaşte? zice Domnul. ¹⁷ Dar tu n-ai ochi^(R) şi inimă decât ca să te dedai la lăcomie, ca să verşi sânge nevinovat şi să întrebuinţezi asuprire şi silnicie.” ¹⁸ De aceea, aşa vorbeşte Domnul despre Ioachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda: „Nu-l vor^(S) plânge zicând: ‘Vai^(T), fratele meu! Vai, sora mea!’ Nici nu-l vor plânge zicând: ‘Vai, doamne! Vai, Măria Sa!’ ¹⁹ Ci va^(U) fi înmormântat ca un măgar, va fi târât şi aruncat afară din porţile Ierusalimului! ²⁰ Suie-te pe Liban şi strigă! Înalţă-ţi glasul de pe Basan! Şi strigă de pe înălţimea Abarim! Căci toţi cei ce te iubeau sunt zdrobiţi! ²¹ Ţi-am vorbit când îţi mergea bine, dar tu ziceai: ‘Nu pot s-ascult!’ Aşa ai lucrat^(V) din tinereţea ta şi n-ai ascultat glasul Meu. ²² Pe toţi păstorii^(W) tăi îi va paşte vântul şi cei ce te iubesc^(X) vor merge în robie. Atunci vei fi acoperit de ruşine şi vei roşi din pricina întregii tale răutăţi. ²³ Tu, care locuieşti pe Liban acum, care îţi ai cuibul în cedri, cum vei geme când te vor ajunge durerile, dureri^(Y) ca ale unei femei în munci! ²⁴ Pe viaţa Mea, zice Domnul, că, şi chiar dacă^(Z) Ieconia^[a], fiul lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, ar fi un inel^(AA) de pecetluit în mâna Mea cea dreaptă, te-aş scoate şi de acolo. ²⁵ Te voi da^(AB) în mâinile celor ce vor să-ţi ia viaţa, în mâinile acelora înaintea cărora tremuri, în mâinile lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, în mâinile^(AC) haldeenilor. ²⁶ Te voi arunca, pe tine şi pe mamă-ta care te-a născut, într-o altă ţară, unde nu v-aţi născut şi acolo veţi muri! ²⁷ Dar, în ţara în care vor dori să se întoarcă, nu se vor mai întoarce! ²⁸ Este un vas dispreţuit, sfărâmat, acest Ieconia? Este el un lucru^(AD) căruia nu-i dai niciun preţ? Pentru ce sunt aruncaţi oare, el şi sămânţa lui, şi azvârliţi într-o ţară pe care n-o cunosc?” ²⁹ Ţară^(AE), ţară, ţară, ascultă glasul Domnului! ³⁰ Aşa vorbeşte Domnul: „Scrieţi pe omul acesta ca lipsit de^(AF) copii, ca un om căruia nu-i va merge bine toată viaţa lui, căci niciunul din urmaşii lui nu va izbuti să şadă pe scaunul de domnie al lui David^(AG) şi să domnească peste Iuda.”

Păstorii lui Israel

23 „Vai de păstorii^(AH) care nimicesc şi risipesc turma păşunii Mele”, zice Domnul. ² De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel, împotriva păstorilor care pasc pe poporul meu: „Pentru că Mi-aţi risipit oile, le-aţi izgonit şi nu v-aţi îngrijit de ele, iată^(AI) că vă voi pedepsi din pricina răutăţii faptelor voastre”, zice Domnul. ³ „Şi Eu Însumi voi strânge^(AJ) rămăşiţa oilor Mele din toate ţările în care le-am izgonit; le voi aduce înapoi în păşunea lor şi vor creşte şi se vor înmulţi. ⁴ Voi pune peste ele păstori^(AK) care le vor paşte; nu le va mai fi teamă, nici groază şi nu va mai lipsi niciuna din ele”, zice Domnul. ⁵ „Iată^(AL) vin zile, zice Domnul, când voi ridica lui David o Odraslă neprihănită. El va împărăţi, va lucra cu înţelepciune şi va face dreptate^(AM) şi judecată în ţară. ⁶ În vremea Lui, Iuda^(AN) va fi mântuit şi Israel va avea linişte^(AO) în locuinţa lui; şi iată Numele^(AP) pe care i-L vor da: Domnul, Neprihănirea noastră! ⁷ De aceea iată vin^(AQ) zile, zice Domnul, când nu se va mai zice: ‘Viu este Domnul, care a scos din ţara Egiptului pe copiii lui Israel!’ ⁸ Ci se va zice: ‘Viu este Domnul, care a scos şi a adus înapoi sămânţa casei lui Israel din ţara de la miazănoapte şi din toate ţările^(AR) în care îi risipisem!’ Şi vor locui în ţara lor.” ⁹ Asupra prorocilor.

„Inima îmi este zdrobită în mine, toate oasele^(AS) îmi tremură; sunt ca un om beat, ca un om ameţit de vin, din pricina Domnului şi din pricina sfintelor Lui cuvinte. ¹⁰ Căci ţara^(AT) este plină de preacurvii şi ţara se jeleşte din pricina jurămintelor^(AU); câmpiile^(AV) pustiei sunt uscate. Toată alergătura lor ţinteşte numai la rău şi toată vitejia lor este pentru nelegiuire!” ¹¹ „Prorocii^(AW) şi preoţii sunt stricaţi; le-am găsit răutatea chiar şi în^(AX) Casa Mea, zice Domnul. ¹² De aceea, calea^(AY) lor va fi lunecoasă şi întunecoasă, vor fi împinşi şi vor cădea, căci voi aduce nenorocirea^(AZ) peste ei în anul când îi voi pedepsi, zice Domnul. ¹³ În prorocii Samariei am văzut următoarea nebunie: au prorocit pe^(BA) Baal şi au rătăcit^(BB) pe poporul Meu Israel! ¹⁴ Dar în prorocii Ierusalimului am văzut lucruri grozave. Sunt preacurvari^(BC), trăiesc în^(BD) minciună, întăresc^(BE) mâinile celor răi, aşa că niciunul nu se mai întoarce de la răutatea lui; toţi sunt înaintea Mea ca Sodoma^(BF) şi locuitorii Ierusalimului, ca Gomora.” ¹⁵ De aceea, aşa vorbeşte Domnul oştirilor despre proroci: „Iată, îi voi hrăni cu^(BG) pelin şi le voi da să bea ape otrăvite; căci prin prorocii Ierusalimului s-a răspândit nelegiuirea în toată ţara.” ¹⁶ Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „N-ascultaţi cuvintele prorocilor care vă prorocesc! Ei vă leagănă în închipuiri zadarnice; spun^(BH) vedenii ieşite din inima lor, nu ce vine din gura Domnului. ¹⁷ Ei spun celor ce Mă nesocotesc: ‘Domnul a zis: «Veţi avea^(BI) pace!»’ şi zic tuturor celor ce trăiesc după aplecările inimii lor: ‘Nu^(BJ) vi se va întâmpla niciun rău.’ ¹⁸ Cine^(BK) a fost de faţă la sfatul Domnului ca să vadă şi să asculte cuvântul Lui? Cine a plecat urechea la cuvântul Lui şi cine l-a auzit? ¹⁹ Iată că furtuna^(BL) Domnului, urgia izbucneşte, se năpusteşte vijelia şi cade peste capul celor răi! ²⁰ Mânia^(BM) Domnului nu se va potoli până nu va împlini şi va înfăptui planurile inimii Lui. Veţi înţelege în totul lucrul acesta în cursul^(BN) vremurilor. ²¹ Eu n-am trimis^(BO) pe prorocii aceştia, şi totuşi ei au alergat; nu le-am vorbit, şi totuşi au prorocit. ²² Dacă ar fi fost^(BP) de faţă la sfatul Meu, ar fi trebuit să spună cuvintele Mele poporului Meu şi să-i întoarcă^(BQ) de la calea lor rea, de la răutatea faptelor lor! ²³ Sunt Eu numai un Dumnezeu de aproape, zice Domnul, şi nu sunt Eu şi un Dumnezeu de departe? ²⁴ Poate cineva să stea într-un loc ascuns^(BR) fără să-l văd Eu? zice Domnul. Nu umplu^(BS) Eu cerurile şi pământul? zice Domnul. ²⁵ Am auzit ce spun prorocii care prorocesc minciuni în Numele Meu, zicând: ‘Am avut un vis! Am visat un vis!’ ²⁶ Până când vor prorocii aceştia să prorocească minciuni, să prorocească înşelătoriile inimii lor? ²⁷ Cred ei oare că pot face pe poporul Meu să uite Numele Meu, prin visele pe care le istoriseşte fiecare din ei, aproapelui lor, cum^(BT) Mi-au uitat părinţii lor Numele din pricina lui Baal? ²⁸ Prorocul care a avut un vis să istorisească visul acesta şi cine a auzit Cuvântul Meu să spună întocmai Cuvântul Meu! Pentru ce să amesteci paiele cu grâul? zice Domnul. ²⁹ Nu este Cuvântul Meu ca un foc, zice Domnul, şi ca un ciocan care sfărâmă stânca? ³⁰ De aceea, iată, zice Domnul, am necaz^(BU) pe prorocii care îşi ascund unul altuia cuvintele Mele. ³¹ Iată, zice Domnul, am necaz pe prorocii care iau cuvântul lor şi-l dau drept cuvânt al Meu. ³² Iată, zice Domnul, am necaz pe cei ce prorocesc vise neadevărate, care le istorisesc şi rătăcesc pe poporul Meu cu minciunile şi cu îndrăzneala^(BV) lor; nu i-am trimis Eu, nu Eu le-am dat poruncă, şi nu sunt de niciun folos poporului acestuia, zice Domnul. ³³ Dacă poporul acesta sau un proroc, sau un preot te va întreba: ‘Care este ameninţarea^(BW) Domnului?’ să le spui care este această ameninţare: ‘Vă voi^(BX) lepăda’, zice Domnul. ³⁴ Şi pe prorocul, pe preotul sau pe acela din popor care va zice: ‘O ameninţare a Domnului’, îl voi pedepsi, pe el şi casa lui! ³⁵ Aşa să spuneţi însă, fiecare aproapelui său, fiecare fratelui său: ‘Ce a răspuns Domnul?’ sau: ‘Ce a zis Domnul?’ ³⁶ Dar să nu mai ziceţi: ‘O ameninţare a Domnului’, căci cuvântul fiecăruia va fi o ameninţare pentru el, dacă veţi suci astfel cuvintele Dumnezeului celui viu, cuvintele Domnului oştirilor, Dumnezeului nostru! ³⁷ Aşa să zici prorocului: ‘Ce ţi-a răspuns Domnul?’ sau: ‘Ce a zis Domnul?’ ³⁸ Dar, dacă veţi mai zice: ‘O ameninţare a Domnului’, atunci aşa vorbeşte Domnul: ‘Pentru că spuneţi cuvintele acestea: «O ameninţare a Domnului», măcar că am trimis să vă spună: Să nu mai ziceţi: «O ameninţare a Domnului»’, ³⁹ din pricina aceasta^(BY), iată, vă voi uita şi vă voi lepăda^(BZ) pe voi şi cetatea pe care v-o dădusem vouă şi părinţilor voştri, vă voi arunca dinaintea Mea ⁴⁰ şi voi pune peste voi o^(CA) veşnică ocară şi o veşnică necinste, care nu se va uita.”

1 Pavel, rob al lui Dumnezeu şi apostol al lui Isus Hristos potrivit cu credinţa aleşilor lui Dumnezeu şi cunoştinţa^(A) adevărului, care este potrivit cu evlavia^(B), ² în nădejdea^(C) vieţii veşnice, făgăduite mai înainte de veşnicii^(D) de Dumnezeu, care nu poate să mintă^(E), ³ ci^(F) Şi-a descoperit Cuvântul la vremea Lui prin propovăduirea care^(G) mi-a fost încredinţată după^(H) porunca lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, ⁴ către Tit^(I), adevăratul^(J) meu copil în credinţa^(K) noastră, a amândurora: Har^(L) şi pace de la Dumnezeu Tatăl şi de la Isus Hristos, Mântuitorul nostru! ⁵ Te-am lăsat în Creta ca să pui în rânduială^(M) ce mai rămâne de rânduit şi să aşezi^(N) prezbiteri^[a] în fiecare cetate, după cum ţi-am poruncit: ⁶ Dacă^(O) este cineva fără prihană, bărbat^(P) al unei singure neveste, având^(Q) copiii credincioşi, care să nu fie învinuiţi de destrăbălare sau neascultare. ⁷ Căci episcopul^[b], ca^(R) econom al lui Dumnezeu, trebuie să fie fără prihană, nu încăpăţânat, nici mânios, nici dedat^(S) la vin, nici bătăuş, nici lacom de câştig mârşav^(T), ⁸ ci^(U) să fie primitor de oaspeţi, iubitor de bine, cumpătat, drept, sfânt, înfrânat, ⁹ să se ţină^(V) de Cuvântul^(W) adevărat, care este potrivit cu învăţătura, pentru ca să fie în stare să sfătuiască în învăţătura sănătoasă^(X) şi să înfrunte pe potrivnici. ¹⁰ În adevăr, mai ales printre cei tăiaţi împrejur, sunt^(Y) mulţi nesupuşi, flecari şi amăgitori^(Z), ¹¹ cărora^(AA) trebuie să li se astupe gura. Ei buimăcesc^(AB) familii întregi, învăţând pe oameni, pentru^(AC) un câştig urât, lucruri, pe care nu trebuie să le înveţe. ¹² Unul^(AD) dintre ei, chiar proroc al lor, a zis: „Cretanii sunt totdeauna nişte mincinoşi, nişte fiare rele, nişte pântece leneşe”. ¹³ Mărturia aceasta este adevărată. De aceea^(AE) mustră-i aspru, ca să fie sănătoşi în credinţă^{(AF) 14} şi să nu^(AG) se ţină de basme evreieşti şi de porunci^(AH) date de oameni, care se întorc de la adevăr. ¹⁵ Totul^(AI) este curat pentru cei curaţi, dar, pentru cei^(AJ) necuraţi şi necredincioşi, nimic nu este curat: până şi mintea şi cugetul le sunt spurcate. ¹⁶ Ei se laudă că cunosc pe Dumnezeu, dar cu^(AK) faptele Îl tăgăduiesc, căci sunt o scârbă: nesupuşi şi netrebnici pentru^(AL) orice faptă bună.