Old/New Testament

28 Vai^(A) de cununa îngâmfată a beţivilor lui Efraim, de floarea veştejită, care este strălucirea^(B) podoabei sale, pe culmea văii mănoase a celor ce se îmbată! ² Iată că vine de la Domnul un om tare şi puternic, ca^(C) o furtună de piatră, ca o vijelie nimicitoare, ca o rupere de nori cu mari şuvoaie de ape, care o doboară cu putere la pământ. ³ Va fi călcată în picioare cununa^(D) îngâmfată a beţivilor lui Efraim; ⁴ şi floarea veştejită, care este strălucirea^(E) podoabei ei pe culmea văii mănoase, va fi ca o smochină timpurie, care se vede înainte de culesul roadelor şi pe care abia o iei în mână şi îndată o şi înghiţi. ⁵ În ziua aceea, Domnul oştirilor va fi o cunună strălucitoare şi o podoabă măreaţă pentru rămăşiţa poporului ⁶ sau un duh de dreptate pentru cel ce şade pe scaunul de judecată şi o putere pentru cei ce dau pe vrăjmaş înapoi până la porţile lui. ⁷ Dar şi ei se^(F) clatină de vin şi băuturile tari îi ameţesc; preoţi^(G) şi proroci sunt îmbătaţi de băuturi tari, sunt stăpâniţi de vin, au ameţeli din pricina băuturilor tari; se clatină când prorocesc, se poticnesc când judecă. ⁸ Toate mesele sunt pline de vărsături murdare şi nu mai este niciun loc curat. ⁹ Ei zic: „Pe^(H) cine vrea el să înveţe înţelepciunea? Cui vrea să dea învăţături? Unor copii înţărcaţi de curând, luaţi de la ţâţă? ¹⁰ Căci dă învăţătură peste învăţătură, învăţătură peste învăţătură, poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă, puţin aici, puţin acolo.” ¹¹ Ei bine! Prin nişte oameni cu buze^(I) bâlbâitoare şi cu vorbirea străină va vorbi poporului acestuia Domnul. ¹² El îi zicea: „Iată odihna! Lăsaţi pe cel ostenit să se odihnească! Iată locul de odihnă!” Dar ei n-au vrut să asculte, ¹³ şi pentru ei, Cuvântul Domnului va fi: „Învăţătură peste învăţătură, învăţătură peste învăţătură, poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă, puţin aici, puţin acolo”, ca, mergând, să cadă pe spate şi să se zdrobească, să dea în laţ şi să fie prinşi. ¹⁴ De aceea, ascultaţi Cuvântul Domnului, batjocoritorilor, care stăpâniţi peste poporul acesta din Ierusalim! ¹⁵ Pentru că ziceţi: „Noi am făcut un legământ cu moartea, am făcut o învoială cu Locuinţa morţilor: când va trece, urgia apelor năvălitoare nu ne va atinge, căci^(J) avem ca loc de scăpare neadevărul şi ca adăpost minciuna!” ¹⁶ de aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Iată, pun ca temelie în Sion o piatră^(K), o piatră încercată, o piatră de preţ, piatră din capul unghiului clădirii, temelie puternică; cel ce o va lua ca sprijin nu se va grăbi să fugă. ¹⁷ Voi face din neprihănire o lege şi din dreptate o cumpănă, şi grindina va surpa locul^(L) de scăpare al neadevărului şi apele vor îneca adăpostul minciunii. ¹⁸ Aşa că legământul vostru cu moartea va fi nimicit şi învoiala voastră cu Locuinţa morţilor nu va dăinui. Când va trece urgia apelor năvălitoare, veţi fi striviţi de ea. ¹⁹ Ori de câte ori va trece, vă va apuca; căci va trece în toate dimineţile, zi şi noapte, şi numai vuietul ei vă va îngrozi.” ²⁰ Patul va fi prea scurt ca să te întinzi în el şi învelitoarea, prea îngustă ca să te înveleşti cu ea. ²¹ Căci Domnul Se va scula ca la muntele Peraţim^(M) şi Se va mânia ca în valea Gabaonului^(N), ca să-Şi facă lucrarea, lucrarea^(O) Lui ciudată, ca să-Şi împlinească lucrul, lucrul Lui nemaiauzit. ²² Acum, nu batjocoriţi, ca nu cumva să vi se strângă mai tare legăturile, căci am aflat de la Domnul, Dumnezeul oştirilor, că nimicirea întregii ţări este hotărâtă^(P). ²³ „Plecaţi-vă urechea şi ascultaţi glasul meu! Fiţi cu luare-aminte şi ascultaţi cuvântul meu! ²⁴ Cel ce ară pentru semănătură ară oare necontenit? Necontenit îşi brăzdează şi îşi grăpează el pământul? ²⁵ Oare, după ce a netezit faţa pământului, nu aruncă el măzăriche şi seamănă chimen? Nu pune el grâul în rânduri, orzul într-un loc deosebit şi alacul pe margini? ²⁶ Dumnezeul lui l-a învăţat să facă aşa, El i-a dat aceste învăţături. ²⁷ Măzărichea nu se treieră cu leasa şi roata carului nu trece peste chimen, ci măzărichea se bate cu băţul şi chimenul, cu nuiaua. ²⁸ Grâul se bate, dar nu se bate necontenit; împingi peste el roata carului şi caii, dar nu-l sfărâmi. ²⁹ Şi lucrul acesta vine de la Domnul oştirilor; minunat^(Q) este planul Lui şi mare este înţelepciunea Lui.”

29 „Vai de Ariel^(R) (Leul lui Dumnezeu), de Ariel! Cetatea în^(S) care a tăbărât David! Adăugaţi an la an şi lăsaţi sărbătorile să-şi facă ocolul lor. ² Apoi, voi împresura pe Ariel; plânsete şi gemete vor fi în ea şi cetatea va fi ca un Ariel pentru Mine. ³ Căci te voi împresura de toate părţile, te voi înconjura cu cete de străjeri şi voi ridica întărituri de şanţuri împotriva ta. ⁴ Vei fi doborât la pământ şi de acolo vei vorbi şi din ţărână ţi se vor auzi vorbele. Glasul tău va ieşi din pământ^(T) ca al unei năluci şi din ţărână îţi vei şopti cuvintele. ⁵ Dar mulţimea vrăjmaşilor^(U) tăi va fi ca o pulbere măruntă şi mulţimea asupritorilor va fi ca^(V) pleava care zboară, şi aceasta deodată^(W), într-o clipă.” ⁶ De la Domnul oştirilor va^(X) veni pedeapsa, cu tunete, cutremure de pământ şi pocnet puternic, cu vijelie şi furtună şi cu flacăra unui foc mistuitor. ⁷ Şi, ca un vis, ca o vedenie de noapte, aşa va fi mulţimea^(Y) neamurilor care vor lupta împotriva lui Ariel, aşa vor fi cei ce se vor bate împotriva lui şi cetăţuiei lui, strângându-l de aproape. ⁸ După cum cel flămând visează^(Z) că mănâncă şi se trezeşte cu stomacul gol, şi, după cum cel însetat visează^(AA) că bea, şi se trezeşte stors de puteri şi cu setea neastâmpărată, tot aşa va fi şi cu mulţimea neamurilor care vor veni să lupte împotriva Muntelui Sionului. ⁹ „Rămâneţi încremeniţi şi uimiţi! Închideţi ochii şi fiţi orbi! Ei sunt^(AB) beţi, dar^(AC) nu de vin; se clatină, dar nu din pricina băuturilor tari. ¹⁰ Ci pentru că^(AD) Domnul a turnat peste voi un duh de adormire; v-a închis^(AE) ochii, prorocilor, şi v-a acoperit capetele, văzătorilor^(AF). ¹¹ De aceea toată descoperirea dumnezeiască a ajuns pentru voi ca vorbele unei cărţi^(AG) pecetluite. Dacă o dai cuiva care ştie să citească şi-i zici: ‘Ia citeşte!’ El^(AH) răspunde: ‘Nu pot, căci este pecetluită!’ ¹² Sau dacă dai cartea unuia care nu ştie să citească şi-i zici: ‘Ia citeşte!’ El răspunde: ‘Nu ştiu să citesc.’ ” ¹³ Domnul zice: „Când^(AI) se apropie de Mine poporul acesta, Mă cinsteşte cu gura şi cu buzele, dar inima lui este departe de Mine şi frica pe care o are de Mine nu este decât o învăţătură^(AJ) de datină omenească. ¹⁴ De^(AK) aceea, voi lovi iarăşi pe poporul acesta cu semne şi minuni din ce în ce mai minunate, aşa că^(AL) înţelepciunea înţelepţilor lui va pieri şi priceperea oamenilor lui pricepuţi se va face nevăzută.” ¹⁵ Vai^(AM) de cei ce îşi ascund planurile dinaintea Domnului, care îşi fac faptele în întuneric şi zic^(AN): „Cine ne vede şi cine ne ştie?” ¹⁶ Stricaţi ce sunteţi! Oare olarul trebuie privit ca lutul sau poate lucrarea^(AO) să zică despre lucrător: „Nu m-a făcut el?” Sau poate vasul să zică despre olar: „El nu se pricepe?” ¹⁷ Peste puţină vreme, Libanul^(AP) se va preface în pomăt, şi pomătul va fi socotit ca o pădure! ¹⁸ În^(AQ) ziua aceea, surzii vor auzi cuvintele cărţii şi ochii orbilor, izbăviţi de negură şi întuneric, vor vedea. ¹⁹ Cei^(AR) nenorociţi se vor bucura tot mai mult în Domnul şi săracii^(AS) se vor veseli de Sfântul lui Israel. ²⁰ Căci asupritorul nu va mai fi, batjocoritorul^(AT) va pieri şi toţi cei ce pândeau^(AU) nelegiuirea vor fi nimiciţi: ²¹ cei ce osândeau pe alţii la judecată, întindeau curse cui îi înfruntau la poarta cetăţii şi năpăstuiau^(AV) fără temei pe cel nevinovat. ²² De aceea, aşa vorbeşte Domnul către casa lui Iacov, El, care^(AW) a răscumpărat pe Avraam: „Acum Iacov nu va mai roşi de ruşine şi nu i se va mai îngălbeni faţa acum. ²³ Căci, când vor vedea ei, când vor vedea copiii lor, în mijlocul lor, lucrarea^(AX) mâinilor Mele, Îmi vor sfinţi Numele; vor sfinţi pe Sfântul lui Iacov şi se vor teme de Dumnezeul lui Israel. ²⁴ Cei rătăciţi^(AY) cu duhul vor căpăta pricepere şi cei ce cârteau vor lua învăţătură.”

3 Încolo, fraţii mei, bucuraţi-vă^(A) în Domnul. Mie nu-mi este greu să vă scriu mereu aceleaşi lucruri, iar vouă vă este de folos. ² Păziţi-vă^(B) de câinii aceia; păziţi-vă de lucrătorii^(C) aceia răi; păziţi-vă^(D) de scrijeliţii aceia! ³ Căci cei tăiaţi împrejur^(E) suntem noi, care^(F) slujim lui Dumnezeu prin Duhul lui Dumnezeu, care ne^(G) lăudăm în Hristos Isus şi care nu ne punem încrederea în lucrurile pământeşti. ⁴ Măcar că eu^(H) aş avea pricină de încredere chiar în lucrurile pământeşti. Dacă altul crede că se poate încrede în lucrurile pământeşti, eu şi mai mult; ⁵ eu, care sunt tăiat împrejur^(I) a opta zi, din^(J) neamul lui Israel, din^(K) seminţia lui Beniamin, evreu^(L) din evrei; în ceea ce priveşte Legea, fariseu^(M); ⁶ în ceea ce priveşte^(N) râvna, prigonitor^(O) al Bisericii; cu privire la neprihănirea^(P) pe care o dă Legea, fără^(Q) prihană. ⁷ Dar lucrurile^(R) care pentru mine erau câştiguri le-am socotit ca o pierdere din pricina lui Hristos. ⁸ Ba încă, şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al^(S) cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos ⁹ şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea^(T), pe care mi-o dă Legea, ci aceea^(U) care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu prin credinţă. ¹⁰ Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia^(V) suferinţelor Lui şi să mă fac asemenea cu moartea Lui; ¹¹ ca să ajung^(W) cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi. ¹² Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns^(X) desăvârşit^(Y), dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus. ¹³ Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă, dar fac un singur lucru: uitând^(Z) ce este în urma mea şi aruncându-mă^(AA) spre ce este înainte, ¹⁴ alerg^(AB) spre ţintă, pentru premiul chemării^(AC) cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus. ¹⁵ Gândul acesta dar să ne însufleţească pe toţi care suntem desăvârşiţi^(AD); şi, dacă în vreo privinţă sunteţi de altă părere^(AE), Dumnezeu vă va lumina şi în această privinţă. ¹⁶ Dar în lucrurile^(AF) în care am ajuns de aceeaşi^(AG) părere, să umblăm la fel^(AH). ¹⁷ Urmaţi-mă pe mine^(AI), fraţilor, şi uitaţi-vă bine la cei ce se poartă după pilda pe care o aveţi^(AJ) în noi. ¹⁸ Căci v-am spus de multe ori şi vă mai spun şi acum, plângând: sunt mulţi, care se poartă ca vrăjmaşi^(AK) ai crucii lui Hristos. ¹⁹ Sfârşitul lor^(AL) va fi pierzarea. Dumnezeul lor^(AM) este pântecele şi^(AN) slava lor este în ruşinea lor şi se gândesc^(AO) la lucrurile de pe pământ. ²⁰ Dar cetăţenia^(AP) noastră este în ceruri, de^(AQ) unde şi aşteptăm^(AR) ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos. ²¹ El^(AS) va schimba trupul stării noastre smerite şi-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii^(AT) pe care o are de a-Şi^(AU) supune toate lucrurile.