Old/New Testament

Nelegiuirile poporului

59 Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă^(A) ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă, ² ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Faţa Lui şi-L împiedică să v-asculte! ³ Căci mâinile^(B) vă sunt mânjite de sânge şi degetele, de nelegiuiri; buzele voastre spun minciuni şi limba voastră vorbeşte nelegiuiri. ⁴ Niciunuia nu-i place dreptatea, niciunul nu se judecă cu dreptate; ei se bizuie pe lucruri deşarte şi spun neadevăruri, zămislesc răul şi nasc^(C) nelegiuirea. ⁵ Clocesc ouă de basilic şi ţes pânze de păianjen. Cine mănâncă din ouăle lor moare şi, dacă se sparge vreunul, iese o năpârcă. ⁶ Pânzele^(D) lor nu slujesc la facerea hainelor şi nu pot să se acopere cu lucrarea lor, căci lucrările lor sunt nişte lucrări nelegiuite şi în mâinile lor sunt fapte de silnicie. ⁷ Picioarele^(E) lor aleargă spre rău şi se grăbesc să verse sânge nevinovat; gândurile lor sunt gânduri nelegiuite, prăpădul şi nimicirea sunt pe drumul lor. ⁸ Ei nu cunosc calea păcii şi în căile lor nu este dreptate; apucă pe cărări sucite^(F): oricine umblă pe ele nu cunoaşte pacea. ⁹ De aceea, hotărârea de izbăvire este departe de noi şi mântuirea nu ne ajunge. Aşteptăm^(G) lumina, şi iată întunericul; lucirea, şi umblăm în negură! ¹⁰ Bâjbâim^(H) ca nişte orbi de-a lungul unui zid, bâjbâim ca cei ce n-au ochi, ne poticnim ziua namiaza mare, ca noaptea, în mijlocul celor sănătoşi suntem ca nişte morţi. ¹¹ Mormăim cu toţii ca nişte urşi, ne^(I) văităm ca nişte porumbei, aşteptăm izbăvirea, şi nu este, aşteptăm mântuirea, şi ea este departe de noi. ¹² Căci fărădelegile noastre sunt multe înaintea Ta şi păcatele noastre mărturisesc împotriva noastră; fărădelegile noastre sunt cu noi şi ne cunoaştem nelegiuirile noastre. ¹³ Am fost vinovaţi şi necredincioşi faţă de Domnul, am părăsit pe Dumnezeul nostru; am vorbit cu apăsare şi răzvrătire, am cugetat^(J) şi am vorbit cuvinte mincinoase, ¹⁴ şi astfel izbăvirea s-a întors îndărăt şi mântuirea a stat deoparte, căci adevărul s-a poticnit în piaţa de obşte şi neprihănirea nu poate să se apropie. ¹⁵ Adevărul s-a făcut nevăzut, şi cel ce se depărtează de rău este jefuit. Domnul vede, cu privirea mânioasă, că nu mai este nicio neprihănire. ¹⁶ El vede^(K) că nu este niciun om şi Se miră^(L) că nimeni nu mijloceşte. Atunci^(M) braţul Lui Îi vine în ajutor şi neprihănirea Lui Îl sprijină. ¹⁷ Se^(N) îmbracă cu neprihănire ca şi cu o platoşă, Îşi pune pe cap coiful mântuirii, ia răzbunarea ca o haină şi Se acoperă cu gelozia ca şi cu o manta. ¹⁸ El va răsplăti fiecăruia după^(O) faptele lui, va da potrivnicilor Săi mânia, va întoarce la fel vrăjmaşilor săi şi va da ostroavelor plata cuvenită! ¹⁹ Atunci^(P) se vor teme de Numele Domnului cei de la apus şi de slava Lui cei de la răsăritul soarelui. Când va năvăli vrăjmaşul ca^(Q) un râu, Duhul Domnului îl va pune pe fugă. ²⁰ „Da, va veni un Răscumpărător^(R) pentru Sion, pentru cei ai lui Iacov, care se vor întoarce de la păcatele lor”, zice Domnul. ²¹ „Şi iată^(S) legământul Meu cu ei, zice Domnul: ‘Duhul Meu, care Se odihneşte peste tine, şi cuvintele Mele, pe care le-am pus în gura ta, nu se vor mai depărta din gura ta, nici din gura copiilor tăi, nici din gura copiilor copiilor tăi, de acum şi până-n veac’ ”, zice Domnul.

Ierusalimul, zidit din nou

60 „Scoală-te, luminează-te^(T), căci lumina ta vine şi slava^(U) Domnului răsare peste tine! ² Căci iată, întunericul acoperă pământul şi negură mare, popoarele, dar peste tine răsare Domnul şi slava Lui se arată peste tine. ³ Neamuri^(V) vor umbla în lumina ta şi împăraţi în strălucirea razelor tale. ⁴ Ridică-ţi^(W) ochii împrejur şi priveşte: toţi se strâng şi vin^(X) spre tine! Fiii tăi vin de departe şi fiicele tale sunt purtate pe braţe. ⁵ Când vei vedea aceste lucruri, vei tresări de bucurie şi îţi va bate inima şi se va lărgi, căci bogăţiile^(Y) mării se vor întoarce spre tine şi vistieriile neamurilor vor veni la tine. ⁶ Vei fi acoperit de o mulţime de cămile, de dromadere din Madian şi Efa^(Z); vor veni toţi din Seba^(AA), aducând aur^(AB) şi tămâie, şi vor vesti laudele Domnului. ⁷ Toate turmele Chedarului^(AC) se vor aduna la tine, berbecii din Nebaiot vor fi în slujba ta; se vor sui pe altarul Meu ca jertfă plăcută Mie şi casa slavei Mele o voi face^(AD) şi mai slăvită. ⁸ Cine sunt aceia care zboară ca nişte nori, ca nişte porumbei spre porumbarul lor? ⁹ Căci^(AE) pe Mine Mă aşteaptă ostroavele, şi corăbiile din Tarsis sunt în frunte, ca^(AF) să aducă înapoi, de departe, pe copiii tăi, cu argintul^(AG) şi aurul lor, pentru^(AH) Numele Domnului, Dumnezeului tău, pentru Numele Sfântului lui Israel, care^(AI) te proslăveşte. ¹⁰ Străinii^(AJ) îţi vor zidi zidurile şi împăraţii^(AK) lor îţi vor sluji, căci te-am lovit în^(AL) mânia Mea, dar, în^(AM) îndurarea Mea, am milă de tine. ¹¹ Porţile tale vor^(AN) sta veşnic deschise, nu vor fi închise nici zi, nici noapte, ca să lase să intre la tine bogăţia neamurilor şi împăraţii cu alaiul lor. ¹² Căci^(AO) neamul şi împărăţia care nu-ţi vor sluji vor pieri şi neamurile acelea vor fi în totul nimicite. ¹³ Slava^(AP) Libanului va veni la tine, chiparosul, ulmul şi merişorul (cimişirul), cu toţii laolaltă, ca să împodobească locul sfântului Meu Locaş, căci Eu voi proslăvi locul^(AQ) unde se odihnesc picioarele Mele. ¹⁴ Fiii asupritorilor tăi vor veni plecaţi înaintea ta şi toţi cei ce te dispreţuiau se^(AR) vor închina la picioarele tale şi te vor numi Cetatea Domnului, Sionul^(AS) Sfântului lui Israel. ¹⁵ De unde erai părăsită şi urâtă şi nimeni nu trecea prin tine, te voi face o podoabă veşnică, o pricină de bucurie pentru oameni din neam în neam. ¹⁶ Vei suge^(AT) laptele neamurilor, vei suge ţâţa împăraţilor şi vei şti astfel că Eu^(AU) sunt Domnul, Mântuitorul tău, Răscumpărătorul tău, Puternicul lui Iacov. ¹⁷ În loc de aramă, voi aduce aur; în loc de fier, voi aduce argint; în loc de lemn, aramă şi în loc de pietre, fier. Voi face ca pacea să domnească peste tine şi să stăpânească dreptatea. ¹⁸ Nu se va mai auzi vorbindu-se de silnicie în ţara ta, nici de pustiire şi prăpăd în ţinutul tău, ci vei numi zidurile^(AV) tale Mântuire şi porţile tale Laudă. ¹⁹ Nu soarele îţi va^(AW) mai sluji ca lumină ziua, nici luna nu te va mai lumina cu lumina ei, ci Domnul va fi Lumina ta pe vecie şi Dumnezeul^(AX) tău va fi slava ta. ²⁰ Soarele^(AY) tău nu va mai asfinţi şi luna ta nu se va mai întuneca, căci Domnul va fi Lumina ta pe vecie şi zilele suferinţei tale se vor sfârşi. ²¹ Nu vor mai fi decât oameni neprihăniţi în poporul^(AZ) tău: ei vor^(BA) stăpâni ţara pe vecie, ca o odraslă^(BB) sădită de Mine, lucrarea^(BC) mâinilor Mele, ca să slujească spre slava Mea. ²² Cel^(BD) mai mic se va face o mie şi cel mai neînsemnat, un neam puternic. Eu, Domnul, voi grăbi aceste lucruri la vremea lor.”

Vestirea mântuirii

61 „Duhul^(BE) Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a^(BF) uns să aduc veşti bune celor nenorociţi: El M-a trimis să vindec^(BG) pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia^(BH) şi prinşilor de război izbăvirea; ² să^(BI) vestesc un an de îndurare al Domnului şi o zi^(BJ) de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mângâi^(BK) pe toţi cei întristaţi; ³ să dau celor întristaţi din Sion, să le^(BL) dau o cunună împărătească, în loc de cenuşă, un untdelemn de bucurie, în locul plânsului, o haină de laudă, în locul unui duh mâhnit, ca să fie numiţi terebinţi ai neprihănirii, un sad^(BM) al Domnului, ca^(BN) să slujească spre slava Lui. ⁴ Ei vor zidi iarăşi^(BO) vechile dărâmături, vor ridica iarăşi năruirile din vechime, vor înnoi cetăţi pustiite, rămase pustii din neam în neam. ⁵ Străinii^(BP) vor sta şi vă vor paşte turmele şi fiii străinului vor fi plugarii şi vierii voştri. ⁶ Dar^(BQ) voi vă veţi numi preoţi ai Domnului şi veţi fi numiţi slujitori ai Dumnezeului nostru, veţi^(BR) mânca bogăţiile neamurilor şi vă veţi făli cu fala lor. ⁷ În^(BS) locul ocării voastre, veţi avea îndoită cinste; în locul ruşinii, se vor veseli de partea lor, căci vor stăpâni îndoit în ţara lor şi vor avea o bucurie veşnică. ⁸ Căci Eu^(BT), Domnul, iubesc dreptatea, urăsc^(BU) răpirea şi nelegiuirea; le voi da cu credincioşie răsplata lor şi^(BV) voi încheia cu ei un legământ veşnic. ⁹ Sămânţa lor va fi cunoscută între neamuri şi urmaşii lor printre popoare; toţi cei ce-i vor vedea vor cunoaşte că^(BW) sunt o sămânţă binecuvântată de Domnul.” ¹⁰ „Mă^(BX) bucur în Domnul şi sufletul Meu este plin de veselie în Dumnezeul Meu, căci^(BY) M-a îmbrăcat cu hainele mântuirii, M-a acoperit cu mantaua izbăvirii, ca^(BZ) pe un mire împodobit cu o cunună împărătească şi ca o mireasă împodobită cu sculele ei. ¹¹ Căci, după cum pământul face să răsară lăstarul lui şi după cum o grădină face să încolţească semănăturile ei, aşa va face Domnul, Dumnezeu, să răsară mântuirea^(CA) şi lauda^(CB) în faţa tuturor neamurilor.”

3 Încolo, fraţilor, rugaţi-vă^(A) pentru noi ca Cuvântul Domnului să se răspândească şi să fie proslăvit, cum este la voi, ² şi să^(B) fim izbăviţi de oamenii nechibzuiţi şi răi, căci nu toţi au credinţa^(C). ³ Credincios^(D) este Domnul: El vă va întări şi vă va^(E) păzi de cel rău. ⁴ Cu privire la voi, avem^(F) încredere în Domnul că faceţi şi veţi face ce vă poruncim. ⁵ Domnul^(G) să vă îndrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu şi spre răbdarea lui Hristos! ⁶ În Numele Domnului nostru Isus Hristos, vă poruncim, fraţilor, să^(H) vă depărtaţi de^(I) orice frate care trăieşte în^(J) neorânduială, şi nu după învăţăturile^(K) pe care le-aţi primit de la noi. ⁷ Voi înşivă ştiţi ce^(L) trebuie să faceţi ca să ne urmaţi, căci noi^(M) n-am trăit în neorânduială, între voi. ⁸ N-am mâncat de pomană pâinea nimănui; ci, lucrând şi ostenindu-ne^(N), am muncit zi şi noapte, ca să nu fim povară nimănui dintre voi. ⁹ Nu^(O) că n-am fi avut dreptul acesta, dar am vrut să vă dăm în^(P) noi înşine o pildă vrednică de urmat. ¹⁰ Căci, când eram la voi, vă spuneam lămurit: „Cine^(Q) nu vrea să lucreze nici să nu mănânce”. ¹¹ Auzim însă că unii dintre voi trăiesc^(R) în neorânduială, nu lucrează nimic^(S), ci se ţin de nimicuri. ¹² Îndemnăm^(T) pe oamenii aceştia şi-i sfătuim, în Domnul nostru Isus Hristos, să-şi^(U) mănânce pâinea lucrând în linişte. ¹³ Voi, fraţilor, să^(V) nu osteniţi în facerea binelui. ¹⁴ Şi dacă n-ascultă cineva ce spunem noi în această epistolă, însemnaţi-vi-l şi să^(W) n-aveţi niciun fel de legături cu el, ca să-i fie ruşine. ¹⁵ Să^(X) nu-l socotiţi ca pe un vrăjmaş, ci^(Y) să-l mustraţi ca pe un frate. ¹⁶ Însuşi Domnul^(Z) păcii să vă dea totdeauna pacea în orice fel. Domnul să fie cu voi cu toţi! ¹⁷ Urarea de sănătate^(AA) este scrisă cu mâna mea: Pavel. Acesta este semnul în fiecare epistolă; aşa scriu eu. ¹⁸ Harul^(AB) Domnului nostru Isus Hristos să fie cu voi cu toţi! Amin.